You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Serge</strong> <strong>Brussolo</strong><br />
înnegrind ferestrele.<br />
După împărţirea rituală a gamelelor, David se retrase într-un colţ,<br />
pe un pat prăfuit, cu cearceafurile mirosind a mucegai. Se întinse numai<br />
pentru cîteva clipe, dar oboseala şi epuizarea nervoasă îl trimiseră cu<br />
viclenie în lumea somnului. Un somn încărcat, ca o grădină sălbăticită, ca<br />
un mormînt acoperit de buruieni. Un somn de junglă ostenită.<br />
VII.<br />
David visează. Este la Saint-Demeter... are... unsprezece ani?...<br />
Ferma este în mijlocul cîmpiei, imagine tremurată în vibraţia aerului<br />
supraîncălzit. Pămîntul galben ridică deasupra casei un praf ca de sulf.<br />
Urăşte pulberea silicoasă ce se infiltrează peste tot, în haine, în<br />
cearceafuri, chiar şi-n mîncare.<br />
Este o zi toridă, de august. Soarele de vacanţă aruncă în urma<br />
trecătorilor o umbră bine conturată, de un negru intens, a cărei pînză<br />
gudronată pare să se lipească de pămînt pentru ajncetini mersul<br />
proprietarului. David suspină greoi. Îşi tîrăşte umbra ca pe o mantie grea.<br />
Degeaba umblă aproape gol, rămîne piatra de moară cărată în spate,<br />
această fişie de tenebre ce se mulează pe relieful terenului şi se agaţă în<br />
pietrişul de pe alee, ţesătură grea şi fleşcăită visînd la nemişcare. Îi era<br />
silă de această copie născută dintr-o pată de tuş negru. Această fiinţă de<br />
fum care-l trage înapoi. Cu cît se alungeşte, cu atît atîrnă mai greu.<br />
Oamenii nu sînt decît nişte cai de tracţiune pentru propriile lor umbre, era<br />
convins de asta. Se istovesc ducînd o viaţă menită să remorcheze fantome<br />
molatece, spectre ce înfloresc în lumină şi mor în obscuritate. Bizar şi<br />
paradoxal!<br />
Băiatul se apleacă, îndoaie ceafa, trăgînd înjugat, pas cu pas,<br />
jumătatea lui cauciucată. Este în vacanţă, în pensiune. Plictiseala se coace<br />
la soare, umflîndu-se zi de zi, pînă ajunge la dimensiunile unui fruct<br />
otrăvitor. În zadar repetă că „nu-i decît un moment trecător”, fierea îl<br />
apasă sub stern.<br />
Se va duce să vadă porcii...<br />
Mişună în jurul fermei, animale hidoase, trăind mereu cu ritul în<br />
pămînt. David observa masele informe ce tropăiau pe patru picioare<br />
minuscule. Praful îi vopseşte în galben, dîndu-le un aspect caraghios de<br />
carnaval. Se rostogolesc de pe-o parte pe cealaltă, burta raşchetează<br />
pămîntul cu un zgomot de sac tîrît pe nisip. Îi urăşte pentru că-l sperie...<br />
Toată ziua scurmă cu ritul, sfărfmînd glodul întărit, căutînd nu sq ştie ce<br />
comoară.<br />
Citeodată se opresc, răsuflă şi încep să rumege prada extrasă din<br />
adîncul pâmîntului. Copilul îi botezase „detectori de mine”. Şi-i imagina<br />
răscolind humusul, cu ritul sprijinit pe discul metalic al unei încărcături<br />
explozive, vor crăpa ca un foc de artificii din untură. Vor sări în aer; pentru<br />
ca apoi să aterizeze sub o formă mai cunoscută: halcă de jambon sau o<br />
bucată de caltaboş.<br />
35<br />
David nu poate suferi căldura: face să-i fiarbă creierul şi-i provoacă
Change language