Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”

More documents

Recommendations

Info

delirant, glumeţ cu cele grave şi grav cu cele frivole, „înţelept ca şerpii“ şi „curat ca porumbeii“. Iar arătătorul său nu se va înălţa niciodată pedant dinaintea oamenilor, arătînd spre ceruri nemiloase, sau — şi mai rău — spre propria sa, uscată şi falsă, exemplaritate.
Excurs 1 TALENT şI ÎNºELEPCIUNE În toate privinţele — fie că e vorba de exerciţiul gîndirii, de experienţa curentă a vieţii, de o decizie a voinţei sau de opţiunile afectivităţii — criza malefică, „răul,“ se manifestă ca patologie a discernămîntului: începi să vezi deosebiri acolo unde esenţiale sînt asemănările şi începi să vezi continuităţi acolo unde esenţială e discontinuitatea, ruptura. A dezbina mental ceea ce — prin natură — ţine laolaltă şi a omogeniza ceea ce — prin natură — e distinct, iată devierile posibile ale discernămîntului bolnav. El va ajunge, de pildă, să diferenţieze pedant, cu o neinhibată vervă analitică, feluritele specii ale binelui, dar va descoperi tranziţii subtile, coerenţe ascunse, înrudiri amăgitoare (şi justificative) între bine şi rău. Discernămîntul bolnav conciliază teritorii ireconciliabile şi spulberă unitatea ori de cîte ori o întîlneşte. Nu avem definiţii ultime pentru „talent“ şi pentru „înţelepciune“. şi, de altfel, nu e sigur că ştiind definiţia lucrurilor ştim lucrurile însele. Dar e un fapt că, în lumea culturii, talentul şi înţelepciunea — sau ceea ce subînţelegem prin ele — au sfîrşit prin a căpăta o nelegitimă autonomie reciprocă. Înţelepciunea se simte periclitată de graţia nonşalantă a talentului, talentul se simte incomodat de criteriile rigide ale înţelepciunii. Au apărut, cu alte cuvinte, două categorii umane care găsesc incompatibilitate acolo unde ar trebui să fie armonie complementară: avem, pe de o parte, înţeleptul acru, care vede în înzestrarea artistică o ispită, un risc de „îndrăcire“, o înclinaţie (vinovată) de a muta accentul de pe adevărat şi grav pe „bine ticluit“ şi frivol; şi avem, pe de altă parte, omul de talent, care tratează rigorile sapienţiale drept îngrădire a propriei libertăţi, drept „moarte termică“ a entuziasmului şi a frumuseţii. Există, întradevăr, riscul ca talentul să întoarcă spatele înţelepciunii, adormind în vidul degustării de sine, iar înţelepciunea săşi piardă seducţia, să renunţe la expresivitate, pentru a se îndepărta — mereu mai palidă — de patosul lumii. Realitatea acestei situaţii e de necontestat; ceea ce putem pune în discuţie e normalitatea ei. Or, nu e normal ca talentul şi înţelepciunea să intre în disjuncţie. Talentul care nu e orientat spre înţelepciune nu e talent adevărat, ci o minoră jubilaţie ornamentală. Înţelepciunea care
Page 1 and 2: ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA. ELEM
Page 3 and 4: ANDREI PLEşU MINIMA MORALIA ELEMEN
Page 5 and 6: Lui CONSTANTIN NOICA. Dacă nu la
Page 7 and 8: interogativitate abstractă, consti
Page 9 and 10: expediată în termenii unei tolera
Page 11 and 12: perpetuă a improbabilului sînt fe
Page 13 and 14: Adaos COMPETENºĂ MORALĂ, IERTARE
Page 15 and 16: Odată aproximată, competenţa mor
Page 17 and 18: Dacă însă locuirea e o lege a sp
Page 19 and 20: Rezultatul e fatalmente compozit, f
Page 21 and 22: Adaos LEGILE CA FĂPTURI „Prosopo
Page 23 and 24: III ORDINE, LIBERTATE, TIMP „...u
Page 25 and 26: cărui părţi sînt în afară de
Page 27 and 28: jignitoare, drept o stare de deten
Page 29 and 30: Excurs FALSTAFF şI TIMPUL SUBLUNAR
Page 31 and 32: iniţiatică: moare şi reînvie. F
Page 33 and 34: supraabundentă („am mai multă
Page 35 and 36: Demonul nu va fi deci anatemizat su
Page 37 and 38: scenariu iniţiatic, sînt greu de
Page 39 and 40: apostolii se pot mîntui, ci şi t
Page 41 and 42: poate fi practicat în mod adecvat
Page 43 and 44: V INTELIGENºĂ şI TALENT MORAL Pe
Page 45 and 46: exactitatea unei indicaţii de comp
Page 47: îndată ce această simetrie se de
Page 51 and 52: eferitor la o pasivă predispozi
Page 53 and 54: amplasament al talentului, al darur
Page 55 and 56: Excurs 2 SENSUL CULTURII ÎN LUMEA
Page 57 and 58: salvează totul prin comentariu. P
Page 59 and 60: Surprinzător este însă al treile
Page 61 and 62: suportarea ei. De la „vreau să
Page 63 and 64: de acest ordin a simţit probabil M
Page 65 and 66: vom vedea — ignorarea sensului re
Page 67 and 68: judecat de alt om viu. Pe acest fun
Page 69 and 70: pentru mine un rege: un om care nu
Page 71 and 72: ia, pentru întîia oară, în seri
Page 73 and 74: Robinson află, prin urmare, că et
Page 75 and 76: în aceeaşi zi.“ Pe insulă, Rob
Page 77 and 78: alrobûbîya), taina de a fi stă
Page 79 and 80: a devenit un simbol inversat. Nu ma
Page 81 and 82: lacrimi — izbăvirea fiilor săi,
Page 83 and 84: lacrimilor“. Scriitorul contempor
Page 85 and 86: Dar se îndoieşte cineva de asta?
Page 87 and 88: optime prin care această imagine t
Page 89 and 90: tumorală a explicaţiilor nesfîr
Page 91 and 92: Imposibilitatea de principiu a jude

Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?