Serge Brussolo – Ira Melanox
Serge Brussolo – Ira Melanox Serge Brussolo – Ira Melanox
Ira Melanox „Saint-Alex. Apele lui. Soarele lui. CALCIUL LUI. Staţiune termală agreată. Boii osoase.” O bornă indicatoare marca spre toate direcţiile existenţa „caselor termale” cu nume voit poetice. David ezită în Intersecţie. Se simţea murdar şi şifonat. Noaptea petrecută în tren, călătoria cu autobuzul îi transformaseră hainele în cîrpe mototolite şi îmbîcsite. Zări în sfirşit o cafenea cu firma decolorată de soare. O fişie de cîrpă scorojită anunţa: “La crucea de treflă. Salvarea marinarului” Această, denumire avea ceva neobişnuit în decorul luxos şi aseptic al staţiunii. Un băiat înfăşurat într-un şorţ lung ştergea marmura micuţelor mese rotunde împrăştiate pe terasă. David intră, împingînd uşa de sticlă, în interior, în spatele tejghelei, un grăsan bucălat, probabil patronul, cîntărea linguriţe. II. Chelneriţa înaltă şi slăbănoagă aşeza pe mese scrumierele. Avea în jur de patruzeci de ani. Pieptănată într-un coc lăsat pe ceafă, purta o rochie neagră de subretă, surprinzător de scurtă, care abia îi ascundea fesele. Sala era întunecoasă. Aşezat într- un colţ izolat, un bărbat în bluza de corp contempla halba de bere din faţa lui. Mîinile sale mari, cu degete spatulate, înconjurau vasul, cu palmele în sus, într-o atitudine ciudată despre care nu se putea spune dacă evoca meditaţia sau o totală neputinţă. Bărbatul era uimitor de musculos, bicepşii săi avînd aspectul unor protuberanţe de cauciuc în pragul anevrismului. în spatele tejghelei, patronul cîntărea mai departe linguriţe. David se apropie. Observă că după fiecare cîntărire, acesta aplica o etichetă minusculă adezivă pe coada obiectului, pe care marca ceva cu tuş, cu ajutorul unui pix cu vîrf subţire... Ezită, neîndrăznind să întindă gîtul, cu teama de a nu părea indiscret. Constată însă că toate paharele, toate ceştile dispuse pe etajere, purtau etichete asemănătoare. Patronul consultă din nou micul cîntar, înjură printre dinţi şi marcă de această dată un pahar cu suc de fructe.' Chelneriţa cu rochie scurtă se îndreptă către David. Era cam botoasă, cu colţurile gurii lăsate, dar avea în schimb pulpe frumoase, zdravene şi aurii. – Şi pentru domnul, ce să fie? Vocea îi era răguşită, gudronoasă. Cîteva şuviţe albe i se amestecau în coc. Mîinile lungi, cu degete alungite, se terminau cu unghii frumoase, lăcuite albastru deschis. – O cafea, încercă David. – Cfte grame? fornăi chelneriţa, scurgîndu-se în spatele tejghelei, în direcţia filtrului de cafea. – Cîte grame... de cafea? repetă prosteşte tînărul, neînţelegind. 10
Serge Brussolo Femeia ridică din umeri. – Nu, i-o reteză nervoasă. Greutatea ceştii. Vă întreb ce greuţate aveţi voie să mînuiţi. – Scuzaţi-mă, se rugă tînărul, nu înţeleg! O scînteie de interes se aprinse în pupilele voinicei brunete. – Nu sînteţi la cură, deci? spuse ea cu un ton mai puţin profesional. Vreau să spun... nu sînteţi bolnav? – Nu, deloc. Trebuie să... – Ah! oftă chelneriţa, scuzaţi-mă! Nu prea am mai fost obişnuiţi să vedem oameni sănătoşi pe-aici, şi ca atare sîntem obligaţi să luăm măsuri de precauţie. – Aşa este! interveni patronul. Am avut destule necazuri. Acum nu mai avem încredere. Au vrut să mă dea şi-n judecată. Ca şi cînd ar fi vina mea că se crapă peste tot. David se clătină, lovit