Serge Brussolo – Ira Melanox

Serge Brussolo
Ezită preţ de o secundă, întinse mîna şi trase către el micul
container. Erau înăuntru cinci dosare. Două ale gardienilor, subţirele, unul
voluminos, etichetat Minsky şi două dosare roşii. Cel referitor la Julie era
gol..., celălalt îl privea pe David. Conţinea, desigur, şi studiul biroului de
ajutorare psihologică. Tînărul văzu imediat că pasaje întregi erau
subliniate cu creion roşu. Cu inima bătînd alert, răsfoi fişuicile fotocopiate.
Tot ce se referea la viciul său era scos în evidenţă. Un alt paragraf $în
raport era încercuit cu tuş de o mînă furioasă. Îngustînd ochii, citi: „...La
vîr'sta de unsprezece ani, subiectul a petrecut vacanţa în zona Saint-
Demeter. După cum se ştie, regiunea a fost devastată în toamna aceluiaşi
an de o catastrofă naturală care a făcut mii de victime. Pacientul pare să
nutrească un complex de culpabilitate prost înţeles faţă de această
tragedie, de parcă ar fi fost un fel de instigator. Evident, este vorba doar
de o deviaţie ce trebuie pusă în legătură cu o practică vinovată exersată în
regiunea numită mai sus. Masturbare?... raporturi sexuale precoce?... Greu
de precizat. Subiectul a analizat acest viciu, oricare ar fi el, şi acum îşi
doreşte inconştient pedeapsa. Ca urmare, a găsit în vestea catastrofei un
sprijin pentru dorinţa sa punitivă. Este posibil să...”
David închise precipitat dosarul. Valuri de sudoare i se prelingeau
pe faţă. Dezastrul din Saint-Demeter! Nu-şi amintea să fi discutat cu
cineva. Era foarte probabil ca, fără ştirea lui, să i se fi făcut o narco-analiză
despre care, normal, nu-şi mai aminteşte nimic. Dar cine a făcut
sublinierile în raport? Julie... Tot Julie căreia nu i-a repugnat acest urît
portret moral! Luptînd împotriva furiei şi a sentimentului oribil de
manipulare ce pusese stăpînire pe el, David vîrî documentele la loc,
reluîndu-şi pînda în spatele vrafului de scrisori. Cu fiecare minut, pierdea
tot mai mult controlul situaţiei. Mîzgăli cîteva adrese cu o mînă bleagă,
încercînd să cîştige timp de gîndire. Fata împrăştia tacticoasă piesele de
scrabble, combinînd elementele componente ale unui rebus. Făcea
manevre ziua-n amiaza mare, deplasîndu-şi ostentativ trupele. Dar ce joc
era ăsta? David avea impresia că în jurul lui se ţesea încetişor o plasă cu
ochiuri din ce în ce mai mici. Se opri din scris.
Scîrţfitul uşii fl anunţă că Julie ieşise din birou. Tînărul rodea capătul
creionului. Era obligat să preia, dacă nu avantajul, măcar iniţiativa. Pentru
că Julie privise prin el, trebuia, la rîndul lui, să o facă să-îi piardă
opacitatea. Zîmbi, gîndindu-se că deţinea deja un embrion de strategie.
Apropiindu-se de telefon, ridică receptorul, tastă codul informaţiilor
şi obţinu numărul arhivelor presei informatizate. După cîteva minute de
aşteptare, îi răspunse o funcţionară surprinzător de amabilă, care se
interesă cu ce-i putea fi de folos. David aruncă o privire fugară pe
fereastră, constatînd că fata era în capătul celălalt al parcului.
– Aş vrea un rezumat al articolelor referitoare la un grup muzical
numit „Chewing magnetic tape”, spuse el. Dacă se poate...
Interlocutoarea sa ezită lin moment, apoi răspunse:
– Pot încerca o localizare rapidă a titlurilor în care figurează acest
nume, presupunînd că s-a scris ceva despre această orchestră. Vă
convine?
33