24.04.2013 Views

Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo – Ira Melanox

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

<strong>Serge</strong> <strong>Brussolo</strong><br />

invizibilă..., observă Martine. David contempla fotografiile. Femei, în rochii<br />

de mătase, căzute pe dalele de marmură. Mătăsurile ridicate ofereau<br />

privirii picioare sexi în ciorapi negri, chiloţi fremătători din dantelă. Sîngele<br />

inundase podoaba capilară a victimelor, mai roşu decît fardul de buze.<br />

Înainte de a se coagula, îmbrăcase colierele doamnelor în perle de<br />

cheaguri rubiconde. Toate capetele purtau urmele impactului. Mari negi,<br />

negri şi scobiţi, străbăteau frunţile drăgălaşe, mingile catifelate ale sînilor.<br />

Bărbaţii, îmbrăcaţi şi ei de gală, erau cadavre mai puţin interesante. Cîţiva<br />

servitori, aflaţi din nefericire în calea tirului, erau doboriţi cu nasul în tăvile<br />

cu pahare de şampanie. Alunecaseră pe acest cîmp de luptă, căptuşit cu<br />

mătase, presărat cu perle căzute din coliere rupte.<br />

“<strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong>...” gîndi sumbru David.<br />

<strong>–</strong> Ce insinuaţi? întrebă Martine cu nasul încreţit de nedumerire.<br />

Tînărul înţelese că vorbise cu glas tare. Tulburat de neistovitul balet<br />

al valizelor, îşi pierdu cumpătul.<br />

<strong>–</strong> Trebuie să merg la hotel, am de încheiat nişte afaceri...<br />

Martine păru dezamăgită.<br />

<strong>–</strong> Bancuri! făcu ea. Dacă plecaţi, nu mai am nici un motiv să nu mă<br />

duc la lucru...<br />

Se sprijini de un gard, pentru a-şi încălţa pantofii. I se dusese un fir<br />

la ciorap, trăgînd o linie mai palidă la baza coapsei.<br />

<strong>–</strong> Dacă vă plictisiţi, căutaţi-mă la „Clio”, aruncă ea îndepărtîndu- se.<br />

Vacanţele cu „stingere” nu sînt prea vesele!<br />

David dădu mecanic din cap. Cu un efort de voinţă,îşi fixă privirea<br />

pe fesele fetei, să nu mai vadă valizele... O apucă în direcţia hotelului său,<br />

străduindu-se să nu se uite decît la picioarele femeilor.<br />

XVI.<br />

David. nu mai părăsi hotelul. O atmosferă de lovitură de stat plana<br />

peste oraş. Neliniştitoare maşini patrulau pe deasupra străzilor, precum<br />

gîndacii de bucătărie, ieşiţi din crăpături urmărind traseul rectiliniu al<br />

pardoselii. Rulau încet, se opreau în dreptul plimbăreţilor solitari, ca ulii ce<br />

localizează prada tirîndu-se pe sol. Prezenţa lor bănuitoare stînjenea<br />

gesturile celor cîţiva gură-cască. Simţindu-şe observat.fiecare'îşi<br />

compunea o atitudine de îinprumut. Fiinţele cele mai inofensive adoptau<br />

un comportament suspect de un „normal” teatral. Pentru a-şi arăta<br />

nevinovăţia jucau rolul omului onest, ampiificînd pînă la grotesc gesturile<br />

dezinvolte. De la fereastra camerei, David observa ciudatele numere de<br />

pantomimă. Avea impresia că strada devenise o scenă pe care se întîlneau<br />

sute de actori pentru o misterioasă audiţie.<br />

Din cînd în cînd, o dubă oprea în faţa unui imobil,scuipînd<br />

detaşamentul de percheziţie. Apăraţi de veste antiglonţ echipaţi cu arme<br />

şi' truse de spărgător, năvăleau imediat în clădire, lovind şi sunînd la toate<br />

uşile. Dacă nu li se deschidea, spărgeau uşa fie cu piciorul, fie cu ajutorul<br />

81

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!