în moalele capului de aceste manifestări de complicitate echivocă. Cuvintele îi zumzăiau pe la urechi. – A trebuit să schimb toată vesela, explică mai departe grăsanul. Aveam nişte căni de bere magnifioe, grele, în faţete. Puteai pocni un beţiv în cap fără să rămîi cu toarta orfană în mînă. Şi nişte halbe de gresie! Halbe cu capac, greie ca nişte marmite, halbe de profesionist. Aproape unelte de lucru, ce mai! Toate-s surghiunite în pivniţă azi. De acum lucrez în „uşurare “. O porcărie. Porţelan pentru salon de ceai! Păhăruţe pentru creşă! Uitaţi-vă la asta! Împinse către interlocutor o ceaşcă translucidă. O etichetă mare din plastic aproape o îmbrăca. David descifră stupefiat cuvintele trasate cu o scriere mare, şcolărească: „Această cană cîntăreşte 100 grame”, înţelese dintr-o dată că toată vesela bistroului era catalogată într-un mod asemănător. – Vedeţi domnule, continuă patronul, oamenii ăştia, la „cură”, cum ni s- a atras atenţia să-i numim, se fărîmiţează ca nişte mobile vechi m'încate de carii. Oasele lor nu mai valorează nimic. O tracţiune puţin mai puternică şi crac! Se crapă! Ca atare, trăiesc cu teroarea şocului, a efortului. Cîţiva sînt atît de fragili încît nu au voie să ridice mai mult de douăzeci de kilograme pe zi! Umblă cu nişte carneţele după ei, în care-şi notează toate greutăţile mînuite în cursul zilei. Fac adunări peste adunări, cu frica de-a nu depăşi limita tolerată. E o nenorocire să vezi toate astea! Ridici linguriţa pentru a amesteca în cafea: zece grame, apuci ceaşca de cafea: o sută de grame. Sîntem obligaţi să le comunicăm atît preţul, cît şi greutatea băuturilor consumate. Asta ca să le dăm posibilitatea să-şi ţină contabilitatea! De parcă au dreptul să-şi impună regulile! – Oh! domn' Louis, interveni chelneriţa cu voce şuierătoare, nu vorbiţi aşa, veţi avea iar necazuri... Grăsanul clipi, realizînd că s-a lăsat purtat de furie. Aruncă o privire împrejur şi se aplecă spre David, adoptînd o mină de conspirator. 11
- Page 1 and 2: IRA MELANOX — „La La colère de
- Page 3 and 4: Serge Brussolo 3 Coperta: VALENTIN
- Page 5 and 6: Serge Brussolo I. Suprafeţele inte
- Page 7 and 8: Serge Brussolo sau să zărească f
- Page 9: Serge Brussolo fosilizare? O ameţe
- Page 13 and 14: Serge Brussolo ce-rsalută pe Georg
- Page 15 and 16: Serge Brussolo - Aha! şopti fetiţ
- Page 17 and 18: Serge Brussolo Alergă către telef
- Page 19 and 20: Serge Brussolo cu abdomenul gol, as
- Page 21 and 22: Serge Brussolo - După dumneavoastr
- Page 23 and 24: Serge Brussolo început că singure
- Page 25 and 26: Serge Brussolo spontane devin frecv
- Page 27 and 28: Serge Brussolo - Paznicii lasă con
- Page 29 and 30: Serge Brussolo cîteva zile, pînă
- Page 31 and 32: Serge Brussolo aruncau băltoace ga
- Page 33 and 34: Serge Brussolo Ezită preţ de o se
- Page 35 and 36: Serge Brussolo înnegrind ferestrel
- Page 37 and 38: Serge Brussolo Rugătoare sau acapa
- Page 39 and 40: Serge Brussolo Se comporta ca în t
- Page 41 and 42: Serge Brussolo complice un porc. Ju
- Page 43 and 44: Serge Brussolo David îşi rumegă
- Page 45 and 46: Serge Brussolo în acelaşi timp in
- Page 47 and 48: Serge Brussolo alimentăm cu protei
- Page 49 and 50: Serge Brussolo Un nucleu viu se asc
- Page 51 and 52: Serge Brussolo pe tînăr în planu
- Page 53 and 54: Serge Brussolo Cu toate acestea, ce
