Serge Brussolo – Ira Melanox
Serge Brussolo – Ira Melanox Serge Brussolo – Ira Melanox
extrem de alungit, se conturează...” Julie atinse butonul de ejecţie. Caseta sări pe masă. Ira Melanox – Ce înseamnă asta? întrebă David, din ce în ce mai nedumerit. – Tot n-ai înţeles încă? se enervă Julie. Ira Melanox este o lăcustă de pradă teribil de agresivă. Doboară vînat do o mie de ori mai mare decît ea. Nu atacă în roi, ci singură, cu o deosebită precizie. Ira Melanox este un glonte viu. Dintr-un salt poate lovi o pasăre în zbor, străpungînd-o asemeni unui proiectil blindat. Nu-i este frică de nimic pentru că ştie că poate doborî orice animal: cîini, pisici, cai. E de ajuns să se arunce înainte.pe o traiectorie rectilinie, pentru a arunca în aer orice ţeastă. – E simplu, eficient, silenţios, continuă ea. Fără colcăială, fără roiuri reperabile de la un kilometru. Fără ţîrîiala celorlalte familii de lăcuste. O armă eficace, capabilă de performanţe incredibile. Aici, pe malul mării, ţinta lor predilectă sînt bineînţeles pescăruşii, care mişună peste tot. fi doboară cu precizie şi se năpustesc asupra cadavrului îndată ce a căzut pe pămînt. Sînt foarte vorace, înghit cantităţi imense de carne crudă. Minsky le-a descoperit în cînip, undeva în spatele institutului. Una dintre ele a sărit asupra lui şi i-a găurit umărul. A rămas în interiorul rănii şi a trebuit să o extrag eu cu o pensetă, ca pe un glonte de 38. – Mi-amintesc, era încă vie şi se zbătea în vîrful cleştişorului. Era oribil. Minsky uitase de sîngele ce se scurgea, privea micul monstru agitat şi-mi urla să nu-l omor. Am închis-o într-o cutie metalică, dar a sărit prin capac! În sfirşit, profesorul a vîrft-o într-o casă de ani. O auzeam ricoşînd în pereţi. Eram verde de frică. Minsky mi-a ordonat să nu vorbesc nimănui despre această aventură. L-am ascultat. David pălise. Cu coada ochiului spiona planşa fixată pe perete. Numele îl atrăgea „Ira Melanox”. – Spui că trăiesc în landă?, bîigui el. în spatele institutului? – Da, nu trece nimeni prin zona aceea. Reputaţia noastră, faleza care se prăbuşeşte ţin oamenii la distanţă. Lăcustele locuiesc într-un soi de lighean, străpuns de multe găuri. E cartierul lor general; Minsky îl numea „arsenal”. În timpul zilei se răspîndesc prin jur, se caţără pe arbuşti, se aşază la pîndă pentru a-şi surprinde victimele. – Sînt mari? – Doi-trei centimetri. Uneori patru. Nu se reproduc prea uşor, ceea ce le împiedică să se înmulţească peste măsură, şi în acelaşi timp le asigură o existenţă secretă. Ferite de represalii. „Arsenalul” nu are niciodată mai mult de trei mii de indivizi. Minsky le-a studiat încotoşmănat în costumul antiglonţ. Parcă le aud scrîşnind, ricoşînd pe pietre. Doboară în medie trei-patru pescăruşi pe zi. Practic neglijabil şi nu riscă să fie reperate. De două sau trei ori au^vînat cîini vagabonzi care se apropiaseră de stup. În general, vizează capul, între ochi. – Izbiturile nu le dăunează? – Ba da, cîteodată, dar sînt robuste şi se refac repede. Ochii, 64
Serge Brussolo minusculi, sînt situaţi pe spate, ca o lunetă în infraroşu. Vîrful de atac este capabil de adevărate acte de curaj. Minsky se distra pe seama lor, punîndu- le să treacă prin ecrane din ce în ce mai groase. Cînd îşi iau avînt, puţine lucruri sînt în stare să le oprească. David dădu din cap. – Nu mai înţeleg nimic, mormăi el. Cum vrei Să facem avere pe seama acestor gîngănii? Vrei să faci din ele animale de circ? Să montezi un spectacol? – Nu fi tîmpitl Nu mă interesează aspectul lor spectaculos. Nu devii bogat descoperind o specie necunoscută, oricît de ciudată ar fi ea! – Atunci? fierbea David. – Calmează-te! şuieră infirmiera. Ai auzit ce spunea Minsky. Sînt surde şi mute. Nu emit şi nu aud nici un zgomot. Şi totuşi, comunică. – Prin telepatie...? – Imbecilule! Crezi că vreau să montez un număr de senzaţie? „Lăcustele extra-lucide”? – Nu văd atunci, capitulă David, jignit. – Ciţ'iva