Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
Se comporta ca în transă, ajutat de un somnambulism complice. Nu-
şi aduce aminte mare lucru, doar că s-a chinuit mult pînă a tăiat codiţa
verde ce susţinea mărul pe ramură. Era... Era ca o încercare de a tăia un
cablu gros de fier. În acest timp, mîna stîngă strîngea fructul, prizonier.
Acoperit de sudoare, îşi privi degetele şi murmură cu tonul astronautului
care tocmai a pus piciorul pe o planetă nouă:
Eu, David Sarella, iau în stăpînire această capcană periculoasă.”
Formula i se păru magică şi definitivă ca un pact semnat cu sînge.
Apoi...
Apoi a fost dezorientat. Nu ştia unde să-şi ascundăprada. Noaptea o
pune sub pernă şi o pipăie din cînd în cînd cu vîrfurile degetelor. Mărul nu
pare gol în interior. Este rece şi nu poate fi încălzit nicicum, chiar dacă
este expus ore în şir soarelui dogoritor. Mărul rămîne o enigmă care nu
cîntăreşte prea mult.
“- Este o băşică de săpun îmbrăcată în oţel, scuipată de gura unui
vulcan!” fredonează vîntului ce agită pulberea gălbuie.
David are unsprezece ani şi vacanţa se apropie de sfirşit. Nu-şi
poate lua trofeul în bagaj, e conştient de asta. N-a putut niciodată s-o
mintă pe mama sa...
Cu spatele întors către fermă, scurmă pamîntul cu unghiile, sapă o
cavitate de mărimea unui pumn pentru a-şi rostogoli în interior comoara. O
acoperă apoi, fiind grijuliu să şteargă urmele, ca-n romanele de aventuri.
E foarte cald, simte că se înmoaie şi umbra din spatele său, ca un
steag ţesut din ierburi ce se veştejesc treptat. A doua zi îşi va strînge
bagajul.
Nu ştie încă, bietul copil, că peste trei luni va auzi la radio despre o
explozie puternică ce a răvăşit cîmpul în regiunea unde-şi petrecuse vara,
transformînd peisajul într-un crater steril şi pustiit. Că atunci se va ghidi
doar la porci, la ritul lor scormonind pămîntul în căutarea unor bunătăţi
scîrboase, cu maxilarele ce măcinau de-a valma pietriş şi rădăcini... Şi va
înţelege... Va înţelege că a distrus o regiune întreagă cu complicitatea
unui porc.
Va înţelege că tocmai a comis prima sa crimă de colecţionar...
VIII.
David se trezi agitat, cu pieptul zguduit de darabana inimii. Grfiia
sugrumat de halat, cu faţa năclăită de transpiraţia rece a coşmarului.
Dreaptă, la capătul patului, Julie îl urmărea cu o atenţie de gheaţă.
– Vorbeai în somn, spuse ea cu o voce îndepărtată. Ai strigat ceva
despre...
– Ajunge! i-o scurtă David. Nu crezi că jocul a durat destul, că ar fi
timpul să dai cărţile pe faţă? Ce ioc e ăsta? De-a psihiatrul-detectiv? de-a
hoţii şi vardiştii?
39