Serge Brussolo – Ira Melanox
Serge Brussolo – Ira Melanox Serge Brussolo – Ira Melanox
Ira Melanox explozibilului. După trecerea lor nu mai rămînea nimic întreg. În douăzeci de minute erau sondaţi pereţii, mobilele golite şi răsturnate, mochetele smulse... Nimeni nu îndrăznea să protesteze. Furia căştilor mute descuraja şi cea mai mică dovadă de nesupunere. Orice obstacol, cît de mic, în calea lor ar fi preschimbat energia sumbră care-i anima într-o explozie mortală. Detaşamentul de percheziţie se deplasa de la o casă la alta, fără a descoperi vreodată ceva. Eşecurile repetate sporiră indispoziţia poliţiştilor. Speraseră în rezultate rapide şi se poticneau în găinării cărora nici nu le dădeau atenţie. Trecuseră astfel prin case de joc clandestine, bordeluri de copii, laboratoare de droguri, studiouri cinematografice specializate în baby-porno... Nici nu le luară măcar în seamă. Conta doar descoperirea teroriştilor-fantomă, a ucigaşilor invizibili, ce foloseau arme necunoscute. Proiectilele care omorau fără a lăsa în urma lor nici cartuşe, nici plumbi, îi scoteau din minţi. Clădeau scenarii incredibile, vorbeau despre „gloanţe solubile”, jeturi de gaze de mare presiune, „raze invizibile”... Eşecul investigărilor balistice debusolă total forţele de ordine. Erau incapabili să-şi imagineze arma crimei, pentru prima oară de la facerea lumii! O asemenea aberaţie înfierbînta şi minţile cele mai raţionale. Legea marţială interzicea locuitorilor din Saint-Euphrate să tragă perdele şi chiar să stingă lumina! Fiecare fereastră trebuia să fie o vitrină, atît ziua, cît şi noaptea.0 proclamaţie ordona ca storurile şi jaluzelele să fie scoase cît mai repede. Apartamentele se transformau în acvarii şi-n acelaşi timp în scene de teatru. Renunţai la intimitate; te rezumai să trăieşti la vedere, spionat. Observatorii, postaţi pe acoperişuri, echipaţi cu binocluri puternice, inspectau apartamentele dezvăluite, administrînd mustrări severe recalcitranţilor care mai păstrau cîte un colţişor de umbră în camere. Pentru a scruta toate cotloanele, poliţia rechiziţionă atît maşinile pompierilor, ce patrulau cu scara înălţată prin oraş, crt şi vehicolele de întreţinere a iluminatului public. Un straniu balet suprarealist împînzea străzile cu o cohortă de camioane cu scările telescopice desfăşurate, în care se călăreau ciorchine poliţişţtii supraveghetori, echipaţi cu enorme binocluri. Curînd, nimeni nu mai îndrăznea să se dezbrace pentru duş sau pentru culcare. Cu atît mai puţin să facă dragoste. Stăteau înţepeniţi în fotolii, eventual cu cîte o revistă în mînă, ca în sala de aşteptare ia dentist. David era crispat şi el ca toţi ceilalţi, ezitînd să se mişte, întrebîndu-se dacă gestul pe care urma să-l facă nu avea cumva vreo interpretare suspectă. Noaptea, un halou sîngeriu, produs de lămpile lăsate aprinse, îi pătrundea sub pleoape, stricîndu-i somnul. Ziua, privirile supraveghetorilor alunecau asupra lui ca o atingere slinoasă, care zbîrleşte epiderma. Oraşul întreg îndura scotoceala indiscretă, atingerea rectală care-l lăsa ruşinat şi descumpănit. Haita de poliţişti scormonea de asemenea şi acoperişurile. Patrule de căţărători bîntuiau în toate direcţiile printre coşuri, coborau în rapel 82
Serge Brussolo de-a lungul faţadelor, escaladau pantele de ardezie, versanţii de ţiglă... Colcăiau ca păduchii pe capul oraşului. Luminatoarele sparte lăsau să se scurgă în camerele pentru bone şi studenţi, indivizi mascaţi sub căşti. Au apărut chiar şi zvonuri despre violuri şi cotonogeli. Ucigaşii-fantomă nu mai făcură victime. Frica inspirată de terorişti fu înlocuită treptat cu cea faţă de poliţiştii de elită. Au fost uitaţi bandiţii invizibili; nu se mai gîndeau decît la hoardele barbare care bîntuiau prin oraş. Percheziţiile, spionajul constant, teama interceptărilor telefonice, microfoanele ascunse în cafenele, săli de aşteptare contribuiră la instalarea unui sentiment de nelinişte şi nesiguranţă. Lumea începea să