savanţi cred că furnicile comunică între ele cu ajutorul a şase glande, fiecare putînd emana un iz diferit, net identificabil. Fiecare parfum corespunde unui ordin sau unei informaţii precise. Vaporii emişi în atmosferă vehiculează un vocabular al supravieţuirii foarte redus, compus în principal din mesaje de alarmă. Furnicile sînt singurele care percep aceste mirosuri. Lucrurile se petrec întocmai la Ira Melanox. – Vrei să spui că... – Exact. Lăcusta neagră conversează degajînd valuri de mirosuri extrem de parfumate. O picătură de mărimea unei gămălii de ac din această secreţie emană uh halou perceptibil de om pe o rază de 4-5 metri. Insectele, insă, sînt capabile să recepţioneze mesajele transmise astfel la o distanţă de douăzeci de ori mai mare. Aceste miazme plăcute, foarte concentrate, vehiculează ca în cazul furnicilor, mesaje fundamentale, ca de exemplu: „ţintă văzută la zece metri”, „formaţie de luptă”, „poziţie de tir”, „la comanda mea, foc!”, „obiectivul atins”... şi aşa mai departe. Bineînţeles că schematizez. Dar aş vrea să înţelegi că fiarele tăcute îşi vorbesc tăcut. Este un limbaj de comando, superior transmiterii prin semne. Se poate discuta multă vreme, fără teama că păsările aflate în zbor le vor repera cu simţurile lor caracteristice: văzul şi auzul. – Dar aceste mirosuri... cu ce seamănă? Put? Julie izbucni în tîs şi împinse o uşă pe care David n-o văzuse pînă atunci. Crăpătura lăsa să se ghicească o sală iungă, îngustă, ocupată de o rterminabilă masă acoperită cu piăci de faianţă. Masa era plină cu sticlărie de laborator; erau acolo sute de flacoane şi tuburi de eşantioane acoperite la gură. Bucăţele mici de hfrtie fixate pe „evantaie” aminteau de unelteie parfumieriior. Pe peretele din dreapta erau instalate cuşti din sticlă armată cu fire de oţei. În ele erau ţinute prizoniere lăcustele negre, iar săriturile 65
- Page 13 and 14: Serge Brussolo ce-rsalută pe Georg
- Page 15 and 16: Serge Brussolo - Aha! şopti fetiţ
- Page 17 and 18: Serge Brussolo Alergă către telef
- Page 19 and 20: Serge Brussolo cu abdomenul gol, as
- Page 21 and 22: Serge Brussolo - După dumneavoastr
- Page 23 and 24: Serge Brussolo început că singure
- Page 25 and 26: Serge Brussolo spontane devin frecv
- Page 27 and 28: Serge Brussolo - Paznicii lasă con
- Page 29 and 30: Serge Brussolo cîteva zile, pînă
- Page 31 and 32: Serge Brussolo aruncau băltoace ga
- Page 33 and 34: Serge Brussolo Ezită preţ de o se
- Page 35 and 36: Serge Brussolo înnegrind ferestrel
- Page 37 and 38: Serge Brussolo Rugătoare sau acapa
- Page 39 and 40: Serge Brussolo Se comporta ca în t
- Page 41 and 42: Serge Brussolo complice un porc. Ju
- Page 43 and 44: Serge Brussolo David îşi rumegă
- Page 45 and 46: Serge Brussolo în acelaşi timp in
- Page 47 and 48: Serge Brussolo alimentăm cu protei
- Page 49 and 50: Serge Brussolo Un nucleu viu se asc
- Page 51 and 52: Serge Brussolo pe tînăr în planu
- Page 53 and 54: Serge Brussolo Cu toate acestea, ce
- Page 55 and 56: Serge Brussolo faţă” şi se gî
- Page 57 and 58: Serge Brussolo - La crimă! făcu J
- Page 59 and 60: Serge Brussolo David. Dar uriaşul
- Page 61 and 62: Serge Brussolo pavăză, dar Minsky
- Page 63: Serge Brussolo de lăcustă neagră
- Page 67 and 68: Serge Brussolo Apucă un flacon de
- Page 69 and 70: Serge Brussolo salt terestru. Saltu
- Page 71 and 72: Serge Brussolo beatitudinde detaşa
- Page 73 and 74: Serge Brussolo - M-ai avut! constat
- Page 75 and 76: Serge Brussolo decît o cutie metal
- Page 77 and 78: Serge Brussolo Lucrară astfel pîn
- Page 79 and 80: Serge Brussolo mierliţi? Sînt obo
- Page 81 and 82: Serge Brussolo invizibilă..., obse
- Page 83 and 84: Serge Brussolo de-a lungul faţadel
- Page 85 and 86: Serge Brussolo putrezeau în jgheab
- Page 87 and 88: Serge Brussolo Martine deschise rad
- Page 89 and 90: Serge Brussolo David făcu din inst
- Page 91 and 92: Serge Brussolo trebui să evite ori
