<strong>de</strong>lirant, glumeţ cu cele grave şi grav cu cele frivole, „înţelept ca şerpii“ şi „curat ca porumbeii“. Iar arătătorul său nu se va înălţa niciodată pedant dinaintea oamenilor, arătînd spre ceruri nemiloase, sau — şi mai rău — spre propria sa, uscată şi falsă, exemplaritate.
Excurs 1 TALENT şI ÎNºELEPCIUNE În toate privinţele — fie că e vorba <strong>de</strong> exerciţiul gîndirii, <strong>de</strong> experienţa curentă a vieţii, <strong>de</strong> o <strong>de</strong>cizie a voinţei sau <strong>de</strong> opţiunile afectivităţii — criza malefică, „răul,“ se manifestă ca patologie a discernămîntului: începi să vezi <strong>de</strong>osebiri acolo un<strong>de</strong> esenţiale sînt asemănările şi începi să vezi continuităţi acolo un<strong>de</strong> esenţială e discontinuitatea, ruptura. A <strong>de</strong>zbina mental ceea ce — prin natură — ţine laolaltă şi a omogeniza ceea ce — prin natură — e distinct, iată <strong>de</strong>vierile posibile ale discernămîntului bolnav. El va ajunge, <strong>de</strong> pildă, să diferenţieze pedant, cu o neinhibată vervă analitică, feluritele specii ale binelui, dar va <strong>de</strong>scoperi tranziţii subtile, coerenţe ascunse, înrudiri amăgitoare (şi justificative) între bine şi rău. Discernămîntul bolnav conciliază teritorii ireconciliabile şi spulberă unitatea ori <strong>de</strong> cîte ori o întîlneşte. Nu avem <strong>de</strong>finiţii ultime pentru „talent“ şi pentru „înţelepciune“. şi, <strong>de</strong> altfel, nu e sigur că ştiind <strong>de</strong>finiţia lucrurilor ştim lucrurile însele. Dar e un fapt că, în lumea culturii, talentul şi înţelepciunea — sau ceea ce subînţelegem prin ele — au sfîrşit prin a căpăta o nelegitimă autonomie reciprocă. Înţelepciunea se simte periclitată <strong>de</strong> graţia nonşalantă a talentului, talentul se simte incomodat <strong>de</strong> criteriile rigi<strong>de</strong> ale înţelepciunii. Au apărut, cu alte cuvinte, două categorii umane care găsesc incompatibilitate acolo un<strong>de</strong> ar trebui să fie armonie complementară: avem, pe <strong>de</strong> o parte, înţeleptul acru, care ve<strong>de</strong> în înzestrarea artistică o ispită, un risc <strong>de</strong> „îndrăcire“, o înclinaţie (vinovată) <strong>de</strong> a muta accentul <strong>de</strong> pe a<strong>de</strong>vărat şi grav pe „bine ticluit“ şi frivol; şi avem, pe <strong>de</strong> altă parte, omul <strong>de</strong> talent, care tratează rigorile sapienţiale drept îngrădire a propriei libertăţi, drept „moarte termică“ a entuziasmului şi a frumuseţii. Există, întra<strong>de</strong>văr, riscul ca talentul să întoarcă spatele înţelepciunii, adormind în vidul <strong>de</strong>gustării <strong>de</strong> sine, iar înţelepciunea săşi piardă seducţia, să renunţe la expresivitate, pentru a se în<strong>de</strong>părta — mereu mai palidă — <strong>de</strong> patosul lumii. Realitatea acestei situaţii e <strong>de</strong> necontestat; ceea ce putem pune în discuţie e normalitatea ei. Or, nu e normal ca talentul şi înţelepciunea să intre în disjuncţie. Talentul care nu e orientat spre înţelepciune nu e talent a<strong>de</strong>vărat, ci o minoră jubilaţie ornamentală. Înţelepciunea care
- Page 1 and 2: ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA. ELEM
- Page 3 and 4: ANDREI PLEşU MINIMA MORALIA ELEMEN
- Page 5 and 6: Lui CONSTANTIN NOICA. Dacă nu la
- Page 7 and 8: interogativitate abstractă, consti
- Page 9 and 10: expediată în termenii unei tolera
- Page 11 and 12: perpetuă a improbabilului sînt fe
- Page 13 and 14: Adaos COMPETENºĂ MORALĂ, IERTARE
- Page 15 and 16: Odată aproximată, competenţa mor
- Page 17 and 18: Dacă însă locuirea e o lege a sp
- Page 19 and 20: Rezultatul e fatalmente compozit, f
- Page 21 and 22: Adaos LEGILE CA FĂPTURI „Prosopo
- Page 23 and 24: III ORDINE, LIBERTATE, TIMP „...u
- Page 25 and 26: cărui părţi sînt în afară de
- Page 27 and 28: jignitoare, drept o stare de deten
- Page 29 and 30: Excurs FALSTAFF şI TIMPUL SUBLUNAR
- Page 31 and 32: iniţiatică: moare şi reînvie. F
- Page 33 and 34: supraabundentă („am mai multă
- Page 35 and 36: Demonul nu va fi deci anatemizat su
- Page 37 and 38: scenariu iniţiatic, sînt greu de
- Page 39 and 40: apostolii se pot mîntui, ci şi t
- Page 41 and 42: poate fi practicat în mod adecvat
- Page 43 and 44: V INTELIGENºĂ şI TALENT MORAL Pe
- Page 45 and 46: exactitatea unei indicaţii de comp
- Page 47: îndată ce această simetrie se de
- Page 51 and 52: eferitor la o pasivă predispozi
- Page 53 and 54: amplasament al talentului, al darur
- Page 55 and 56: Excurs 2 SENSUL CULTURII ÎN LUMEA
- Page 57 and 58: salvează totul prin comentariu. P
- Page 59 and 60: Surprinzător este însă al treile
- Page 61 and 62: suportarea ei. De la „vreau să
- Page 63 and 64: de acest ordin a simţit probabil M
- Page 65 and 66: vom vedea — ignorarea sensului re
- Page 67 and 68: judecat de alt om viu. Pe acest fun
- Page 69 and 70: pentru mine un rege: un om care nu
- Page 71 and 72: ia, pentru întîia oară, în seri
- Page 73 and 74: Robinson află, prin urmare, că et
- Page 75 and 76: în aceeaşi zi.“ Pe insulă, Rob
- Page 77 and 78: alrobûbîya), taina de a fi stă
- Page 79 and 80: a devenit un simbol inversat. Nu ma
- Page 81 and 82: lacrimi — izbăvirea fiilor săi,
- Page 83 and 84: lacrimilor“. Scriitorul contempor
- Page 85 and 86: Dar se îndoieşte cineva de asta?
- Page 87 and 88: optime prin care această imagine t
- Page 89 and 90: tumorală a explicaţiilor nesfîr
- Page 91 and 92: Imposibilitatea de principiu a jude