Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
alimentăm cu proteine şi calciu, altfel dezvoltarea coarnelor s-ar face în
detrimentul scheletului.
– Atunci, înseamnă că teoria funcţionează?
– La cei pe care i-ai văzut, da.' Complexul de fragilitate se
atenuează. Oasele nu se mai crapă. Dar mai sînt şi ceilalţi...
David ezită, întrebîndu-se dacă are chef să afle mai mult. Întunericul
de pe culoarele de supraveghere îl apăsa.
– Care ceilalţi? spuse cu reţinere.
– Cei care nu ştiu să-şi canalizeze agresivitatea, cei cărora implantul
cornos le consolidează complexul de fragilitate. Vino!
Cotrobăi prin marsupiul halatului, extrăgînd un set de chei. David
zări o uşă b”ndată, aproape mascată de semiobscuritatea din jur, - Galeria
monştrilor, anunţă infirmiera. Pacienţii pe care Minsky preferă să-i uite.
David păşi pragul camerei şi se cutremură. O femeie firavăzăcea
într-o Stare de prostraţie într-un ungher, cu genunchii la gură, în poziţia
fetală. Excrescenţele osoase ce-i ieşeau din frunte era» i atît de ramificate
că nu se mai puteau numi coarne. Semănau mai curînd cu cu o reţea de
tije încîlcite, legate sub formă de plasă, ale căror prelungiri se îndreptau
către pămînt ca ramurile unei sălcii plîngătoare din os. Da, chiar asta era:
o salcie plîngătoare din os. Ramurile cornoase se răsuceau toate către
podea, organizîndu-se în reţele cartilaginoase ale căror încrucişări evocau
gratiile unei cuşti.
– Vezi, lăstarii nu se îndreaptă în sus! murmură Julie. Au tendinţa să
construiască un zid între subiect şi lume, să-l închidă într-un cocn de
cartilagiu. în cazul ăsta, replica se transformă în apărare pasivă. În loc să
producă coarne, acest gen de bolnav îşi confecţionează o cochilie.
Utilizează armele încredinţate într-o manieră introvertită. Pe dos! Dar n-ai
văzut tot! Priveşte!
Cu o sumbră exaltare, descuie altă uşă, dezvăluind o sală mare,
luminată doar prin cîteva ochiuri înguste de geam. Această lumină oblică
pica pe nişte ciudate forme solidificate, aşezate pe podea. Lucrurile acelea
semănau cu nişte bolovani uriaşi, şlefuiţi, sau cu nişte ouă... Sau cu bilele
de biliard. Bile de înălţimea unei cabine telefonice!
De data asta David se retrase precipitat. Era palid şi simţea
transpiraţia rece adunîndu-se între sprîncene.
– AJUNGE PENTRU AZI! făcu Julie puţin decepţionată. Trebuie să te
obişnuieşti.
Tînărul dormi foarte prost în noaptea aceea. Somnul îi fu bîntuit de
imagini vagi, încărcate de o difuză oroare. I se părea că bulgării de fildeş,
abia zăriţi în penumbra magaziei, îi adresau semnale neinteligibile. Erau ca
nişte hiroglife enigmatice, de care depindea strict viaţa sa.
de el
47
A doua zi îşi îndeplini sarcinile cu o mutră rătăcită şi Julie îşi bătu joc