Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
Apucă un flacon de sticlă groasă umplut cu un lichid galben. O
etichetă îmbrăca sticla: „Vezicula posterioară, stînga. (Numărătoarea se
face în funcţie de oviposlter). Glanda numărul paţru. Mesaj Pfesupus:
Duşman! (vizitatori nocivi?), în apropiere rapidă în trei ore.”
Cu un creion fin fusese tăiată această definiţie Pentru a scrie printre
rînduri: „Pericol, un sfert nord-est”.
– Minsky a reaiizat acest flacon dintr-o singură Picătură preievată,
explică Julie. Diluţia este cea normaIă, folosită în parfumerie. Miroase!
Deşurubă capacul gros şi-l şterse pe mîna tînărului. David simţi
urcîndu-i spre nări un efiuviu straniu, fără echivalent. Un val de mister,
care reducea la zero toată alchimia producătorilor de parfumuri! Avu o
clipă o stare de ameţeală. Mireasma punea stăpînire pe el, aprinzîndu-i în
mucoasele nazale o lăcomie de neînfrînt, o foame olfactivă pe care n-o
mai cunoscuse.
Îşi lipi strîns mîna sub nas. Efluviul aromat îl înnebunea. Era un
drog, o îmbiere la supradoză, un flux halucinant care-i dezlănţuia toate
simţurile. Dorea să nu se mai sfirşească niciodată această minunată
senzaţie. I se părea că inspiră paradisul, că percepe mirosul precis al unor
idei. Dansau în jurul lui figuri abstracte, fiecare cu un parfum distinct.
Limbajul lăcustelor depăşea tot ce fusese inventat pînă atunci în domeniul
parfumurilor. Descoperea cea mai pură operă de artă, se dizolva în
atmosfera aburilor necunoscuţi, emanaţii fascinante şi indescriptibile.
După experienţa asta, orice pradă din magazinele luxoase toată chimia
conţinută de sticluţele răsucite împuţeau aerul cu miros de sirop de
banane.
“Pericol! un sfert către nord-est”, trezea în nările omeneşti
sensibilitatea animală, transformîndu-le în organe de plăcere sexuală.
Da, acesta era adevărul: pînă acum, David văzuse în nasdoar un
instrument informativ, astăzi îl descoperea drept o veritabilă unealtă a
plăcerii. O unealtă a extazului rarisim. Adulmeca infinitul, percepea un
miros urcînd din altă lume.
Din primul moment ştiu că are în mînă prima piesă din colecţie.
Julie ii scutură puternic. Năuc, reveni cu greu la realitate.
– Ei? făcu triumfător infirmiera. Ai simţit? Bănuieşti acum cum ne
îmbogăţim?
– Vrei... să vinzi parfumuri? bolborosi David.
– Bineînţeles. Vom lansa pe piaţă produse care vor depăşi în putere
de sugestie tot ce s-a inventat pînă acum. Nu va putea nimeni să ne
concureze. Emanaţiile Irei Melanox vor doborî cele mai mari mărci la
stadiul de deodorante pentru căţeluşi! Vom vinde cuvintele lăcustelor! O
bucăţică de frază aici, un strigăt de alertă, dincolo, un ordin, o indicaţie
topografică. E suficient să exploatăm colonia din „arsenal”, să ne pregătim
pentru o creştere a producţiei.
67
– Dar vom fi singuri...