sabin opreanu insula de pergament

Trupul cel tânăr al florii
Am văzut ceea ce era de văzut. Privirea mi-era întoarsă
încotro
pătrundeau vedeniile perfecte precum timpul albinei
în trupul cel tânăr al florii.
L-am văzut. Stătea la marginea Râului de cenuşă cu
orbitele
goale gândind la scrumul încă mocnind fericit sub prund.
Era sub cerul înalt şi liber al vederii năpădit de
fecioare-litere. Cu braţele foşnind mătăsos se ferea
de explozia întunecatei lumini.
Am văzut ceea ce era de văzut. Şi de auzit auzit-am totul.
Aproape totul era de priceput. Locul înţelegerii respira
cu îngăduinţă sub presiunea buruienilor. Pe înfloritul mal
îl visam pe el la rădăcinile sălciilor călătorind
în umbra cuvintelor -
89