Serge Brussolo – Ira Melanox
Serge Brussolo – Ira Melanox Serge Brussolo – Ira Melanox
Ira Melanox către mare. Pontonul, pe care se aflau cabinele de baie, scîrţîia sub tălpile sale. Scîndurile decolorate şi umede semănau cu lemnul epavelor aduse la mal de ocean, în lungul plajelor fuseseră plantate o mulţime de umbrele albe sub care trosnea vîntul nisipos. Sub fiecare dintre ele se odihnea cîte o targă. David numără cincizeci, aliniate una lînqă alta, ca pentnj inspecţie. Bolnavii care zăceau în ele erau apăsaţi sub greutatea ghipsurilor protuberante. Braţe, picioare, umeri dispăreau închişi în coconi albi şi noduroşi. Tînărul făcu cîţiva paşi. Bolnavii îşi expuneau fără nici o ruşine soarelui părţile corpului neacoperite de bandajele ghipsate. Era un spectacol cel puţin straniu că bărbaţi şi femei să-şi descopere în lumina palidă coapse, sîni, penisuri, busturi păroase sau netede. Nu-şi dădea seama dacă spectacolul oferit de nudiştii zdrobiţi, îngreunaţi de bandaje, corsete, aţele, era ridicol sau patetic. De sub ce surpătură sau avalanşă fuseseră salvate aceste bucăţi de carne tumefiate, secţionate şi recusute? Aceste schelete garnisite cu broşe, întărite cu plăci metalice precum fosilele pe cale să se disloce? David se aşeză pe o bornă kilometrică cu muchiile tocite. Nudiştii ghipsaţi nu-şi vorbeau. Cu ochii închişi, cu gura întredeschisă, păreau preocupaţi doar să se îndoape cu soare. Se ghicea o aviditate puţin nesănătoasă, un apetit bestial de burete canibal. Crţiva bărbaţi nici nu încercau, de altfel, să disimuleze o erecţie impresionantă, ce le trasa pe abdomen o umbră rectilinie, de cadran solar. Îşi imagina infirmierele profitînd de aceste fenomene pentru a transforma buricul pacientului în tablă de lectură orală. Această idee năstruşnică nu-i alungă însă starea de jenă. Goliciunea care-i lovea privirea nu era cea a turiştilor estivali, acea impudoare liniştită, provocarea senzuală şi trîndavă a plajelor „rezervate”, nu... Aceste cărnuri nude, aruncate pe plajă, îl evocau cadavrele de pe cîmpurile de luptă, dezbrăcate de vîntul de gloanţe şi de suflul exploziilor. Un talmeş-balmeş de piei mirosind a măcelărie, a abator. Ghipsurile, mai ales, îi reţineau atenţia, dîndu-i senzaţia că are sub ochi mumii proaspăt ambalate. Mumii... foarte noi! David era din ce în ce mai tulburat. Infirmierele se deplasau agale printre umbrele, cu o graţie alunecoasă de madone cu ochii cerniţi. Zumzăiau cu voce scăzută, şuşotelile lor ţeseau un cîrrtec somnolent, o vibraţie de viespe prizonieră. Bolnavii păreau şi ei gata să toarcă precum motanii îmbuibaţi de căldură, hipnotizaţi, blegi, îmbătrîniţi, culcaţi într-o rînă, cu gura plină de bale, învinşi fericiţi de o dizolvare mentală vecină cu extazul mistic., O tînără schiţă deodată o mişcare pentru a se aşeza mai bine în targă. Ambele braţe şi piciorul stîng erau încorsetate în bandajul de ghips. David se găndi că seamănă cu un cavaler din evul mediu pe care pajii nu l-au scos complet din armura de turnir... sau cu un sftnbure însufleţit al unei statui care- şi aruncă cochilia, gata să sară de pe piedestal. Vechi imagini din filme de groază îi veneau în minte: tinere aruncate de vii în ceară fierbinte, cadavre acoperite cu ipsos şi deghizate în zei greci pentru decorat peluze şi alei... Cum să nu stabileşti asemănări cu răniţii ăştia pe cale de 8
