care trebuie „secată“, uscată, volatilizată. În al doilea caz, umiditatea e, dimpotrivă, valorificată benefic; ea semnifică punerea în mişcare a „îngheţului“ lăuntric, „subţierea“ excesului <strong>de</strong> corporalitate, reanimarea materiei pasive. Sîntem în plin simbolism alchimic. Setea vinovată, superfluă, a umorilor noastre „apoase“ e „stinsă“ <strong>de</strong> lacrimi care, în acelaşi timp, aprind o altă sete, eliberatoare <strong>de</strong> data aceasta, setea <strong>de</strong> <strong>de</strong>mineralizare a corpului. E vorba, în fond, <strong>de</strong> o redirecţionare a principiului dorinţei. Dorinţei <strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nte, care fixează obsesiv, pînă la conglomerat salin, apetiturile sufletului, plînsul îi opune dorinţa ascen<strong>de</strong>ntă, topirea sării, disoluţia fixaţiei limitative. Lacrima e simultan solve şi coagula. E dizolvarea „sării“, inflamarea apelor „inferior“ (Nicolas Flamel vorbea <strong>de</strong>spre o humiditas ignea) şi transmutaţie a sării în perlă. Potrivit unei tradiţii hinduse, perla se naşte din lacrimile zeului Lunii (v. Mircea Elia<strong>de</strong>, Images et symboles, 1952, pp. 190<strong>–</strong>198). Luna guvernează circuitul universal al flui<strong>de</strong>lor şi, în consecinţă, transsubstanţierea lor. Perla — spune o altă tradiţie — e un fruct al fulgerului care intră în scoică. Focul şi apa se întrepătrund, aşadar, în structura ei, ca şi în aceea a lacrimii, <strong>de</strong>opotrivă fierbinte şi răcoritoare. Apa dizolvă, focul căleşte: apa lacrimilor transformă fixitatea inerţială în subtilitate, iar focul lor fixează subtilitatea astfel obţinută în materia nobilă a mărgăritarului: sarea <strong>de</strong>vine cristal. * Întro variantă mo<strong>de</strong>rnă a romanului lui Defoe (Vendredi, ou les limbes du Pacifique), Michel Tournier confirmă evoluţia lui Robinson <strong>de</strong> la mineralitate opacă spre transparenţă. Ataşat, mai întîi, ordinii administrative, care îi apare drept singurul antidot al smintelii, personajul lui Tournier înlocuieşte, treptat, alteritatea semenilor cu alteritatea — cosmică — a Insulei şi îşi <strong>de</strong>păşeşte — datorită lui Vineri — condiţia <strong>de</strong> homo economicus (marcat <strong>de</strong> geotropism şi egolatrie), pentru a <strong>de</strong>veni obiectul unei „iniţieri solare“, al unei spectaculoase „convertiri eoliene“. Teluricul Robinson <strong>de</strong>vine „uranian“. Agricultorul are intuiţia zborului atemporal şi prin<strong>de</strong> gustul impon<strong>de</strong>rabilităţii. La sfîrşit, el se simte mai tînăr <strong>de</strong>cît în momentul naufragiului: „nu tînăr <strong>de</strong>o tinereţe biologică, putrescibilă şi purtînd în ea un fel <strong>de</strong> elan spre <strong>de</strong>crepitudine. Era tînăr <strong>de</strong>o tinereţe minerală, divină, solară“ (trad. Ileana Vulpescu). Ca în alchimie, mineralitatea se păstrează: dar din plumb „vulgar“, ea se transformă în „piatră filozofală“, în diamant ceresc. Transformarea aceasta (un fel <strong>de</strong> „perlare“ a sării) se obţinea — pe vremea lui Defoe — prin „apa <strong>de</strong> împrospătare a
lacrimilor“. Scriitorul contemporan atribuie acelaşi efect contactului cu rîsul şi cu surîsul copilăresc al venusianului Vineri. Inocenţa e, întra<strong>de</strong>văr, singurul tărîm în care rîsul are aceeaşi putere purificatoare ca lacrima. Dar pentru aşi păstra rîsul nevinovat, noul Robinson se <strong>de</strong>ci<strong>de</strong> să nu mai părăsească insula: ca şi cum ar simţi că — întors în lumea civilizată — ar pier<strong>de</strong> virtutea aceasta vitală. Va rămîne <strong>de</strong>ci în pustietatea Pacificului, însoţit <strong>de</strong> un mic estonian, care va primi, ca urmaş al lui Vineri, numele Joi. „E ziua lui Joe, zeul Cerului. şi e, totodată, ziua duminicală a copiilor.“ Rîsul nu e valabil <strong>de</strong>cît ca soluţie regresivă, ca întoarcere spre copilărie. Soluţia vîrstelor care au pierdut candoarea nu poate fi <strong>de</strong>cît lacrima. Iar ziua lacrimilor e Vineri...
