Serge Brussolo – Ira Melanox
Serge Brussolo – Ira Melanox Serge Brussolo – Ira Melanox
Ira Melanox acuzat, mai mult sau mai puţin pe faţă, că exersează pe cobai umani, avînd binecuvîntarea Ministerului Sănătăţii. Mica infirmieră care-l ajută schimbă doar bandaje şi pttmfră oliţe. O cheamă Judy sau Julie, nu mai ştiu... Trebuie să mai fie pe acolo şi o pereche de boşorogi la administraţie, nişte prăpădiţi vicioşi, obişnuiţi să tragă la măsea. Nimeni nu ştie ce se pune la cale prin coclaurile alea, aşa că se bârfeşte din plin. Cu aceste ultime cuvinte, conversaţia se stinse, lăsînd locul unei linişti apăsătoare, întreruptă doar de clinchetul linguriţelor pe tabla de zinc a tejghelei. Alby se ridică. – Mă duc să verific camionul, spuse el în loc de salut. Vă aştept mîine dimineaţă la ora 8, la autogara cea veche. Vă spune Mathilde'unde este. David îi întinse mîna, dar celălalt întorsese deja spatele. Tînărul se strădui să termine berea care-i dilata stomacul şi-i amăra sufletul. Chelneriţa se ivi din penumbră, punînd pe masă un sandwiclî enorm în care se suprapuneau jambon, pateu şi cîrnat, ca într-o ladă de gunoi. – Vă pregătesc imediat o cameră sus, şopti ea complice, trebuie să dormiţi! Puteţi urca într-un sfert de oră. Camera 27. Cum se îndepărtă Mathilde, îşi luă gustarea şi ieşi, abandonînd valiza sub masă. Hoinărea la întîmplare, ameţit de bere, molfăind din cînd în cînd cî^e un dumicat greţos. Pierdu repede noţiunea timpului. Mergea de-a lungul mării cu un pas nesigur. Soarele încingea boarfele boţite cu care era îmbrăcat, făcîndu-l să asude din' greu. Între pavilioanele de- tratament şi plajă era un du-te vino de scaune rulante. Cîţiva bolnavi, probabil cei mai înstăriţi, erau precedaţi de infirmieri musculoşi însărcinaţi să degajeze drumul. Indivizii, cu mutre de bandiţi, se achitau de obligaţii fără menajamente, înlăturînd cu o îmbrîncitură trecătorii distraţi care nu se retrăgeau suficient de repede din calea lor. Sentimentul de opresiune crescu în David. Nu-i plăceau mutrele viclene pe care le întflnea. Găsea că „pensionarii” transpirau frică şi ură. Stăteau la pîndă, gata oricînd de scandal, cu vociferările pregătite pe vîrful limbii. De cîteva ori i se strigă să se mişte din drum, deşi nu stătea în calea nimănui. O femeie chiar îl pocni în cap cu bastonul. Înţelese că hainele sale civile atrăgeau suspiciunea. De- a lungul falezei nu erau tolerate decît halatele albe! îl cuprinse un sentiment ciudat de vinovăţie. – Salut! făcu o voce copilăroasă în spatele lui. Aşadar, tot umbli de colo-colo? David se răsuci şi descoperi puştoaica cu codiţe blonde ce-i solicitase talentele de desenator o oră mai devreme. Era îmbrăcată cu un slip alb minuscul, care - împreună cu ghipsul - scotea în evidenţă roşeaţa pielii, iritată de soare. – Infirmierele spun că eşti un golan, aruncă fetiţa, îngustîndu-şi ochii. Aşa-i? – Categoric, nu! Îngăimă tînărul. Lucrez la Institutul Minsky. Aştept o maşină să mă ducă acolo. 14
Serge Brussolo – Aha! şopti fetiţa. Înseamnă că vei vedea monstrul din landă! Oho! O să-ţi sară în cîrcă, o să-ţi spargă mutra şi o să devii şi tu un „ghipsat” ca noi toţi! Părea fericită de această concluzie anticipată, dar dialogul fu întrerupt de un infirmier cu alura de luptător de catch, care îi ceru tînărului actele pentru verificare. În faţa foii de drum cu antetul Ministerului Sănătăţii făcu o grimasă de neîncredere. Începu să se legene greoi de pe un picior pe celălalt. – Ah! mormăi jenat, sîntem colegi deci... Nu mă înţelege greşit, băiete, dar „ghi...”, pensionarii trăiesc cu groaza unei