Serge Brussolo – Ira Melanox
Serge Brussolo – Ira Melanox Serge Brussolo – Ira Melanox
pustietăţii ca un idol doborit de o ghiulea. Ira Melanox – Şi tot aşa continuă pe kilometri întregi, lămuri Alby răspunzînd anticipat întrebării ce se năştea în David. Institutul Minsky e la capăt, agăţat de faleză. Pe marginea hăului. Tînărul clătină din cap. Peisajul îi evoca un cîmp de luptă răscolit de obuze, otrăvit de praf de puşcă, sterilizat prin sîngele combatanţilor extraterestri, cu hemoragii acide. – Aşadar, aici locuieşte faimosul monstru? surîse el. Şoferul se foi, vizibil încurcat. O cută îngrijorată îi brăzda fruntea. – Ştiţi, mormăi dregîndu-şi glasul,... „fiara”,... ieri am cam exagerat puţin. Mi-era teamă că nu mă angajaţi. Acum, că am' ajuns aici, pot să vă spun: e adevarât, se întîmplă lucruri ciudate... David înlemni. Drumul se deschidea în faţa ochilor ca un torent, ca o rană... – Cîmpia este plină de schelete, recunoscu Alby. Oase de cnni, de oi rătăcite. Cfteodată chiar şi de vaci sau cai. Grămăjoare bine lustruite. Cine le ucide? Nu se ştie... – Animal de pradă? tatonă David. – Nu cred. Acum doi ani s-a instalat la Saint-Alex un circ pentru o săptămînă de reprezentaţii. A treia zi a evadat un tigru. Un animal superb, cu nişte colţi ca puijinalele. Vă imaginaţi ce panică, ce nebunie! O patrulă, din care făceam şi eu parte, a început să răscolească landa. Toată lumea era înarmată ca pentru un comando, lipseau doar grenadele! Ei bine, tigrul a fost găsit... Între două menhire. Mort, pe jumătate devorat. Capul era găurit, maţele împrăştiate pe pămînt... Ce soi de animal de pradă, după dumneavoastră, poate trata astfel o fiară de două sute de kilograme, cu fălci ca o capcană de lup? Îhm? Ce agresor? Ce vicleşug de pe lumea cealaltă? Aveţi idee? Eu nu. Eu ştiu doar că mi- e frică, atît... – De ce mai veniţi aici? Alby ridică din umeri. – Pentru că am găsit o grotă sub un dolmen. Mi-am depozitat acoio materialul sportiv. Vin cu nişte prieteni, cîteodată, noaptea, şi mai agităm halterele. În secret, ca pevremea primilor creştini! Numai aici putem avea puţină linişte. Ne ascundem sub pămînt ca pentru o întrunire diavolească, într-o seară, sosind aici, am văzut o umbră în ceaţă. O siluetă de gorilă cu un cap rotund, lucitor ca un os bine ros... Am şters-o. Nu sînt un fricos, dar chestia aia... nu avea nimic omenesc, la dracu'! Pe tînăr îl trecură fiorii. Bănuia că atletul vrea să-şi bată joc de el. Să povestească cheineriţei, la întoarcerea în Saint- Alex, gluma făcută „mucosului de la institut”... Alby intui reticenţele celuilalt, pentru că adăugă: – N-am nimic cu dumneata, bătrîne! Cred că e corect să te pun în gardă. Institutul e la capătul pămîntului. Nimeni nu ştie exact ce învîrte profesorul. I se trimit cazurile disperate. Voluntari care ar face orice numai să trăiască. După mine... 20
Serge Brussolo – După dumneavoastră? – A zbîrcit-o! Încercînd să consolideze vreun prăpădit de aici, a făcut din el un monstru, ca în filmele de groază... l-a injectat cine ştie ce peptru a-i întări oasele, şi tipul s-a transformat într-un soi de gorilă. S- a încorsetat într-o carapace de os, ca un cavaler în armură. Şi-acum se plimbă liber şi, cînd i se face foame, vînează orice. Chiar şi un tigru. Camionul se hurducă, trecînd printr-o rîpă. Ceaţa se împrăştia o dată cu apariţia soarelui. Lumina, alungînd claritatea verde-aibăstruie a zorilor, dezbrăca întinderea ierboasă de aerul malefic. David avea acum în faţă doar un imens teren, vag ondulat. O pistă de moto-cross, un teritoriu de dragoste pentru adolescenţii privaţi de intimitate. Surîse. – Vă