- Page 55 and 56: Serge Brussolo faţă” şi se gî
- Page 57 and 58: Serge Brussolo - La crimă! făcu J
- Page 59 and 60: Serge Brussolo David. Dar uriaşul
<strong>Serge</strong> <strong>Brussolo</strong><br />
Femeia ridică din umeri.<br />
<strong>–</strong> Nu, i-o reteză nervoasă. Greutatea ceştii. Vă întreb ce greuţate<br />
aveţi voie să mînuiţi.<br />
<strong>–</strong> Scuzaţi-mă, se rugă tînărul, nu înţeleg!<br />
O scînteie de interes se aprinse în pupilele voinicei brunete.<br />
<strong>–</strong> Nu sînteţi la cură, deci? spuse ea cu un ton mai puţin profesional.<br />
Vreau să spun... nu sînteţi bolnav?<br />
<strong>–</strong> Nu, deloc. Trebuie să...<br />
<strong>–</strong> Ah! oftă chelneriţa, scuzaţi-mă! Nu prea am mai fost obişnuiţi să<br />
vedem oameni sănătoşi pe-aici, şi ca atare sîntem obligaţi să luăm măsuri<br />
de precauţie.<br />
<strong>–</strong> Aşa este! interveni patronul. Am avut destule necazuri. Acum nu<br />
mai avem încredere. Au vrut să mă dea şi-n judecată. Ca şi cînd ar fi vina<br />
mea că se crapă peste tot.<br />
David se clătină, lovit în moalele capului de aceste manifestări de<br />
complicitate echivocă. Cuvintele îi zumzăiau pe la urechi.<br />
<strong>–</strong> A trebuit să schimb toată vesela, explică mai departe grăsanul.<br />
Aveam nişte căni de bere magnifioe, grele, în faţete. Puteai pocni un beţiv<br />
în cap fără să rămîi cu toarta orfană în mînă. Şi nişte halbe de gresie!<br />
Halbe cu capac, greie ca nişte marmite, halbe de profesionist. Aproape<br />
unelte de lucru, ce mai! Toate-s surghiunite în pivniţă azi. De acum lucrez<br />
în „uşurare “. O porcărie. Porţelan pentru salon de ceai! Păhăruţe pentru<br />
creşă! Uitaţi-vă la asta!<br />
Împinse către interlocutor o ceaşcă translucidă. O etichetă mare din<br />
plastic aproape o îmbrăca. David descifră stupefiat cuvintele trasate cu o<br />
scriere mare, şcolărească: „Această cană cîntăreşte 100 grame”, înţelese<br />
dintr-o dată că toată vesela bistroului era catalogată într-un mod<br />
asemănător.<br />
<strong>–</strong> Vedeţi domnule, continuă patronul, oamenii ăştia, la „cură”, cum<br />
ni s- a atras atenţia să-i numim, se fărîmiţează ca nişte mobile vechi<br />
m'încate de carii. Oasele lor nu mai valorează nimic. O tracţiune puţin mai<br />
puternică şi crac! Se crapă! Ca atare, trăiesc cu teroarea şocului, a<br />
efortului. Cîţiva sînt atît de fragili încît nu au voie să ridice mai mult de<br />
douăzeci de kilograme pe zi! Umblă cu nişte carneţele după ei, în care-şi<br />
notează toate greutăţile mînuite în cursul zilei. Fac adunări peste adunări,<br />
cu frica de-a nu depăşi limita tolerată. E o nenorocire să vezi toate astea!<br />
Ridici linguriţa pentru a amesteca în cafea: zece grame, apuci ceaşca de<br />
cafea: o sută de grame. Sîntem obligaţi să le comunicăm atît preţul, cît şi<br />
greutatea băuturilor consumate. Asta ca să le dăm posibilitatea să-şi ţină<br />
contabilitatea! De parcă au dreptul să-şi impună regulile!<br />
<strong>–</strong> Oh! domn' Louis, interveni chelneriţa cu voce şuierătoare, nu<br />
vorbiţi aşa, veţi avea iar necazuri...<br />
Grăsanul clipi, realizînd că s-a lăsat purtat de furie. Aruncă o privire<br />
împrejur şi se aplecă spre David, adoptînd o mină de conspirator.<br />
11
Change language