vorbească despre jafuri, arestări la întîmplare, interogatorii sffrşite rău... David era bolnav de nerăbdare. Ştia că lăcustele nu vor mai ataca prea curînd. Preţioasele mondene plecînd din oraş, nu mai exista pericolul ca vreo ţintă parfumată să provoace un nou tir. Insectele, dezorientate, se vor ascunde un timp pînă se vor aclimatiza şi vor construi o altă colonie, în acest stadiu era de aşteptat/desigur, o nouă hecatombă. Lăcustele vor începe să vîneze ca în landa de lîngă institut, dar acest proces inevitabil avea nevoie de luni, poate chiar un an... Deocamdată, lipsite de şeful escadrilei şl de ordine imperative, sufereau inhibarea enerată de dezorganizare. Nu mai erau periculoase, entru o vreme... Cfte zile se va încăpăţîna poliţia să mai caute terorişti-fantomă? Asta era cea mai mare necunoscută. David se temea că şederea prelungită între patru pereţi îl va face suspect. Se hotărî, deci, să iasă pentru o plimbare pe plajă, fşi înţelese îndată greşeala. Oraşul îşi reluase rutina zilnică, dar indivizii care se fredonau pe aleile de lîngă malul mării nu puteau fi decît nişte trîntori lefteri. Paraziţi, marginalizati, pe care evadarea prea- bogaţilor lor protectori îi lăsase şomeri. Erau aici gigolo pentru doamnele bătrîne sau domnii mai ofiliţi, atleţi cu corpul suplu, unşi ca nişte unelte bine întreţinute. Starlete ce păreau scăpate din magazinele pentru adulatorii sfintului Onan, improvizate deasupra raioanelor de librărie. Cîntăreţi de stradă sau de terasă. Un mic popor trăind din parazitism, asemeni acelor peşti-pilot ce se hrănesc cu resturile căzute printre dinţii rechinilor... Dar marii rechini ai finanţelor dispăruseră, uitînd de efemerii lor servitori şi complici în desfrfu. Acum, tipii încercau să facă figură bună pentru a salva aparenţele. Cei mai mulţi, luaţi pe nepregătite, nu aveau nici cu ce să-şi plătească o cameră de hotel. Ctt despre prostituţie, nu merita nicicum atenţie în aceste vremuri de neîncredere şi supraveghere. Cafenelele şi barurile de noapte pustii nu erau locuri propice pentru vînătoare, iar agăţatul la colţ de stradă nu era posibil nici atît. David înaintă pînă la mal, unde valurile mureau suspinînd. Un tînăr hermafrodit, pletos, cu aparatul genital scos generos în evidenţă de pantalonul colant leopard, îl testă cu o ochiadă, apoi renunţă. Marea rostogolea spre ţărm resturi de scoici fărîmate, amestecate în valurile de spumă. Geamandurile cu steguleţ indicau poziţia plasei ceînchidea golful. 83
- Page 31 and 32: Serge Brussolo aruncau băltoace ga
- Page 33 and 34: Serge Brussolo Ezită preţ de o se
- Page 35 and 36: Serge Brussolo înnegrind ferestrel
- Page 37 and 38: Serge Brussolo Rugătoare sau acapa
- Page 39 and 40: Serge Brussolo Se comporta ca în t
- Page 41 and 42: Serge Brussolo complice un porc. Ju
- Page 43 and 44: Serge Brussolo David îşi rumegă
- Page 45 and 46: Serge Brussolo în acelaşi timp in
- Page 47 and 48: Serge Brussolo alimentăm cu protei
- Page 49 and 50: Serge Brussolo Un nucleu viu se asc
- Page 51 and 52: Serge Brussolo pe tînăr în planu
- Page 53 and 54: Serge Brussolo Cu toate acestea, ce
- Page 55 and 56: Serge Brussolo faţă” şi se gî
- Page 57 and 58: Serge Brussolo - La crimă! făcu J
- Page 59 and 60: Serge Brussolo David. Dar uriaşul
- Page 61 and 62: Serge Brussolo pavăză, dar Minsky
- Page 63 and 64: Serge Brussolo de lăcustă neagră
- Page 65 and 66: Serge Brussolo minusculi, sînt sit
- Page 67 and 68: Serge Brussolo Apucă un flacon de
- Page 69 and 70: Serge Brussolo salt terestru. Saltu
- Page 71 and 72: Serge Brussolo beatitudinde detaşa
- Page 73 and 74: Serge Brussolo - M-ai avut! constat
- Page 75 and 76: Serge Brussolo decît o cutie metal
- Page 77 and 78: Serge Brussolo Lucrară astfel pîn
- Page 79 and 80: Serge Brussolo mierliţi? Sînt obo
- Page 81: Serge Brussolo invizibilă..., obse
- Page 85 and 86: Serge Brussolo putrezeau în jgheab
- Page 87 and 88: Serge Brussolo Martine deschise rad
- Page 89 and 90: Serge Brussolo David făcu din inst