înşelaţi dacă mă' luaţi drept un fraier bătrîn! bombăni Geor'ges înţepat. Veţi fi ca-n puşcărie acolo. Nu- i decît o maşină de serviciu, şi se pare că şi aia pe moarte. Dacă veţi avea chef să veniţi în Saint-Alex, va trebui să folosiţi o bicicletă sau... picioarele! David mormăi'ceva neinteligibil. Poveştile astea de adormit copiii îl agasau. Deodată, în faţa lor răsări un şir de construcţii din cărămidă roşie, profilate pe fundul cenuşiu al oceanului. La vederea lor, gîndul îl duse la un centru administrativ, sau mai curînd!a o cazarmă. – Acolo e! spuse scurt Alby. Daţi-mi biştarii acum, n-am chef să întîrzii mult pe-aici! Faleza e şubredă, malul se surpă treptat în mare. Tînărul scoase cîteva bancnote pe care le îndesă în torpedoul maşinii. – Dacă aveţi nevoie de mine, mă puteţi chema oricînd, la Mathilde, spuse şoferul încetinind în faţa intrării. Haide, petrecere plăcută! David ignoră ironia tonului şi deschise portiera. Poarta din fier forjat a institutului atîrna strîmbă în balamale. Iedera invadase zidul de cărămidă ce înconjura aşezămîntul. Sări din maşină. Alby făcu imediat stîng-mprejur, abandonîndu-l în pragul acestei fortăreţe austere perforate de creneluri zăbrelite. Grilajul înroşit, presărat cu băşici de rugină, se înălţa asemeni unei porţi mobile de-cetate medievală inexpugnabilă. Nu îndrăzni să o atingă, strecurîndu-se atent prin deschizătură. Sub tălpi scîrţîi pietrişul. Pentru început, zări doar peluzele atinse de calviţie, tufişurile ce păreau ascunzători pentru asasini la pîndă. Din desişuri răsăreau statui albicioase. Erodate sistematic, frecate, jupuite de furtunile de nisip şi sare, scobiturile în piatră se înmuiau în curbe estompate. Cîteva nu mai prezentau decît feţe cu trăsături fantomatice sau le lipsea figura cu totul”. Hainele, obiectele sculptate cîndva de daltă, îşi pierduseră contururile, detaliile. Astfel, acest bărbat purta oare o coroană... sau coarne? Ce strîngea la piept femeia aceea? Un copil sau o clepsidră? Tot parcul era populat astfel, cu giganţi anonimi, nedefiniţi, ambigui. Rafalele venite dinspre mare şlefuiau piedestalurile şi pe ocupanţii lor. Opere finalizate erau readuse în faza de eboşă subţiată. 21
- Page 1 and 2: IRA MELANOX — „La La colère de
- Page 3 and 4: Serge Brussolo 3 Coperta: VALENTIN
- Page 5 and 6: Serge Brussolo I. Suprafeţele inte
- Page 7 and 8: Serge Brussolo sau să zărească f
- Page 9 and 10: Serge Brussolo fosilizare? O ameţe
- Page 11 and 12: Serge Brussolo Femeia ridică din u
- Page 13 and 14: Serge Brussolo ce-rsalută pe Georg
- Page 15 and 16: Serge Brussolo - Aha! şopti fetiţ
- Page 17 and 18: Serge Brussolo Alergă către telef
- Page 19: Serge Brussolo cu abdomenul gol, as
- Page 23 and 24: Serge Brussolo început că singure
- Page 25 and 26: Serge Brussolo spontane devin frecv
- Page 27 and 28: Serge Brussolo - Paznicii lasă con
- Page 29 and 30: Serge Brussolo cîteva zile, pînă
- Page 31 and 32: Serge Brussolo aruncau băltoace ga
- Page 33 and 34: Serge Brussolo Ezită preţ de o se
- Page 35 and 36: Serge Brussolo înnegrind ferestrel
- Page 37 and 38: Serge Brussolo Rugătoare sau acapa
- Page 39 and 40: Serge Brussolo Se comporta ca în t
- Page 41 and 42: Serge Brussolo complice un porc. Ju
- Page 43 and 44: Serge Brussolo David îşi rumegă
- Page 45 and 46: Serge Brussolo în acelaşi timp in
- Page 47 and 48: Serge Brussolo alimentăm cu protei
- Page 49 and 50: Serge Brussolo Un nucleu viu se asc
- Page 51 and 52: Serge Brussolo pe tînăr în planu
- Page 53 and 54: Serge Brussolo Cu toate acestea, ce
- Page 55 and 56: Serge Brussolo faţă” şi se gî
