Serge Brussolo – Ira Melanox
Serge Brussolo – Ira Melanox Serge Brussolo – Ira Melanox
Julie dădu un pas înapoi în faţa acuzaţiilor, cu fălcile încleştate. Ira Melanox – Mă decepţionezi, şuieră ea. Credeam că mă vei oitua de partea cealaltă... – Ce parte? urlă David în culmea disperării. – Cea a complicilor, murmură fata. Tovarăşi, legaţi la acelaşi stîlp. Cu aceste ultime cuvinte, îi întoarse spatele şi părăsi încăperea, iăsîndu-l pe Dav/id zburlit şi mahmur în mijlocul cearceafurilor făcute ghem spre marginea patului de zvftcvoiirile saie în agonie. Cu tîmplele zvfcnind, tînărul se aşeză pe marginea dormezei. Coşmarul îi rămînea apăsător în suflet, în pofida diversiunii create de altercaţie. Saint- Demeter... Mărul ăznetului. Imagini ale catastrofei i se perindau în faţa ochilor. Un crater vitrifiat în mijlocul unei cîmpii de cenuţă. O regiune întreagă devastată de arsenalul conţinut de livada infernală. Televiziunea a prezentat îndelung drama, saturînd ecranele cu viziuni apocaliptice. A fost promulgat chiar şi un decret interzicînd copacii- paratrăznet, dar era prea tîrziu, răul fusese făcut. Copilul şi-a petrecut toată toamna în faţa televizorului, într-o stare de şoc, hipnotizat de imaginea trunchiului cenuşiu distrugător, de gura orizontală căscată. Apoi timpul s-a scurs şi puterea lui extraordinară de recuperare, privilegiul copiilor, l-a ajutat,să uite. Da, să uite. Dar nu chiar tot. În tot cazul, nu destul... Sări de pe pat şi se duse să-şi clătească faţa la chiuvetă. Acum cuvintele Juliei îi răsunau în urechi. Vorbise de complicitate... Ce dracu' voia să spună? Că nu trebuia să vadă în ea un duşman? Că şi ea tîra în urmă un trecut dubios, otrăvit? Poate. Dar nu putea fi sigur! Apucă pe culoar şi făcu un rond de rutină. Deodată, la capătul unui coridor se găsi faţă în faţă cu Julie. Era palidă şi-şi muşca buza inferioară ca o apucată, parcă într-o criză de epilepsie. Tînărul se blocă, aşteptîndu-se la o ieşire urftădin partea ei. Fata avansă şi-l apucă cu putere de reverul halatului. – Nu-ţi sînt duşman, gîfii ea, trebuie să înţelegi! Sîntem de aceeaşi teapă... Făcu o pauză. Respira sacadat, nările îi tremurau de furie. – Tatăl meu, bolborosi brusc, tatăl meu era un mare criminal şi el... Mărturisirea ţîşnise într-un spasm dureros. Julie îşi bălăbănea capul, dezorientată, dezechilibrată. Gura i se căsca, înghiţind aerul cu lăcomie. Cînd David schiţă, în sfirşit, un gest, fata o luase deja din loc. Tocurile îi răpăiau pe dalele culoarului ca salva unui pluton de execuţie. Nu încercă să o prindă. Sîmbăta următoare, seara, se plimbară pe plajă, la piciorul falezei. Profitau de timpul liber pentru a bea cîte o cutie de bere foarte alcoolizată. David, făcînd un efort de a-şi învinge reticenţele inconştiente, începu să povestească cum - la 11 ani - a distrus un departament întreg, avînd drept 40
Serge Brussolo complice un porc. Julie ridică o sprinceană şi rîgîi... Cînd îşi întoarse din nou privirea asupra tînărului, în ochii ei ardea iarăşi acea strălucire ciudată, devoratoare. ăla? – Nu ştiu ce să cred, murmură ea. Ştiai ce faci cînd ai şterpelit mărul – Nu chiar, dar se poate ca subconştientul meu să fi acţionat, nu? – Aşa ar spune şi profesorul Minsky, hohoti infirmiera. – Şi... tatăl tău? încercă David. – La ce te-ai gîndit cînd ai fost convins că toţi oamenii aceia au murit din cauza fructului îngropat? spuse ea încetişor, ianorînd întrebarea. David se foi, înţeTegînd că trebuie să joace jocul pînă la capăt. – Aveam unsprezece ani, gemu el. Cred că mi-am spus că am devenit un fel de asasin fără faţă, cineva care nu va fi