- Page 1 and 2:
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA. ELEM
- Page 3 and 4:
ANDREI PLEşU MINIMA MORALIA ELEMEN
- Page 5 and 6:
Lui CONSTANTIN NOICA. Dacă nu la
- Page 7 and 8:
interogativitate abstractă, consti
- Page 9 and 10:
expediată în termenii unei tolera
- Page 11 and 12:
perpetuă a improbabilului sînt fe
- Page 13 and 14:
Adaos COMPETENºĂ MORALĂ, IERTARE
- Page 15 and 16:
Odată aproximată, competenţa mor
- Page 17 and 18:
Dacă însă locuirea e o lege a sp
- Page 19 and 20:
Rezultatul e fatalmente compozit, f
- Page 21 and 22:
Adaos LEGILE CA FĂPTURI „Prosopo
- Page 23 and 24:
III ORDINE, LIBERTATE, TIMP „...u
- Page 25 and 26:
cărui părţi sînt în afară de
- Page 27 and 28:
jignitoare, drept o stare de deten
- Page 29 and 30:
Excurs FALSTAFF şI TIMPUL SUBLUNAR
- Page 31 and 32: iniţiatică: moare şi reînvie. F
- Page 33 and 34: supraabundentă („am mai multă
- Page 35 and 36: Demonul nu va fi deci anatemizat su
- Page 37 and 38: scenariu iniţiatic, sînt greu de
- Page 39 and 40: apostolii se pot mîntui, ci şi t
- Page 41 and 42: poate fi practicat în mod adecvat
- Page 43 and 44: V INTELIGENºĂ şI TALENT MORAL Pe
- Page 45 and 46: exactitatea unei indicaţii de comp
- Page 47 and 48: îndată ce această simetrie se de
- Page 49 and 50: Excurs 1 TALENT şI ÎNºELEPCIUNE
- Page 51 and 52: eferitor la o pasivă predispozi
- Page 53 and 54: amplasament al talentului, al darur
- Page 55 and 56: Excurs 2 SENSUL CULTURII ÎN LUMEA
- Page 57 and 58: salvează totul prin comentariu. P
- Page 59 and 60: Surprinzător este însă al treile
- Page 61 and 62: suportarea ei. De la „vreau să
- Page 63 and 64: de acest ordin a simţit probabil M
- Page 65 and 66: vom vedea — ignorarea sensului re
- Page 67 and 68: judecat de alt om viu. Pe acest fun
- Page 69 and 70: pentru mine un rege: un om care nu
- Page 71 and 72: ia, pentru întîia oară, în seri
- Page 73 and 74: Robinson află, prin urmare, că et
- Page 75 and 76: în aceeaşi zi.“ Pe insulă, Rob
- Page 77 and 78: alrobûbîya), taina de a fi stă
- Page 79 and 80: a devenit un simbol inversat. Nu ma
- Page 81: lacrimi — izbăvirea fiilor săi,
- Page 85 and 86: Dar se îndoieşte cineva de asta?
- Page 87 and 88: optime prin care această imagine t
- Page 89 and 90: tumorală a explicaţiilor nesfîr
- Page 91 and 92: Imposibilitatea de principiu a jude