MEDICINĂ LEGALĂ - NOTE DE CURS Apreciez ... - Cursuri Medicina

MOARTEA SUBITĂ
Definiţie: este o moarte neviolentă, de cauză patologică,
instalată cel mai adesea brusc, survenită pe neaşteptate la persoane în
stare de sănătate aparentă sau la bolnavi care anterior decesului, nu au
avut o simptomatologie să determine o agravare a bolii de bază sau
evoluţie letală. Poate surveni în locuri publice, locuri de muncă, mijloace
de transport în comun, şosea, etc.
Prin caracterul neaşteptat şi circumstanţele în care poate
surveni, moartea subită imbracă aspectul unei morţi suspecte, impunând
o anchetă riguroasă şi efectuarea unei necropsii medico-legale.
Clasificarea Simonin :
a. moarte subită cu leziuni organice grave, incompatibile cu
viaţa; leziunile tanatogeneratoare sunt certe: accident vascular
cerebral, infarct miocardic acut, rupturi de anevrisme, trombembolii
pulmonare masive, pancreatită acută necrotico-hemoragică,
hemoragie digestivă superioară severă, hemoptizii severe, chist
hidatic rupt, meningoencefalite grave.
b. moarte subită cu modificări lezionale cronice:
ateroscleroză, miocardioscleroză, scleroză pulmonară, scleroză
renală; aceste patologii devin tanatogeneratoare în condiţii de
depăşire a capacităţilor de adaptatare a organismului (stres, variaţii
de temperatură, alcool, act sexual, defecaţie, etc.);
c. moarte subită cu tablou anatomo-patologic nespecific:
stază viscerală generalizată şi sufuziuni (mici hemoragii) subseroase,
submucoase. Exemple: asfixie mecanică, intoxicaţii, electrocutare,
decese prin viroze, boli infectocontagioase, şoc anafilactic, etc. În
aceste condiţii examenul macroscopic este insuficient şi se va
recurge la examene complementare (de laborator).
Cauzele morţii subite aparţin întregii patologii:
1. adulţi şi vârstnici:
afecţiuni cardio-vasculare - mai frecvent la bărbaţi şi în
decada a 5-a de viaţă :
• accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic
acut;
• hipertensiune arterială, miocardite (mai
frecvent virale);
• endocardite, rupture de anevrisme (aortă,
artere cerebrale), trombembolii, valvulopatii;
afecţiuni respiratorii: pneumonii lobare, bronhopneumonii,
pneumonii interstiţiale, tuberculoză pulmonară, astm bronşic;
afecţiuni digestive: hemoragie digestivă (ulcer
gastro-duodenal nediagnosticat sau varice esofagiene rupte); hepatite
virale foarte grave, pancreatită acută necrotico-hemoragică, ocluzie
intestinală, etc.;
afecţiuni nervoase: meningite, meningo-encefalite
grave;
afecţiuni renale: glomerulonefrită, nefrită interstiţiale, scleroză renală;
afecţiuni genitale: sarcină extrauterină ruptă, eclampsie, embolie
amniotică;
afecţiuni endocrine: tumori suprarenale (în special feocromocitom),
tuberculoză suprarenaliană.
copii:
30-35 % dintre cazurile de deces sunt prin moarte subită,
majoritatea (90%) acestora survenind până la vârsta de un an;
perinatal: boala membranelor hialine, incompatibilitate Rh,
hemoragie meningocerebrală (traumatism obstetrical),
bronhopneumonie de aspiraţie (lichid amniotic), malformaţii
vasculare, pneumopatii atipice cu debut intrauterine;
în primul an de viaţă: afecţiuni respiratorii( bronşiolita capilară,
bronhopneumonii, pneumonii interstiţiale), afecţiuni
digestive(toxicoza), complicarea unor boli infecto-contagioase
(rujeolă, tuse convulsivă), meningoencefalite;
sindromul morţii subite a sugarului este cazul de moarte subită
la sugarul sănătos sau cu semne minore de boală, la care cauza
morţii rămâne neexplicată chiar după autopsia medico-legală;
• incidenţa maximă este la vârsta de 2-4 luni;
• mai frecvent la băieţi;
• factori favorizanţi: prematuritate, gemelaritate, semne de
suferinţă fetală cu scor Apgar anormal, vârsta mamei sub 20 de
ani, anotimp rece, rahitism, dezechilibre hidro-electrolitice (în
special calciu şi potasiu);
• clinic se caracterizează prin întrerupere bruscă a respiraţiei şi
a sistemului circulator (patogenie - disfuncţie a centrului
respirator);
• fiziopatologic: majoritatea deceselor apar în timpul somnului
(perioade variabile de apnee cu durată şi frecvenţă ce depind de
gradul de maturare a sistemului nervos central). În mod normal,
modificarea presiunii parţiale a gazelor respiratorii determină
pornirea reflexă a centrului respirator şi refacerea situaţiei; în
22