identificat vreodată, precum statuia din parcul Deauville. – Ce statuie? Îi luă mult timp pînă termină de povestit legenda Marelui Hannafosse şi a ucigaşului cu briciul. Julie sorbea din berea ce- i lăsa o spumă fină în colţurile gurii. Vîntul nopţii rostogolea pe nisip cutii goale. Era o beznă atît de neagră, încît nu se mai zărea nici marea. David aştepta, jucîndu-se în nisipul umed cu degete nervoase, dar Julie nu-l făcu nici o confidenţă în seara aceea. Trebui să mai rabde o săptămînă. Era o noapte fără lună în sîmbăta următoare cînd reveniră pe plajă. O beznă oarbă de laborator fotografic. Se dezbrăcară şi intrară goi în apa mării. Nu se vedeau unul pe celălalt, avansau tatonînd, căutîndli-se cu mîinile întinse. Era formidabil şi totodată îngrozitor. Cînd ieşirădin valuri, căutară un timp locul unde-şi lăsaseră hainele şi cutiile de bare. în acea noapte de sfirşit de lume, Julie se năpusti asupra tînărului, trîntindu-I la pămînt, şi îl încălecă. David, ţintuit pe plajă, nu văzu nimic, nici corpul, nici umbra lui. Fu atît de surprins că ejaculă foarte repede, greblînd ctfspat nisipul cu mîinile. Julie se desprinse şi se aşeză la o oarecare distanţă. Puţin mai tîrziu, flacăra brichetei sale aruncă o rază de lumină asupra profilului de păpuşă dolofană. – Tatăl meu era proprietarul unei case de discuri: „Chewing magnetic tape”. Ai auzit, poate, vorbindu-se, nu e preamult de atunci... Trase din ţigară. Vîntul răspîndea mirosul de tutun, iar punctul roşu ce se mişca încoace şi încolo dseasupra solului semănacu un licurici. Vocea îl scăzu cu un ton. David se ridică şi se apropie. Îşi aşeză capul pe coapsa rotundă a infirmierei. Uitase deja că tocmai făcuseră dragoste pentru prima dată. Asculta avid. 41
- Page 1 and 2: IRA MELANOX — „La La colère de
- Page 3 and 4: Serge Brussolo 3 Coperta: VALENTIN
- Page 5 and 6: Serge Brussolo I. Suprafeţele inte
- Page 7 and 8: Serge Brussolo sau să zărească f
- Page 9 and 10: Serge Brussolo fosilizare? O ameţe
- Page 11 and 12: Serge Brussolo Femeia ridică din u
- Page 13 and 14: Serge Brussolo ce-rsalută pe Georg
- Page 15 and 16: Serge Brussolo - Aha! şopti fetiţ
- Page 17 and 18: Serge Brussolo Alergă către telef
- Page 19 and 20: Serge Brussolo cu abdomenul gol, as
- Page 21 and 22: Serge Brussolo - După dumneavoastr
- Page 23 and 24: Serge Brussolo început că singure
- Page 25 and 26: Serge Brussolo spontane devin frecv
- Page 27 and 28: Serge Brussolo - Paznicii lasă con
- Page 29 and 30: Serge Brussolo cîteva zile, pînă
- Page 31 and 32: Serge Brussolo aruncau băltoace ga
- Page 33 and 34: Serge Brussolo Ezită preţ de o se
- Page 35 and 36: Serge Brussolo înnegrind ferestrel
- Page 37 and 38: Serge Brussolo Rugătoare sau acapa
- Page 39: Serge Brussolo Se comporta ca în t
- Page 43 and 44: Serge Brussolo David îşi rumegă
- Page 45 and 46: Serge Brussolo în acelaşi timp in
- Page 47 and 48: Serge Brussolo alimentăm cu protei
- Page 49 and 50: Serge Brussolo Un nucleu viu se asc
- Page 51 and 52: Serge Brussolo pe tînăr în planu
- Page 53 and 54: Serge Brussolo Cu toate acestea, ce
- Page 55 and 56: Serge Brussolo faţă” şi se gî
- Page 57 and 58: Serge Brussolo - La crimă! făcu J
- Page 59 and 60: Serge Brussolo David. Dar uriaşul
- Page 61 and 62: Serge Brussolo pavăză, dar Minsky
- Page 63 and 64: Serge Brussolo de lăcustă neagră
- Page 65 and 66: Serge Brussolo minusculi, sînt sit
- Page 67 and 68: Serge Brussolo Apucă un flacon de
- Page 69 and 70: Serge Brussolo salt terestru. Saltu
- Page 71 and 72: Serge Brussolo beatitudinde detaşa
- Page 73 and 74: Serge Brussolo - M-ai avut! constat
