Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
minusculi, sînt situaţi pe spate, ca o lunetă în infraroşu. Vîrful de atac este
capabil de adevărate acte de curaj. Minsky se distra pe seama lor,
punîndu- le să treacă prin ecrane din ce în ce mai groase. Cînd îşi iau
avînt, puţine lucruri sînt în stare să le oprească.
David dădu din cap.
– Nu mai înţeleg nimic, mormăi el. Cum vrei Să facem avere pe
seama acestor gîngănii? Vrei să faci din ele animale de circ? Să montezi un
spectacol?
– Nu fi tîmpitl Nu mă interesează aspectul lor spectaculos. Nu devii
bogat descoperind o specie necunoscută, oricît de ciudată ar fi ea!
– Atunci? fierbea David.
– Calmează-te! şuieră infirmiera. Ai auzit ce spunea Minsky. Sînt
surde şi mute. Nu emit şi nu aud nici un zgomot. Şi totuşi, comunică.
– Prin telepatie...?
– Imbecilule! Crezi că vreau să montez un număr de senzaţie?
„Lăcustele extra-lucide”?
– Nu văd atunci, capitulă David, jignit.
– Ciţ'iva savanţi cred că furnicile comunică între ele cu ajutorul a
şase glande, fiecare putînd emana un iz diferit, net identificabil. Fiecare
parfum corespunde unui ordin sau unei informaţii precise. Vaporii emişi în
atmosferă vehiculează un vocabular al supravieţuirii foarte redus, compus
în principal din mesaje de alarmă. Furnicile sînt singurele care percep
aceste mirosuri. Lucrurile se petrec întocmai la Ira Melanox.
– Vrei să spui că...
– Exact. Lăcusta neagră conversează degajînd valuri de mirosuri
extrem de parfumate. O picătură de mărimea unei gămălii de ac din
această secreţie emană uh halou perceptibil de om pe o rază de 4-5 metri.
Insectele, insă, sînt capabile să recepţioneze mesajele transmise astfel la o
distanţă de douăzeci de ori mai mare. Aceste miazme plăcute, foarte
concentrate, vehiculează ca în cazul furnicilor, mesaje fundamentale, ca
de exemplu: „ţintă văzută la zece metri”, „formaţie de luptă”, „poziţie de
tir”, „la comanda mea, foc!”, „obiectivul atins”... şi aşa mai departe.
Bineînţeles că schematizez. Dar aş vrea să înţelegi că fiarele tăcute îşi
vorbesc tăcut. Este un limbaj de comando, superior transmiterii prin
semne. Se poate discuta multă vreme, fără teama că păsările aflate în
zbor le vor repera cu simţurile lor caracteristice: văzul şi auzul.
– Dar aceste mirosuri... cu ce seamănă? Put?
Julie izbucni în tîs şi împinse o uşă pe care David n-o văzuse pînă
atunci. Crăpătura lăsa să se ghicească o sală iungă, îngustă, ocupată de o
rterminabilă masă acoperită cu piăci de faianţă. Masa era plină cu sticlărie
de laborator; erau acolo sute de flacoane şi tuburi de eşantioane acoperite
la gură. Bucăţele mici de hfrtie fixate pe „evantaie” aminteau de unelteie
parfumieriior. Pe peretele din dreapta erau instalate cuşti din sticlă armată
cu fire de oţei. În ele erau ţinute prizoniere lăcustele negre, iar săriturile
65