agresiuni care i-ar sfărîma şi mai rău. O adevărată psihoză. Odată, un beţivan a aruncat cu pietre în ei. Rezultatul? Cinsprezece fracturi deschise la mîini! Ezită un timp, bombăni un aproximativ „la revedere” şi coborîdin nou pe plajă. Fetiţa dispăruse şi ea. David se hotărî să urce înapoi spre centrul oraşului. Trecînd pe lîngă cafenelele de pe strada principală, remarcă mai mulţi pacienţi notindu-şi cu grijă în carneţele greutăţile diferitelor obiecte din faţa lor, înainte de a se atinge de ele. Puţin mai sus, pe terasa unei ceainării de lux, un bătrîn 'era hrănit cu linguriţa de către un infirmier cu spate de hamal. Bebeluşul bătrîn, cu expresie răutăcioasă, îl făcu să se înfioare. Necunoscînd oraşul, se rătăci curînd. Ceainăriile alternau cu magazinele de materiale ortopedice, ceştile de porţelan scump cu corsetelş cu balene metalice. Îl cuprinse o uşoară ameţeală. Încetini paşii, de frică să nu intre în coliziune cu vreuna din statuile din stuc ambulante ce mergeau în derivă în Itingul străzilor. Se simţea ameninţat şi ameninţător. Îi era frică să mai avanseze. Se întrebă cum va mai regăsi cafeneaua unde îl aştepta valiza sub masă. Nu se gîndea decît la camera promisă de Mathilde, la duşul pe care-l va face îndată ce va trece pragul şi la patul în care se va arunca apoi, fără să-şi mai dea măcar osteneala să se şteargă. Găsi drumul, fără să ştie cum. Eşuă, mort de pboseală pe terasa de la „Salvarea Marinarului”, înţelegătoare, chelneriţa cu rochie prea scurtă 11 ajută să urce scara. – Haide, sufleţelule! şopti ea, împingîndu-l către numărul 27. Ştiu eu cum să te tratez... III. David se trezi după două ore, cu inima bătîndu-i nebuneşte. Simţea că-i crapă capul din cauza migrenei. Constată că era gol sub cearceaf. Cine-I dezbrăcase? Mathilde? Făcu un duş interminabil pentru a mai ostoi balonul dureros care i se umfla ca o hernie între lobii creierului. Deschise valiza şi extrase haine curate. Le preferă de culoare albă, încercînd să se confunde cu personalul sanitar ce înţesea străzile. „Ţinuta de camuflaj!” se gîndi, în timp ce-şi încheia cămaşa. Îşi dădu seama că acţionează ca un răufăcător sau ca un puşcăriaş pe cale s-o şteargă. Era o idioţenie, dar atmosfera din Saint-Alex îl înspăimînta. Era nerăbdător să ajungă la 15
- Page 1 and 2: IRA MELANOX — „La La colère de
- Page 3 and 4: Serge Brussolo 3 Coperta: VALENTIN
- Page 5 and 6: Serge Brussolo I. Suprafeţele inte
- Page 7 and 8: Serge Brussolo sau să zărească f
- Page 9 and 10: Serge Brussolo fosilizare? O ameţe
- Page 11 and 12: Serge Brussolo Femeia ridică din u
- Page 13: Serge Brussolo ce-rsalută pe Georg
- Page 17 and 18: Serge Brussolo Alergă către telef
- Page 19 and 20: Serge Brussolo cu abdomenul gol, as
- Page 21 and 22: Serge Brussolo - După dumneavoastr
- Page 23 and 24: Serge Brussolo început că singure
- Page 25 and 26: Serge Brussolo spontane devin frecv
- Page 27 and 28: Serge Brussolo - Paznicii lasă con
- Page 29 and 30: Serge Brussolo cîteva zile, pînă
- Page 31 and 32: Serge Brussolo aruncau băltoace ga
- Page 33 and 34: Serge Brussolo Ezită preţ de o se
- Page 35 and 36: Serge Brussolo înnegrind ferestrel
- Page 37 and 38: Serge Brussolo Rugătoare sau acapa
- Page 39 and 40: Serge Brussolo Se comporta ca în t
- Page 41 and 42: Serge Brussolo complice un porc. Ju
- Page 43 and 44: Serge Brussolo David îşi rumegă
- Page 45 and 46: Serge Brussolo în acelaşi timp in
- Page 47 and 48: Serge Brussolo alimentăm cu protei
- Page 49 and 50: Serge Brussolo Un nucleu viu se asc
- Page 51 and 52: Serge Brussolo pe tînăr în planu
