Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
de lăcustă neagră cu picioare gigantice.
Această viziune produse asupra lui David o reacţie ciudată, de
stînjeneală. Insecta avea un aspect strălucitor, metalic, care o făcea să
semene cu un glonte de calibru mare. Mai exact un proiectil de puşcă
mitralieră. Un proiectil montat pe o îngrămădeală de labe cu pinteni
zburliţi. Capul, foarte alungit, semăna cu vîrful unei săgeţi. Corpul, spre
deosebire de al altor insecte, nu era format dintr-o suprapunere de plăci,
pelicule sau elitre articulate într-o armură complexă. Nu. De la capătul
ascuţit pînă la vîrful cozii, animalul era un bloc compact. Un container
etanş, o capsulă fără îmbinări. Coapsele păreau complet disproporţionate
cu. dimensiunea acestei fiinţe. Semăna în egală măsură cu un vinci, o
grindă de' susţinere, o catapultă şi o scară de incendiu. La vederea lor, te
gîndeai imediat la o greşeală de asamblare, o aberaţie mecanică, asemeni
unui motor de formula doi grefat pe un kart sau pe o maşinuţă cu pedale.
David se strîiribă; insecta trezea în el o repulsie profundă. Caroseria
ei, cel puţin surpinzătoare, o situa în categoria vînătorilor din zbor. Lipsa
unei carapace sau a unei căşti de cheratină o deosebea de rubedeniile din
regnul Mor. Nu încerca să-şi compună un aspect de cavaler îngreunat de
harnaşamente. Îşi construise un profil de torpilă, de harpon. inspira frică.
Deasupra desenului se afla un nume scris cu majuscule negre: „Ira
Melanox”.
David zări un costum agăţat în cuier, umplut cu cîlţi, pe care-l bănui
folosit iniţial pentru dresura clinilor. Apropiidu-se, constată însă că
veşmîntul era croit dintr-un nylon blindat. Acelaşi nylon folosit de poliţie la
confecţionarea vestelor antiglonţ.
Combinezonul, foarte amplu, corspundea clar măsurii profesorului. 0
cască blindată, enormă, trona pe o etajeră. Grija pentru apărare o
transformase într-o bilă compactă, în care era practicată-o mică fantă
acoperită cu plexiglas în dreptul ochilor. Un astfel de scafandru putea să
reziste unei salve de mitraliere, fără a suferi nici măcar o zgîrietură. David
fl recunoscu imediat: era silueta zărită în cîmp... Silueta monstrului!
Trei-patru mese ocupau spaţiul, acoperite toate cu foi împrăştiate,
scrise cu o caligrafie indescifrabilă. Un mic casetofon se odihnea pe o
măsuţă. Julie apăsă butonul de redare. Vocea lui Minsky se făcu auzită,
deformată de boxa minusculă:
“Se constată, chiar, absenţa organelor de ţîriit, nu există zimţi pe
faţa interioară a pulpelor,spre deosebite ae lăcusta de cîimp. Nu are nici
organe auditive, din moment ce abdomenul nu prezintă oriflciiie obişnuite
în primul segment. A fost căutată în zadar urechea pe tibie, ca la lăcustele
arboricole. Ira Melanox este surdă şi mută. Sau cel puţin în sensul clasic
acceptat de noi. vreau să spun prin asta că nu emite sunete specifice şi
nici nu recepţionează vreunul. Nu pare să fie supusă unui tropism
particular. Un dimorfism sezonier o colorează toamna în roşu. Nu am putut
constata un diformism sexual foarte clar. Coapsele sale hipertrofiate au
putere s-o propulseze cu o viteză de 894 ms, adică tot atît de rapid ca
proiectilele de 50 ce deservesc mitralierele tip Browning M2. Ovipositerul,
63