Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
de-a lungul faţadelor, escaladau pantele de ardezie, versanţii de ţiglă...
Colcăiau ca păduchii pe capul oraşului. Luminatoarele sparte lăsau să se
scurgă în camerele pentru bone şi studenţi, indivizi mascaţi sub căşti. Au
apărut chiar şi zvonuri despre violuri şi cotonogeli.
Ucigaşii-fantomă nu mai făcură victime. Frica inspirată de terorişti
fu înlocuită treptat cu cea faţă de poliţiştii de elită. Au fost uitaţi bandiţii
invizibili; nu se mai gîndeau decît la hoardele barbare care bîntuiau prin
oraş. Percheziţiile, spionajul constant, teama interceptărilor telefonice,
microfoanele ascunse în cafenele, săli de aşteptare contribuiră la
instalarea unui sentiment de nelinişte şi nesiguranţă.
Lumea începea să vorbească despre jafuri, arestări la întîmplare,
interogatorii sffrşite rău...
David era bolnav de nerăbdare. Ştia că lăcustele nu vor mai ataca
prea curînd. Preţioasele mondene plecînd din oraş, nu mai exista pericolul
ca vreo ţintă parfumată să provoace un nou tir. Insectele, dezorientate, se
vor ascunde un timp pînă se vor aclimatiza şi vor construi o altă colonie, în
acest stadiu era de aşteptat/desigur, o nouă hecatombă. Lăcustele vor
începe să vîneze ca în landa de lîngă institut, dar acest proces inevitabil
avea nevoie de luni, poate chiar un an... Deocamdată, lipsite de şeful
escadrilei şl de ordine imperative, sufereau inhibarea enerată de
dezorganizare. Nu mai erau periculoase, entru o vreme...
Cfte zile se va încăpăţîna poliţia să mai caute terorişti-fantomă?
Asta era cea mai mare necunoscută.
David se temea că şederea prelungită între patru pereţi îl va face
suspect. Se hotărî, deci, să iasă pentru o plimbare pe plajă, fşi înţelese
îndată greşeala. Oraşul îşi reluase rutina zilnică, dar indivizii care se
fredonau pe aleile de lîngă malul mării nu puteau fi decît nişte trîntori
lefteri. Paraziţi, marginalizati, pe care evadarea prea- bogaţilor lor
protectori îi lăsase şomeri. Erau aici gigolo pentru doamnele bătrîne sau
domnii mai ofiliţi, atleţi cu corpul suplu, unşi ca nişte unelte bine
întreţinute. Starlete ce păreau scăpate din magazinele pentru adulatorii
sfintului Onan, improvizate deasupra raioanelor de librărie. Cîntăreţi de
stradă sau de terasă. Un mic popor trăind din parazitism, asemeni acelor
peşti-pilot ce se hrănesc cu resturile căzute printre dinţii rechinilor... Dar
marii rechini ai finanţelor dispăruseră, uitînd de efemerii lor servitori şi
complici în desfrfu.
Acum, tipii încercau să facă figură bună pentru a salva aparenţele.
Cei mai mulţi, luaţi pe nepregătite, nu aveau nici cu ce să-şi plătească o
cameră de hotel. Ctt despre prostituţie, nu merita nicicum atenţie în
aceste vremuri de neîncredere şi supraveghere. Cafenelele şi barurile de
noapte pustii nu erau locuri propice pentru vînătoare, iar agăţatul la colţ
de stradă nu era posibil nici atît.
David înaintă pînă la mal, unde valurile mureau suspinînd. Un tînăr
hermafrodit, pletos, cu aparatul genital scos generos în evidenţă de
pantalonul colant leopard, îl testă cu o ochiadă, apoi renunţă. Marea
rostogolea spre ţărm resturi de scoici fărîmate, amestecate în valurile de
spumă. Geamandurile cu steguleţ indicau poziţia plasei ceînchidea golful.
83