Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”

V
INTELIGENºĂ şI TALENT MORAL
Pentru o etică circumstanţială • Critica „performanţei“ etice • Adevărul trăit ca
substanţă a eticii • Virtuţile între voinţă şi intelect • Reabilitarea virtuţilor intelectuale •
Talentul moral împotriva datoriei morale • Conduita paradoxală a adevăratului sfătuitor
A spune că virtuţile — în accepţiunea lor tradiţională — nu sînt decît un nume pripit
dat unor calităţi încă nedeterminate etic, a spune deci că ele nu există ca valori cristaline ce
trebuie exercitate pur şi simplu, ci doar ca nişte calificări posibile ale conştiinţei ce trebuie
actualizate prin justa practicare a unor „principii neutre“ — poate să pară o tentativă de
relativizare a virtuţilor. Ceea ce urmărim în realitate este situarea dezbaterii morale într­un
teritoriu ferit de utopie şi solemnitate, un teritoriu în care aspiraţia etică e discutată
circumstanţial, iar nu în vidul unei scheme apriorice. Nu de relativizare e vorba, ci de
prudenţă, de nuanţare, de simţul realităţii. A postula ca ţel cumpătarea nu e, de pildă, din
punctul nostru de vedere, decît un proiect abstract, încă necolorat etic. În orizontul cărei
opţiuni cauţi cumpătarea şi cît firesc, cîtă armonie, cîtă graţie rezultă din practicarea ei —
iată cum se pune, cu adevărat, această problemă, din perspectivă morală. De altfel, în chiar
practica nemijlocită a modelării de sine nu se porneşte bine cînd se atacă direct piscul
virtuţii. Începutul trebuie să se adreseze mai curînd obstacolelor care blochează drumul.
Între aceste obstacole, foarte frecvent e neînţelegerea rostului propriu­zis al efortului moral,
aşezarea imatură în raport cu lumea scopurilor şi a idealurilor. De aceea, înainte de a­ţi
propune să devii cumpătat, trebuie să reflectezi asupra motivaţiei deciziei tale, precum şi
asupra sensului spiritual al cumpătării. Iar tehnic vorbind, nu realizezi cumpătarea
instalîndu­te de­a dreptul în ea, ci evitînd necumpătarea, eliminînd condiţiile care o
favorizează, rezistînd tentaţiilor centrifugale sau transfigurîndu­le.* Atacul frontal,