- Page 57 and 58: Serge Brussolo - La crimă! făcu J
- Page 59 and 60: Serge Brussolo David. Dar uriaşul
- Page 61 and 62: Serge Brussolo pavăză, dar Minsky
- Page 63 and 64: Serge Brussolo de lăcustă neagră
- Page 65 and 66: Serge Brussolo minusculi, sînt sit
- Page 67 and 68: Serge Brussolo Apucă un flacon de
- Page 69 and 70: Serge Brussolo salt terestru. Saltu
pustietăţii ca un idol doborit de o ghiulea.<br />
<strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong><br />
<strong>–</strong> Şi tot aşa continuă pe kilometri întregi, lămuri Alby răspunzînd<br />
anticipat întrebării ce se năştea în David. Institutul Minsky e la capăt,<br />
agăţat de faleză. Pe marginea hăului. Tînărul clătină din cap. Peisajul îi<br />
evoca un cîmp de luptă răscolit de obuze, otrăvit de praf de puşcă,<br />
sterilizat prin sîngele combatanţilor extraterestri, cu hemoragii acide.<br />
<strong>–</strong> Aşadar, aici locuieşte faimosul monstru? surîse el.<br />
Şoferul se foi, vizibil încurcat. O cută îngrijorată îi brăzda fruntea.<br />
<strong>–</strong> Ştiţi, mormăi dregîndu-şi glasul,... „fiara”,... ieri am cam exagerat<br />
puţin. Mi-era teamă că nu mă angajaţi. Acum, că am' ajuns aici, pot să vă<br />
spun: e adevarât, se întîmplă lucruri ciudate...<br />
David înlemni. Drumul se deschidea în faţa ochilor ca un torent, ca o<br />
rană...<br />
<strong>–</strong> Cîmpia este plină de schelete, recunoscu Alby. Oase de cnni, de oi<br />
rătăcite. Cfteodată chiar şi de vaci sau cai. Grămăjoare bine lustruite. Cine<br />
le ucide? Nu se ştie...<br />
<strong>–</strong> Animal de pradă? tatonă David.<br />
<strong>–</strong> Nu cred. Acum doi ani s-a instalat la Saint-Alex un circ pentru o<br />
săptămînă de reprezentaţii. A treia zi a evadat un tigru. Un animal superb,<br />
cu nişte colţi ca puijinalele. Vă imaginaţi ce panică, ce nebunie! O patrulă,<br />
din care făceam şi eu parte, a început să răscolească landa. Toată lumea<br />
era înarmată ca pentru un comando, lipseau doar grenadele! Ei bine, tigrul<br />
a fost găsit... Între două menhire. Mort, pe jumătate devorat. Capul era<br />
găurit, maţele împrăştiate pe pămînt... Ce soi de animal de pradă, după<br />
dumneavoastră, poate trata astfel o fiară de două sute de kilograme, cu<br />
fălci ca o capcană de lup? Îhm? Ce agresor? Ce vicleşug de pe lumea<br />
cealaltă? Aveţi idee? Eu nu. Eu ştiu doar că mi- e frică, atît...<br />
<strong>–</strong> De ce mai veniţi aici?<br />
Alby ridică din umeri.<br />
<strong>–</strong> Pentru că am găsit o grotă sub un dolmen. Mi-am depozitat acoio<br />
materialul sportiv. Vin cu nişte prieteni, cîteodată, noaptea, şi mai agităm<br />
halterele. În secret, ca pevremea primilor creştini! Numai aici putem avea<br />
puţină linişte. Ne ascundem sub pămînt ca pentru o întrunire diavolească,<br />
într-o seară, sosind aici, am văzut o umbră în ceaţă. O siluetă de gorilă cu<br />
un cap rotund, lucitor ca un os bine ros... Am şters-o. Nu sînt un fricos, dar<br />
chestia aia... nu avea nimic omenesc, la dracu'!<br />
Pe tînăr îl trecură fiorii. Bănuia că atletul vrea să-şi bată joc de el. Să<br />
povestească cheineriţei, la întoarcerea în Saint- Alex, gluma făcută<br />
„mucosului de la institut”... Alby intui reticenţele celuilalt, pentru că<br />
adăugă:<br />
<strong>–</strong> N-am nimic cu dumneata, bătrîne! Cred că e corect să te pun în<br />
gardă. Institutul e la capătul pămîntului. Nimeni nu ştie exact ce învîrte<br />
profesorul. I se trimit cazurile disperate. Voluntari care ar face orice numai<br />
să trăiască. După mine...<br />
20
Change language