Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
Cu toate acestea, ceva continua să neliniştească pe tînăr. Cadavrul
fusese curăţat fără grabă, chiar pe locul unde căzuse. O felină, sau orice
alt animal de talie mare, ar fi sfîşiat corpul, pentru a-l devora,
dezmembrîndu-l cu ajutorul ghearelor şi colţilor. Cadavrul ar fi fost
sfirtecat, împrăştiat pe sol, or ăsta se prezenta în poziţie fetală, nici măcar
un os nu fusese smuls.
David se apropie, înfrîngîndu-şi dezgustul. Tibiile şi femurele nu
arătau urme de masticaţie. Un tigru le-ar fi măcinat între fălci, în tot cazul,
ar fi lăsat dîre adînci în ţesutul osos, încă strălucitor. Dar Georges Alby nu
păţise nimic de genul acesta...
Fusese savurat cu rafinată migală, cu atenţie parcă pentru a nu-i
deranja ultima poziţie. Ce să mai vhţeleagă? Că asasinul îl curăţase
răbdător cu ajutorul unui scalpel cum se curăţă oasele de iepure? Ce
măcelar meticulos era atît de erudit în anatomie pentru a lucra fără să
zgîrie măcar un os? Un profesionist în felul său...
O sudoare rece îî acoperi faţa din nou.
Un profesionist? Un chirurg, un doctor...
Un profesor?
Se îndreptă dintr-un salt. lată că era pe cale să înnebunească! Ce
încerca să imagineze? în curînd îl va vedea pe Minsky sub formă de
vîrcolacîn halat alb, traversînd cîmpia, cu un revolver într-o mînă şi un
bisturiu în cealaltă... Începea să delireze. „şi în devinitiv, de ce nu?” fi şopti
o voce insinuantă. Nu era profesorul clădit ca un uriaş? Ca un... Yeti? Avea,
fără îndoială, o forţă ieşită din comun, în ciuda începutului de obezitate.
Cufundai de prea multă vreme în cercetări zadarnice n-a fost oare victima
unui acces de febră cerebrală care i-a furat minţile?
David se aplecă să-şi ridice bicicleta. Gestul îi salvă probabil viaţa,
căci în acelaşi moment auzi mieunatul ascuţit âl unui glonte ricoşînd în
piatră! Cineva trăgea asupra lui! Avu reflexul de a înşfăca bicicleta şi se
retrase alergînd în zig-zag printre tufele de arbuşti spinoşi. încă două
proiectile sfîşiară pîcla în apropierea capului său. Lipsa detunăturii îl
convinse că vînătorul folosea o armă cu amortizor.
şanţ.
Gonind nebuneşte, David se bălăbăni pînă la drum şi se aruncă în
I se păru că vîntul aduce un parfum ciudat de plăcut. O miasmă
purtînd amprenta unei mari case de parfumuri. Era sfidător, surprinzător..
Ucigaşul era un dandy în smoking, îmbibat cu after shave, care vîna cu un
„45” într-o mînă şi briciul în cealaltă?
David îndrăzni să arunce o privire în jur Cîmpui părea pustiu pînă în
depărtare. Tînărul se ridică, sări pe şa şi porni spre Saint-Alex, profitînd de
drumul ce-l ducea la vale. Alte proiectile nu-i mai şuierară pe la ureche.
Ajunse la periferia staţiunii în mai puţin de două zeci de minute, cu
hainele lipite de corp de transpiraţie. Abandonînd bicicleta pe marginea
piajei, se dezbrăcă şi plonjă în valuri. Îi era cumplit de frică. Imaginea lui
Georges Alby, descărnat cu un scalpel, il chinuia. Nu exista nici un
53