- Page 91 and 92: Serge Brussolo trebui să evite ori
- Page 93 and 94: Serge Brussolo Evenimentele din ult
- Page 95 and 96: Serge Brussolo David se oprise lîn
- Page 97 and 98: Serge Brussolo protestatarii conver
- Page 99 and 100: Serge Brussolo Preocupaţi de fuga
- Page 101 and 102: Serge Brussolo privire extatică, d
- Page 103 and 104: Serge Brussolo - Hei, făcu unul ma
- Page 105: Serge Brussolo 105
<strong>Serge</strong> <strong>Brussolo</strong><br />
de-a lungul faţadelor, escaladau pantele de ardezie, versanţii de ţiglă...<br />
Colcăiau ca păduchii pe capul oraşului. Luminatoarele sparte lăsau să se<br />
scurgă în camerele pentru bone şi studenţi, indivizi mascaţi sub căşti. Au<br />
apărut chiar şi zvonuri despre violuri şi cotonogeli.<br />
Ucigaşii-fantomă nu mai făcură victime. Frica inspirată de terorişti<br />
fu înlocuită treptat cu cea faţă de poliţiştii de elită. Au fost uitaţi bandiţii<br />
invizibili; nu se mai gîndeau decît la hoardele barbare care bîntuiau prin<br />
oraş. Percheziţiile, spionajul constant, teama interceptărilor telefonice,<br />
microfoanele ascunse în cafenele, săli de aşteptare contribuiră la<br />
instalarea unui sentiment de nelinişte şi nesiguranţă.<br />
Lumea începea să vorbească despre jafuri, arestări la întîmplare,<br />
interogatorii sffrşite rău...<br />
David era bolnav de nerăbdare. Ştia că lăcustele nu vor mai ataca<br />
prea curînd. Preţioasele mondene plecînd din oraş, nu mai exista pericolul<br />
ca vreo ţintă parfumată să provoace un nou tir. Insectele, dezorientate, se<br />
vor ascunde un timp pînă se vor aclimatiza şi vor construi o altă colonie, în<br />
acest stadiu era de aşteptat/desigur, o nouă hecatombă. Lăcustele vor<br />
începe să vîneze ca în landa de lîngă institut, dar acest proces inevitabil<br />
avea nevoie de luni, poate chiar un an... Deocamdată, lipsite de şeful<br />
escadrilei şl de ordine imperative, sufereau inhibarea enerată de<br />
dezorganizare. Nu mai erau periculoase, entru o vreme...<br />
Cfte zile se va încăpăţîna poliţia să mai caute terorişti-fantomă?<br />
Asta era cea mai mare necunoscută.<br />
David se temea că şederea prelungită între patru pereţi îl va face<br />
suspect. Se hotărî, deci, să iasă pentru o plimbare pe plajă, fşi înţelese<br />
îndată greşeala. Oraşul îşi reluase rutina zilnică, dar indivizii care se<br />
fredonau pe aleile de lîngă malul mării nu puteau fi decît nişte trîntori<br />
lefteri. Paraziţi, marginalizati, pe care evadarea prea- bogaţilor lor<br />
protectori îi lăsase şomeri. Erau aici gigolo pentru doamnele bătrîne sau<br />
domnii mai ofiliţi, atleţi cu corpul suplu, unşi ca nişte unelte bine<br />
întreţinute. Starlete ce păreau scăpate din magazinele pentru adulatorii<br />
sfintului Onan, improvizate deasupra raioanelor de librărie. Cîntăreţi de<br />
stradă sau de terasă. Un mic popor trăind din parazitism, asemeni acelor<br />
peşti-pilot ce se hrănesc cu resturile căzute printre dinţii rechinilor... Dar<br />
marii rechini ai finanţelor dispăruseră, uitînd de efemerii lor servitori şi<br />
complici în desfrfu.<br />
Acum, tipii încercau să facă figură bună pentru a salva aparenţele.<br />
Cei mai mulţi, luaţi pe nepregătite, nu aveau nici cu ce să-şi plătească o<br />
cameră de hotel. Ctt despre prostituţie, nu merita nicicum atenţie în<br />
aceste vremuri de neîncredere şi supraveghere. Cafenelele şi barurile de<br />
noapte pustii nu erau locuri propice pentru vînătoare, iar agăţatul la colţ<br />
de stradă nu era posibil nici atît.<br />
David înaintă pînă la mal, unde valurile mureau suspinînd. Un tînăr<br />
hermafrodit, pletos, cu aparatul genital scos generos în evidenţă de<br />
pantalonul colant leopard, îl testă cu o ochiadă, apoi renunţă. Marea<br />
rostogolea spre ţărm resturi de scoici fărîmate, amestecate în valurile de<br />
spumă. Geamandurile cu steguleţ indicau poziţia plasei ceînchidea golful.<br />
83