<strong>de</strong> alţi sălbatici şi salvat, în ultima clipă, <strong>de</strong> Robinson. Nu e, aşadar, un „celălalt“ convenţional, dat prin mecanica socială obişnuită; e un „celălalt“ recuperat, asumat, obţinut printrun gest <strong>de</strong> ofensivă întîmpinare. Englezul Robinson ar fi avut nevoie — la începutul vieţii sale pe insulă — <strong>de</strong> un „celălalt“ care să reprezinte, pentru el, lumea civilizată. Iau trebuit 25 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> singurătate pentru ca nu nevoia sa să <strong>de</strong>cidă întîlnirea cu celălalt, ci nevoia celuilalt: nevoia lui Vineri <strong>de</strong> a fi salvat <strong>de</strong> Robinson. Cînd eşti pregătit să răspunzi nevoilor celuilalt, eşti pregătit să reîntîlneşti alteritatea semenilor tăi nu în limitele unui schimb negustoresc, mutilant pentru toţi, ci în limitele unei comune raportări — recunoscătoare — la o transcen<strong>de</strong>nţă a ursitei, la un aliud la fel <strong>de</strong> în<strong>de</strong>părtat şi la fel <strong>de</strong> apropiat <strong>de</strong> fiecare. Marile întîlniri nu sînt întîlniri între două i<strong>de</strong>ntităţi care se resimt, reciproc, drept alteritate, ci acelea în care două i<strong>de</strong>ntităţi distincte se simt i<strong>de</strong>ntice în numele unei a treia, care apare, astfel, drept alteritatea care le unifică... Sa vorbit mult — şi mediocru — asupra educaţiei „colonialiste“ pe care Robinson o face noului său „asociat“: „...lam învăţat sămi zică «stăpîne» şi acesta a rămas numele meu <strong>de</strong> atunci. De asemenea, lam învăţat să spună «da» şi «nu» şi ce rost au aceste noţiuni“. „Suficienţă imperială“ — sa spus. „Gîndire <strong>de</strong> traficant <strong>de</strong> sclavi.“ „Umilire nelegitimă a semenului.“ În realitate, Robinson nu face <strong>de</strong>cît săi transmită lui Vineri ceea ce învăţase el însuşi, pe insulă, în cei 25 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> totală singurătate. Căci la atît se reducea, în fond, învăţătura sa: o mai clară intuiţie a binelui şi răului, capacitatea <strong>de</strong> a răspun<strong>de</strong> mai firesc şi mai întemeiat „da“ sau „nu“ dinaintea marilor alternative ale sufletului şi, pe <strong>de</strong> altă parte, capacitatea <strong>de</strong> a <strong>de</strong>creta drept „stăpînitoare“ o instanţă mai adîncă <strong>de</strong>cît aceea a sinelui propriu. Discernămîntul şi un reconfortant sentiment al <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei — iată luminile proiectate <strong>de</strong> das Ganz An<strong>de</strong>re asupra conştiinţei insulare. A te simţi <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt nu e întot<strong>de</strong>auna — cum se cre<strong>de</strong> — o formă a fragilităţii. A te simţi <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt poate fi reflexul unei relaţii <strong>de</strong> inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă. Ceea ce te face să fii <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong>pin<strong>de</strong>, <strong>de</strong> asemenea, <strong>de</strong> tine. Inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa dintre omul singur şi alteritatea seniorială a Ordinii absolute e mo<strong>de</strong>lul însuşi al dialogului şi al asistenţei mutuale. „Cel care se cunoaşte pe sine, îşi cunoaşte stăpînul“ — e o sentinţă celebră în mediul islamic. Ibn Arabi numeşte „colaborarea“ dintre fiecare individ şi „stăpînul său subtil“ (rabb) — „misterul condiţiei senioriale“ (sirr
alrobûbîya), taina <strong>de</strong> a fi stăpîn pe puterea care te stăpîneşte. Robinson nui putea transmite lui Vineri o învăţătură mai adîncă şi mai iubitoare.
- Page 1 and 2:
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA. ELEM
- Page 3 and 4:
ANDREI PLEşU MINIMA MORALIA ELEMEN
- Page 5 and 6:
Lui CONSTANTIN NOICA. Dacă nu la
- Page 7 and 8:
interogativitate abstractă, consti
- Page 9 and 10:
expediată în termenii unei tolera
- Page 11 and 12:
perpetuă a improbabilului sînt fe
- Page 13 and 14:
Adaos COMPETENºĂ MORALĂ, IERTARE
- Page 15 and 16:
Odată aproximată, competenţa mor
- Page 17 and 18:
Dacă însă locuirea e o lege a sp
- Page 19 and 20:
Rezultatul e fatalmente compozit, f
- Page 21 and 22:
Adaos LEGILE CA FĂPTURI „Prosopo
- Page 23 and 24:
III ORDINE, LIBERTATE, TIMP „...u
- Page 25 and 26: cărui părţi sînt în afară de
- Page 27 and 28: jignitoare, drept o stare de deten
- Page 29 and 30: Excurs FALSTAFF şI TIMPUL SUBLUNAR
- Page 31 and 32: iniţiatică: moare şi reînvie. F
- Page 33 and 34: supraabundentă („am mai multă
- Page 35 and 36: Demonul nu va fi deci anatemizat su
- Page 37 and 38: scenariu iniţiatic, sînt greu de
- Page 39 and 40: apostolii se pot mîntui, ci şi t
- Page 41 and 42: poate fi practicat în mod adecvat
- Page 43 and 44: V INTELIGENºĂ şI TALENT MORAL Pe
- Page 45 and 46: exactitatea unei indicaţii de comp
- Page 47 and 48: îndată ce această simetrie se de
- Page 49 and 50: Excurs 1 TALENT şI ÎNºELEPCIUNE
- Page 51 and 52: eferitor la o pasivă predispozi
- Page 53 and 54: amplasament al talentului, al darur
- Page 55 and 56: Excurs 2 SENSUL CULTURII ÎN LUMEA
- Page 57 and 58: salvează totul prin comentariu. P
- Page 59 and 60: Surprinzător este însă al treile
- Page 61 and 62: suportarea ei. De la „vreau să
- Page 63 and 64: de acest ordin a simţit probabil M
- Page 65 and 66: vom vedea — ignorarea sensului re
- Page 67 and 68: judecat de alt om viu. Pe acest fun
- Page 69 and 70: pentru mine un rege: un om care nu
- Page 71 and 72: ia, pentru întîia oară, în seri
- Page 73 and 74: Robinson află, prin urmare, că et
- Page 75: în aceeaşi zi.“ Pe insulă, Rob
- Page 79 and 80: a devenit un simbol inversat. Nu ma
- Page 81 and 82: lacrimi — izbăvirea fiilor săi,
- Page 83 and 84: lacrimilor“. Scriitorul contempor
- Page 85 and 86: Dar se îndoieşte cineva de asta?
- Page 87 and 88: optime prin care această imagine t
- Page 89 and 90: tumorală a explicaţiilor nesfîr
- Page 91 and 92: Imposibilitatea de principiu a jude