Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
pavăză, dar Minsky îl apucase deja de braţ.
Urmă o încăierare confuză, care i-aruncă din perete în perete.
Fiecare încerca în zadar să-şi imobilizeze adversarul. Sprijinindu-se de
perete tînărul îi dădu profesorului un brînci puternic cu piciorul,
aruncîndu-lîn interiorul criptei. Dezechilibrat, proful căzu pe spate, izbind
unul din ouăle de fildeş, care se rostogoli pînă îl lovi pe cel de lîngă el.
Sunete de cavernă răsunară sub arcade.
Rupîndu-şi tuburile de alimentare, sondele, sfărîniind buteliile de
aer, ouăle se loveau între ele ca bilele într-un joc de biliard. Se rostogoleau
cu bubuituri de tunet, ciocnindu-se de ziduri luînd viteză cu fiecare ricoşeu.
David avu reflexul de a nu trece pragul să-l salveze pe Minsky. În
momentul în care trînti uşa blindată, avu o scurtă viziune cu Minsky
îngenuncheat, agitîndu-şi braţele într-un gest de protest copilăresc. Un ou
il lovi atunci în plină figură... David întoarse spatele. Inima-i bătea să-i
spargă pieptul. Aşteptă ca ouăle să se oprească în sfirşit din rostogolire.
Cînd se reinstală liniştea, răsuci mînerul şi aruncă o privire prin uşa
întredeschisă. Profesorul zăcea între sferele albe care-l înconjurau ca o
grămadă de „ perle gigantice. Nu mal avea cap, iar jumătatea inferioară a
cadavrului părea turtită de buldozer. David vomită la intrarea În temniţă.
Părăsi pavilionul ÎTnpleticindu-se.
Cînd o întîlni pe Julie îl spuse cu o voce palidă:
– Gata... l-am omorit pe Minsky.
– În sfîrşit! suspină femeia. Am crezut că nu te mai hotărăşti
vreodată. Acum poate începe...
Îl sărută pe obraji ca la o aniversare.
XIII.
Imediat ce află de moartea profesorului, Julie ferecă sala bulgărilor
de fildeş, scoase cheia de pe inel şi o aruncă în mare de la înălţimea
falezei.
– Partea aceasta de coastă se va prăbuşi oricum în curînd, încheie
ea în loc de discurs funebru. Minsky şi monştrii lui vor dispărea în valuri şi
nimeni nu-i va regretai
David era încă şocat. Cu degetele crispate pe o cană de cafea,
îngăima o poveste lungă cu vîrcolaci, briciuri şi vînători nebuni. Julie se
holba, cu ochii dilataţi de surpiză. fl întrerupse cu un gest tăios.
– Doamne, făcu ea iritată, dar ce înseamnă bazaconiile astea? Ai
înţeles totul aiurea, bietul meu David... Minsky nu era un maniac, sau cel
puţin nu cel pe care-l credeai tu... A ucis doar indirect, prin tăcerea lui. Of,
toate astea-s foarte complicate! Ţi-am oferit cîteva indicii, speram să
înţelegi singur, nu puteam să mă desconspir.
David era convins că fata minţea. Crezuse exact ceea ce dorise ea
să creadă! Se bazase pe reacţiile Iul. Mai rău chiar, le planificase.
61