Serge Brussolo fosilizare? O ameţeală subită îl chemă la ordine. Trebuia să mănînce, să- şi umple stomacul gol de mai bine de douăzeci şi patru de ore. Da, ar trebui, dar rămînea în continuare ţintuit de borna sa, obsedat de alinierea în batalion a umbrelelor de soare albe. Nimeni nu-i acorda nici cea mai mică atenţie, toată lumea era întoarsă către soare. Pe măsură ce se însenina, lumina devenea mai vie şi ghipsurile se înconjurau cu un halou stălucitor, precum nişte cochilii de calcar imaculat. Tînărul închise ochii pentru a scăpa de agresiunea vizuală. Dădu să se ridice, cînd o puştoaică de vreo doisprezece ani dădu buzna dintre cabine, îndreptîndu-se spre el. Avea braţul stîng în ghips, de la palmă pînă la umăr. Surîzînd, îşi scutură codiţele decolorate de soare şi-i întinse tînărului un creion gros cu tuş negru. – Eşti nou aici, nu? se adresă fetiţa. Trebuie să-mi faci un desen. – Ce? bflbîi David. – Un desen! se enervă puştoaica. Aici, pe ghips, ce vrei, aşa e obiceiul! Să-mi faci o chestie haioasă, dar nu porcării, că mă sugrumă bătrînii. Descumpănit, David luă creionul. Cochilia de pe braţul fetiţei era deja ornată de o mulţime de dedicaţii şi de desene groteşti. Îi aminteau de scrijeliturile din autobuz şi avu un moment de recul. Puştoaica mormăi a dispreţ. – Dacă n-ai o idee mai nostimă, mulţurneşte-te să semnezi, aruncă^ta cu un oftat de lehamite. David se exşcută. În momentul cînd puse creionul pe suprafaţa ghipsului, avu o senzaţie stranie. Aceea de a fi pe cale să degradeze un monument public, în stilul acelor turişti care-şi gravează iniţialele pe operele de artă, pe culoarele muzeelor. Trebui să se concentreze pentru a-şi reveni şi să mâzgălească o vagă semnătură. Puştoaica ridică din umeritfi smulse creionul din mînă şi coborî spre plajă. – Cum e, Nathalie? o întrebă o infirmieră cu un ton de falsă amabilitate. Tînărul puse mîna pe valiza ce-i părea acum teribil de grea, în ciuda celor cîteva lucruşoare conţinute, şi-şi puse coada pe spinare. Marea gri-argin'tie se ondula în benzi asemenea fişiilor de mică, cu străluciri uleioase. Norii se îngrămădeau spre orizont. În căutarea unei cafenele, David se intersectă cu o bizară procesiune de infirmieri tîrînd brancarde. Numără doisprezece, mergînd în pas cadenţat, ca nişte purtători de lectică. Puţin mai departe întîlni un grup de tineri sprijiniţi în bastoane. Aveau toţi cîte un picior în ghips pînă la şold. Pe o peluză, postat cu faţa spre cazino, un panou metalic anunţa cu litere ornamentale pompos: 9
- Page 1 and 2: IRA MELANOX — „La La colère de
- Page 3 and 4: Serge Brussolo 3 Coperta: VALENTIN
- Page 5 and 6: Serge Brussolo I. Suprafeţele inte
- Page 7: Serge Brussolo sau să zărească f
- Page 11 and 12: Serge Brussolo Femeia ridică din u
- Page 13 and 14: Serge Brussolo ce-rsalută pe Georg
- Page 15 and 16: Serge Brussolo - Aha! şopti fetiţ
- Page 17 and 18: Serge Brussolo Alergă către telef
- Page 19 and 20: Serge Brussolo cu abdomenul gol, as
- Page 21 and 22: Serge Brussolo - După dumneavoastr
- Page 23 and 24: Serge Brussolo început că singure
- Page 25 and 26: Serge Brussolo spontane devin frecv
- Page 27 and 28: Serge Brussolo - Paznicii lasă con
- Page 29 and 30: Serge Brussolo cîteva zile, pînă
- Page 31 and 32: Serge Brussolo aruncau băltoace ga
- Page 33 and 34: Serge Brussolo Ezită preţ de o se
- Page 35 and 36: Serge Brussolo înnegrind ferestrel
- Page 37 and 38: Serge Brussolo Rugătoare sau acapa
- Page 39 and 40: Serge Brussolo Se comporta ca în t
- Page 41 and 42: Serge Brussolo complice un porc. Ju
- Page 43 and 44: Serge Brussolo David îşi rumegă
- Page 45 and 46: Serge Brussolo în acelaşi timp in
- Page 47 and 48: Serge Brussolo alimentăm cu protei
- Page 49 and 50: Serge Brussolo Un nucleu viu se asc
- Page 51 and 52: Serge Brussolo pe tînăr în planu
- Page 53 and 54: Serge Brussolo Cu toate acestea, ce
- Page 55 and 56: Serge Brussolo faţă” şi se gî