- Page 93 and 94: Serge Brussolo Evenimentele din ult
- Page 95 and 96: Serge Brussolo David se oprise lîn
- Page 97 and 98: Serge Brussolo protestatarii conver
- Page 99 and 100: Serge Brussolo Preocupaţi de fuga
- Page 101 and 102: Serge Brussolo privire extatică, d
- Page 103 and 104: Serge Brussolo - Hei, făcu unul ma
- Page 105: Serge Brussolo 105
extrem de alungit, se conturează...”<br />
Julie atinse butonul de ejecţie. Caseta sări pe masă.<br />
<strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong><br />
<strong>–</strong> Ce înseamnă asta? întrebă David, din ce în ce mai nedumerit.<br />
<strong>–</strong> Tot n-ai înţeles încă? se enervă Julie. <strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong> este o lăcustă de<br />
pradă teribil de agresivă. Doboară vînat do o mie de ori mai mare decît ea.<br />
Nu atacă în roi, ci singură, cu o deosebită precizie. <strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong> este un<br />
glonte viu. Dintr-un salt poate lovi o pasăre în zbor, străpungînd-o asemeni<br />
unui proiectil blindat. Nu-i este frică de nimic pentru că ştie că poate<br />
doborî orice animal: cîini, pisici, cai. E de ajuns să se arunce înainte.pe o<br />
traiectorie rectilinie, pentru a arunca în aer orice ţeastă.<br />
<strong>–</strong> E simplu, eficient, silenţios, continuă ea. Fără colcăială, fără roiuri<br />
reperabile de la un kilometru. Fără ţîrîiala celorlalte familii de lăcuste. O<br />
armă eficace, capabilă de performanţe incredibile. Aici, pe malul mării,<br />
ţinta lor predilectă sînt bineînţeles pescăruşii, care mişună peste tot. fi<br />
doboară cu precizie şi se năpustesc asupra cadavrului îndată ce a căzut pe<br />
pămînt. Sînt foarte vorace, înghit cantităţi imense de carne crudă. Minsky<br />
le-a descoperit în cînip, undeva în spatele institutului. Una dintre ele a sărit<br />
asupra lui şi i-a găurit umărul. A rămas în interiorul rănii şi a trebuit să o<br />
extrag eu cu o pensetă, ca pe un glonte de 38.<br />
<strong>–</strong> Mi-amintesc, era încă vie şi se zbătea în vîrful cleştişorului. Era<br />
oribil. Minsky uitase de sîngele ce se scurgea, privea micul monstru agitat<br />
şi-mi urla să nu-l omor. Am închis-o într-o cutie metalică, dar a sărit prin<br />
capac! În sfirşit, profesorul a vîrft-o într-o casă de ani. O auzeam ricoşînd<br />
în pereţi. Eram verde de frică. Minsky mi-a ordonat să nu vorbesc nimănui<br />
despre această aventură. L-am ascultat.<br />
David pălise. Cu coada ochiului spiona planşa fixată pe perete.<br />
Numele îl atrăgea „<strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong>”.<br />
<strong>–</strong> Spui că trăiesc în landă?, bîigui el. în spatele institutului?<br />
<strong>–</strong> Da, nu trece nimeni prin zona aceea. Reputaţia noastră, faleza<br />
care se prăbuşeşte ţin oamenii la distanţă. Lăcustele locuiesc într-un soi<br />
de lighean, străpuns de multe găuri. E cartierul lor general; Minsky îl<br />
numea „arsenal”. În timpul zilei se răspîndesc prin jur, se caţără pe<br />
arbuşti, se aşază la pîndă pentru a-şi surprinde victimele.<br />
<strong>–</strong> Sînt mari?<br />
<strong>–</strong> Doi-trei centimetri. Uneori patru. Nu se reproduc prea uşor, ceea<br />
ce le împiedică să se înmulţească peste măsură, şi în acelaşi timp le<br />
asigură o existenţă secretă. Ferite de represalii. „Arsenalul” nu are<br />
niciodată mai mult de trei mii de indivizi. Minsky le-a studiat încotoşmănat<br />
în costumul antiglonţ. Parcă le aud scrîşnind, ricoşînd pe pietre. Doboară în<br />
medie trei-patru pescăruşi pe zi. Practic neglijabil şi nu riscă să fie<br />
reperate. De două sau trei ori au^vînat cîini vagabonzi care se apropiaseră<br />
de stup. În general, vizează capul, între ochi.<br />
<strong>–</strong> Izbiturile nu le dăunează?<br />
<strong>–</strong> Ba da, cîteodată, dar sînt robuste şi se refac repede. Ochii,<br />
64