- Page 75 and 76: Serge Brussolo decît o cutie metal
- Page 77 and 78: Serge Brussolo Lucrară astfel pîn
- Page 79 and 80: Serge Brussolo mierliţi? Sînt obo
- Page 81 and 82: Serge Brussolo invizibilă..., obse
- Page 83 and 84: Serge Brussolo de-a lungul faţadel
- Page 85 and 86: Serge Brussolo putrezeau în jgheab
- Page 87 and 88: Serge Brussolo Martine deschise rad
- Page 89 and 90: Serge Brussolo David făcu din inst
Julie dădu un pas înapoi în faţa acuzaţiilor, cu fălcile încleştate.<br />
<strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong><br />
<strong>–</strong> Mă decepţionezi, şuieră ea. Credeam că mă vei oitua de partea<br />
cealaltă...<br />
<strong>–</strong> Ce parte? urlă David în culmea disperării.<br />
<strong>–</strong> Cea a complicilor, murmură fata. Tovarăşi, legaţi la acelaşi stîlp.<br />
Cu aceste ultime cuvinte, îi întoarse spatele şi părăsi încăperea,<br />
iăsîndu-l pe Dav/id zburlit şi mahmur în mijlocul cearceafurilor făcute<br />
ghem spre marginea patului de zvftcvoiirile saie în agonie. Cu tîmplele<br />
zvfcnind, tînărul se aşeză pe marginea dormezei. Coşmarul îi rămînea<br />
apăsător în suflet, în pofida diversiunii create de altercaţie. Saint-<br />
Demeter... Mărul ăznetului. Imagini ale catastrofei i se perindau în faţa<br />
ochilor.<br />
Un crater vitrifiat în mijlocul unei cîmpii de cenuţă.<br />
O regiune întreagă devastată de arsenalul conţinut de livada<br />
infernală. Televiziunea a prezentat îndelung drama, saturînd ecranele cu<br />
viziuni apocaliptice. A fost promulgat chiar şi un decret interzicînd copacii-<br />
paratrăznet, dar era prea tîrziu, răul fusese făcut. Copilul şi-a petrecut<br />
toată toamna în faţa televizorului, într-o stare de şoc, hipnotizat de<br />
imaginea trunchiului cenuşiu distrugător, de gura orizontală căscată. Apoi<br />
timpul s-a scurs şi puterea lui extraordinară de recuperare, privilegiul<br />
copiilor, l-a ajutat,să uite. Da, să uite. Dar nu chiar tot. În tot cazul, nu<br />
destul...<br />
Sări de pe pat şi se duse să-şi clătească faţa la chiuvetă. Acum<br />
cuvintele Juliei îi răsunau în urechi. Vorbise de complicitate... Ce dracu'<br />
voia să spună? Că nu trebuia să vadă în ea un duşman? Că şi ea tîra în<br />
urmă un trecut dubios, otrăvit? Poate. Dar nu putea fi sigur!<br />
Apucă pe culoar şi făcu un rond de rutină. Deodată, la capătul unui<br />
coridor se găsi faţă în faţă cu Julie. Era palidă şi-şi muşca buza inferioară<br />
ca o apucată, parcă într-o criză de epilepsie. Tînărul se blocă,<br />
aşteptîndu-se la o ieşire urftădin partea ei. Fata avansă şi-l apucă cu<br />
putere de reverul halatului.<br />
<strong>–</strong> Nu-ţi sînt duşman, gîfii ea, trebuie să înţelegi! Sîntem de aceeaşi<br />
teapă...<br />
Făcu o pauză. Respira sacadat, nările îi tremurau de furie.<br />
<strong>–</strong> Tatăl meu, bolborosi brusc, tatăl meu era un mare criminal şi el...<br />
Mărturisirea ţîşnise într-un spasm dureros. Julie îşi bălăbănea capul,<br />
dezorientată, dezechilibrată. Gura i se căsca, înghiţind aerul cu lăcomie.<br />
Cînd David schiţă, în sfirşit, un gest, fata o luase deja din loc. Tocurile îi<br />
răpăiau pe dalele culoarului ca salva unui pluton de execuţie. Nu încercă<br />
să o prindă.<br />
Sîmbăta următoare, seara, se plimbară pe plajă, la piciorul falezei.<br />
Profitau de timpul liber pentru a bea cîte o cutie de bere foarte alcoolizată.<br />
David, făcînd un efort de a-şi învinge reticenţele inconştiente, începu să<br />
povestească cum - la 11 ani - a distrus un departament întreg, avînd drept<br />
40
Change language