Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
complice un porc.
Julie ridică o sprinceană şi rîgîi... Cînd îşi întoarse din nou privirea
asupra tînărului, în ochii ei ardea iarăşi acea strălucire ciudată,
devoratoare.
ăla?
– Nu ştiu ce să cred, murmură ea. Ştiai ce faci cînd ai şterpelit mărul
– Nu chiar, dar se poate ca subconştientul meu să fi acţionat, nu?
– Aşa ar spune şi profesorul Minsky, hohoti infirmiera.
– Şi... tatăl tău? încercă David.
– La ce te-ai gîndit cînd ai fost convins că toţi oamenii aceia au
murit din cauza fructului îngropat? spuse ea încetişor, ianorînd întrebarea.
David se foi, înţeTegînd că trebuie să joace jocul pînă la capăt.
– Aveam unsprezece ani, gemu el. Cred că mi-am spus că am
devenit un fel de asasin fără faţă, cineva care nu va fi identificat vreodată,
precum statuia din parcul Deauville.
– Ce statuie?
Îi luă mult timp pînă termină de povestit legenda Marelui
Hannafosse şi a ucigaşului cu briciul. Julie sorbea din berea ce- i lăsa o
spumă fină în colţurile gurii. Vîntul nopţii rostogolea pe nisip cutii goale.
Era o beznă atît de neagră, încît nu se mai zărea nici marea. David
aştepta, jucîndu-se în nisipul umed cu degete nervoase, dar Julie nu-l făcu
nici o confidenţă în seara aceea.
Trebui să mai rabde o săptămînă.
Era o noapte fără lună în sîmbăta următoare cînd reveniră pe plajă.
O beznă oarbă de laborator fotografic. Se dezbrăcară şi intrară goi în apa
mării. Nu se vedeau unul pe celălalt, avansau tatonînd, căutîndli-se cu
mîinile întinse. Era formidabil şi totodată îngrozitor.
Cînd ieşirădin valuri, căutară un timp locul unde-şi lăsaseră hainele
şi cutiile de bare.
în acea noapte de sfirşit de lume, Julie se năpusti asupra tînărului,
trîntindu-I la pămînt, şi îl încălecă. David, ţintuit pe plajă, nu văzu nimic,
nici corpul, nici umbra lui. Fu atît de surprins că ejaculă foarte repede,
greblînd ctfspat nisipul cu mîinile. Julie se desprinse şi se aşeză la o
oarecare distanţă. Puţin mai tîrziu, flacăra brichetei sale aruncă o rază de
lumină asupra profilului de păpuşă dolofană.
– Tatăl meu era proprietarul unei case de discuri: „Chewing
magnetic tape”. Ai auzit, poate, vorbindu-se, nu e preamult de atunci...
Trase din ţigară. Vîntul răspîndea mirosul de tutun, iar punctul roşu
ce se mişca încoace şi încolo dseasupra solului semănacu un licurici.
Vocea îl scăzu cu un ton. David se ridică şi se apropie. Îşi aşeză capul pe
coapsa rotundă a infirmierei. Uitase deja că tocmai făcuseră dragoste
pentru prima dată. Asculta avid.
41