Serge Brussolo – Ira Melanox

Ira Melanox
explozibilului. După trecerea lor nu mai rămînea nimic întreg. În douăzeci
de minute erau sondaţi pereţii, mobilele golite şi răsturnate, mochetele
smulse...
Nimeni nu îndrăznea să protesteze. Furia căştilor mute descuraja şi
cea mai mică dovadă de nesupunere. Orice obstacol, cît de mic, în calea
lor ar fi preschimbat energia sumbră care-i anima într-o explozie mortală.
Detaşamentul de percheziţie se deplasa de la o casă la alta, fără a
descoperi vreodată ceva. Eşecurile repetate sporiră indispoziţia poliţiştilor.
Speraseră în rezultate rapide şi se poticneau în găinării cărora nici nu le
dădeau atenţie. Trecuseră astfel prin case de joc clandestine, bordeluri de
copii, laboratoare de droguri, studiouri cinematografice specializate în
baby-porno... Nici nu le luară măcar în seamă. Conta doar descoperirea
teroriştilor-fantomă, a ucigaşilor invizibili, ce foloseau arme necunoscute.
Proiectilele care omorau fără a lăsa în urma lor nici cartuşe, nici plumbi, îi
scoteau din minţi. Clădeau scenarii incredibile, vorbeau despre „gloanţe
solubile”, jeturi de gaze de mare presiune, „raze invizibile”...
Eşecul investigărilor balistice debusolă total forţele de ordine. Erau
incapabili să-şi imagineze arma crimei, pentru prima oară de la facerea
lumii! O asemenea aberaţie înfierbînta şi minţile cele mai raţionale.
Legea marţială interzicea locuitorilor din Saint-Euphrate să tragă
perdele şi chiar să stingă lumina! Fiecare fereastră trebuia să fie o vitrină,
atît ziua, cît şi noaptea.0 proclamaţie ordona ca storurile şi jaluzelele să fie
scoase cît mai repede. Apartamentele se transformau în acvarii şi-n
acelaşi timp în scene de teatru. Renunţai la intimitate; te rezumai să
trăieşti la vedere, spionat. Observatorii, postaţi pe acoperişuri, echipaţi cu
binocluri puternice, inspectau apartamentele dezvăluite, administrînd
mustrări severe recalcitranţilor care mai păstrau cîte un colţişor de umbră
în camere.
Pentru a scruta toate cotloanele, poliţia rechiziţionă atît maşinile
pompierilor, ce patrulau cu scara înălţată prin oraş, crt şi vehicolele de
întreţinere a iluminatului public.
Un straniu balet suprarealist împînzea străzile cu o cohortă de
camioane cu scările telescopice desfăşurate, în care se călăreau ciorchine
poliţişţtii supraveghetori, echipaţi cu enorme binocluri. Curînd, nimeni nu
mai îndrăznea să se dezbrace pentru duş sau pentru culcare. Cu atît mai
puţin să facă dragoste. Stăteau înţepeniţi în fotolii, eventual cu cîte o
revistă în mînă, ca în sala de aşteptare ia dentist. David era crispat şi el ca
toţi ceilalţi, ezitînd să se mişte, întrebîndu-se dacă gestul pe care urma să-l
facă nu avea cumva vreo interpretare suspectă.
Noaptea, un halou sîngeriu, produs de lămpile lăsate aprinse, îi
pătrundea sub pleoape, stricîndu-i somnul. Ziua, privirile supraveghetorilor
alunecau asupra lui ca o atingere slinoasă, care zbîrleşte epiderma. Oraşul
întreg îndura scotoceala indiscretă, atingerea rectală care-l lăsa ruşinat şi
descumpănit.
Haita de poliţişti scormonea de asemenea şi acoperişurile. Patrule
de căţărători bîntuiau în toate direcţiile printre coşuri, coborau în rapel
82