- Page 53 and 54: Serge Brussolo Cu toate acestea, ce
- Page 55 and 56: Serge Brussolo faţă” şi se gî
- Page 57 and 58: Serge Brussolo - La crimă! făcu J
- Page 59 and 60: Serge Brussolo David. Dar uriaşul
- Page 61 and 62: Serge Brussolo pavăză, dar Minsky
- Page 63 and 64: Serge Brussolo de lăcustă neagră
<strong>Ira</strong> <strong>Melanox</strong><br />
acuzat, mai mult sau mai puţin pe faţă, că exersează pe cobai umani,<br />
avînd binecuvîntarea Ministerului Sănătăţii. Mica infirmieră care-l ajută<br />
schimbă doar bandaje şi pttmfră oliţe. O cheamă Judy sau Julie, nu mai<br />
ştiu... Trebuie să mai fie pe acolo şi o pereche de boşorogi la administraţie,<br />
nişte prăpădiţi vicioşi, obişnuiţi să tragă la măsea. Nimeni nu ştie ce se<br />
pune la cale prin coclaurile alea, aşa că se bârfeşte din plin.<br />
Cu aceste ultime cuvinte, conversaţia se stinse, lăsînd locul unei<br />
linişti apăsătoare, întreruptă doar de clinchetul linguriţelor pe tabla de zinc<br />
a tejghelei. Alby se ridică.<br />
<strong>–</strong> Mă duc să verific camionul, spuse el în loc de salut. Vă aştept<br />
mîine dimineaţă la ora 8, la autogara cea veche. Vă spune Mathilde'unde<br />
este.<br />
David îi întinse mîna, dar celălalt întorsese deja spatele. Tînărul se<br />
strădui să termine berea care-i dilata stomacul şi-i amăra sufletul.<br />
Chelneriţa se ivi din penumbră, punînd pe masă un sandwiclî enorm în<br />
care se suprapuneau jambon, pateu şi cîrnat, ca într-o ladă de gunoi.<br />
<strong>–</strong> Vă pregătesc imediat o cameră sus, şopti ea complice, trebuie să<br />
dormiţi! Puteţi urca într-un sfert de oră. Camera 27.<br />
Cum se îndepărtă Mathilde, îşi luă gustarea şi ieşi, abandonînd<br />
valiza sub masă. Hoinărea la întîmplare, ameţit de bere, molfăind din cînd<br />
în cînd cî^e un dumicat greţos. Pierdu repede noţiunea timpului. Mergea<br />
de-a lungul mării cu un pas nesigur. Soarele încingea boarfele boţite cu<br />
care era îmbrăcat, făcîndu-l să asude din' greu. Între pavilioanele de-<br />
tratament şi plajă era un du-te vino de scaune rulante. Cîţiva bolnavi,<br />
probabil cei mai înstăriţi, erau precedaţi de infirmieri musculoşi însărcinaţi<br />
să degajeze drumul. Indivizii, cu mutre de bandiţi, se achitau de obligaţii<br />
fără menajamente, înlăturînd cu o îmbrîncitură trecătorii distraţi care nu se<br />
retrăgeau suficient de repede din calea lor. Sentimentul de opresiune<br />
crescu în David. Nu-i plăceau mutrele viclene pe care le întflnea. Găsea că<br />
„pensionarii” transpirau frică şi ură. Stăteau la pîndă, gata oricînd de<br />
scandal, cu vociferările pregătite pe vîrful limbii. De cîteva ori i se strigă să<br />
se mişte din drum, deşi nu stătea în calea nimănui. O femeie chiar îl pocni<br />
în cap cu bastonul. Înţelese că hainele sale civile atrăgeau suspiciunea.<br />
De- a lungul falezei nu erau tolerate decît halatele albe! îl cuprinse un<br />
sentiment ciudat de vinovăţie.<br />
<strong>–</strong> Salut! făcu o voce copilăroasă în spatele lui. Aşadar, tot umbli de<br />
colo-colo?<br />
David se răsuci şi descoperi puştoaica cu codiţe blonde ce-i<br />
solicitase talentele de desenator o oră mai devreme. Era îmbrăcată cu un<br />
slip alb minuscul, care - împreună cu ghipsul - scotea în evidenţă roşeaţa<br />
pielii, iritată de soare.<br />
<strong>–</strong> Infirmierele spun că eşti un golan, aruncă fetiţa, îngustîndu-şi<br />
ochii. Aşa-i?<br />
<strong>–</strong> Categoric, nu! Îngăimă tînărul. Lucrez la Institutul Minsky. Aştept o<br />
maşină să mă ducă acolo.<br />
14