Serge Brussolo – Ira Melanox

căzut în cap de sus, de pe un acoperiş înalt...
Ira Melanox
– Un coş, observă băiatul hlizindu-se, da, bineînţeles!în ziua de azi
sînt multe accidente din cauza coşurilor ce se surpă de pe clădiri!
David îl blestemă în gînd şi-l dădu afară. Vapori pestilenţiali se
ridicau din stradă şi se infiltrau printre canaturile ferestrei. Tînărul îşi
înghiţi din nou pastilele. Se gîndi că trebuia neapărat să părăsească Saint-
Euphrate şi să se întoarcă la institut. Acolo s-ar trata singur, folosind
rezervele de calciu. Cu puţin noroc, un tratament de două săptămîni ar fi
de ajuns să diminueze simptomele de fragilitate.
În tot cazul, nu mai putea rămine aici. Între lăcuste şi manevrele
represive ale brigăzilor de elită, situaţia devenea de nesuportat, iar starea
lui îi interzicea orice urmă de stress. Nu avea decît o soluţie: s-o întindă cît
mai repeae cu putinţă.
N-avea încredere în călăuze. Majoritatea erau, fără îndoială, nişte
escroci. Nu, ar putea fugi cu ocazia îmbulzelilor ce aruncau mulţimea spre
barajele poliţiei. Acolo, cu condiţia să nu'fie câlcat în picioare, va avea
poate norocul să treacă, lăsîndu-se purtat de fluxul uman.
Se gîndise la început să fugă pe mare, dar lanţurile de mine
plantate în lungul litoralului îl îngrozeau. Mai mult, nici nu era un vîslaş
prea bun, şi nu se vedea înfruntînd valurile trăgînd la rame într-o canoe
putredă, plină cu apă!
Mîncă copios, se îndopă iarăşi cu analgezice şi îşi puse bluzonul de
piele. Era hotărft să abandoneze bagajele şi să coboare în stradă, la pîndă,
să aştepte primul moment prielnic. Pămîntul se legăna sub tălpile lui, dar
n-avea de ales.
În cîteva zile, poliţia va primi sprijinul armatei. Mulţimea, timorată,
nu va mai îndrăzni să se revolte, iar fiecare baraj va fi apărat de o unitate
de blindate sau de automitraliere.
Părăsi camera cu un pas nesigur. În stradă, grupuri de tineri se
agitau cu un aer sălbatic, înarmaţi cu bare de fier. Mulţi erau răniţi. David
îi urmări, în speranţa că vor forma un detaşament ofensiv. Capul i se ftivilli
şi se scufundă într-o ceaţă ca de bumbac care-i încetini reflexele. Caroserii
de maşini incendiate împiedicau circulaţia. Copacii decorativi, plantaţi în
ghivece mari la intrările hotelurilor de lux, fuseseră răsturnaţi la pămînt şi
tăiaţi bucăţele. Cartuşe mari, explodate, de gaze lacrimogene, se
îngrămădeau la marginea drumului. Oraşul oferea imaginea unui război
civil. David percepea toate aceste detalii cu o oarecare detaşare datorată
calmantelor. Nu păreau mai reale decît fotografiile din revistele cu pagini
lucioase. Una din acele poze de război, oribile, care prezentau scene de
masacru. Dar culorile erau atît de frumoase şi unghiul atît de bine ales,
încît deveneau chiar plăcute privirii.
Somnolent, îşi tîra picioarele în urma manifestanţilor. Fiecare pas îi
răsuna în creier, explodînd într-o durere surdă sub meandrele turbanului.
Mulţimea cîttitoare se aduna, cuprinzînd diferite pături socialele
populaţiei. Fără ca vreun conducător să iasă în faţa şi să ia cuvîntul,
96