- Page 57 and 58: Serge Brussolo - La crimă! făcu J
<strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong><br />
către mare. Pontonul, pe care se aflau cabinele de baie, scîrţîia sub tălpile<br />
sale. Scîndurile decolorate şi umede semănau cu lemnul epavelor aduse la<br />
mal de ocean, în lungul plajelor fuseseră plantate o mulţime de umbrele<br />
albe sub care trosnea vîntul nisipos. Sub fiecare dintre ele se odihnea cîte<br />
o targă. David numără cincizeci, aliniate una lînqă alta, ca pentnj<br />
inspecţie. Bolnavii care zăceau în ele erau apăsaţi sub greutatea<br />
ghipsurilor protuberante. Braţe, picioare, umeri dispăreau închişi în coconi<br />
albi şi noduroşi.<br />
Tînărul făcu cîţiva paşi. Bolnavii îşi expuneau fără nici o ruşine<br />
soarelui părţile corpului neacoperite de bandajele ghipsate. Era un<br />
spectacol cel puţin straniu că bărbaţi şi femei să-şi descopere în lumina<br />
palidă coapse, sîni, penisuri, busturi păroase sau netede. Nu-şi dădea<br />
seama dacă spectacolul oferit de nudiştii zdrobiţi, îngreunaţi de bandaje,<br />
corsete, aţele, era ridicol sau patetic.<br />
De sub ce surpătură sau avalanşă fuseseră salvate aceste bucăţi de<br />
carne tumefiate, secţionate şi recusute? Aceste schelete garnisite cu<br />
broşe, întărite cu plăci metalice precum fosilele pe cale să se disloce?<br />
David se aşeză pe o bornă kilometrică cu muchiile tocite.<br />
Nudiştii ghipsaţi nu-şi vorbeau. Cu ochii închişi, cu gura<br />
întredeschisă, păreau preocupaţi doar să se îndoape cu soare. Se ghicea o<br />
aviditate puţin nesănătoasă, un apetit bestial de burete canibal. Crţiva<br />
bărbaţi nici nu încercau, de altfel, să disimuleze o erecţie impresionantă,<br />
ce le trasa pe abdomen o umbră rectilinie, de cadran solar.<br />
Îşi imagina infirmierele profitînd de aceste fenomene pentru a<br />
transforma buricul pacientului în tablă de lectură orală. Această idee<br />
năstruşnică nu-i alungă însă starea de jenă. Goliciunea care-i lovea privirea<br />
nu era cea a turiştilor estivali, acea impudoare liniştită, provocarea<br />
senzuală şi trîndavă a plajelor „rezervate”, nu... Aceste cărnuri nude,<br />
aruncate pe plajă, îl evocau cadavrele de pe cîmpurile de luptă,<br />
dezbrăcate de vîntul de gloanţe şi de suflul exploziilor. Un talmeş-balmeş<br />
de piei mirosind a măcelărie, a abator. Ghipsurile, mai ales, îi reţineau<br />
atenţia, dîndu-i senzaţia că are sub ochi mumii proaspăt ambalate.<br />
Mumii... foarte noi! David era din ce în ce mai tulburat.<br />
Infirmierele se deplasau agale printre umbrele, cu o graţie<br />
alunecoasă de madone cu ochii cerniţi. Zumzăiau cu voce scăzută,<br />
şuşotelile lor ţeseau un cîrrtec somnolent, o vibraţie de viespe prizonieră.<br />
Bolnavii păreau şi ei gata să toarcă precum motanii îmbuibaţi de căldură,<br />
hipnotizaţi, blegi, îmbătrîniţi, culcaţi într-o rînă, cu gura plină de bale,<br />
învinşi fericiţi de o dizolvare mentală vecină cu extazul mistic., O tînără<br />
schiţă deodată o mişcare pentru a se aşeza mai bine în targă. Ambele<br />
braţe şi piciorul stîng erau încorsetate în bandajul de ghips. David se găndi<br />
că seamănă cu un cavaler din evul mediu pe care pajii nu l-au scos<br />
complet din armura de turnir... sau cu un sftnbure însufleţit al unei statui<br />
care- şi aruncă cochilia, gata să sară de pe piedestal. Vechi imagini din<br />
filme de groază îi veneau în minte: tinere aruncate de vii în ceară fierbinte,<br />
cadavre acoperite cu ipsos şi deghizate în zei greci pentru decorat peluze<br />
şi alei... Cum să nu stabileşti asemănări cu răniţii ăştia pe cale de<br />
8