Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”

practica aberant toate virtuţile. Morala curentă, concentrată victorian asupra viciilor, uită
adesea această secţiune a spaţiului moral pe care am putea­o numi patologia virtuţii.
Înăuntrul acestei patologii, dihotomia viciu­virtute nu mai funcţionează: e nevoie de
conceptul ordonator al principiilor neutre pentru a găsi mecanismul şi soluţia derivei morale:
căci nu există numai deriva infernală a valorilor; există şi o derivă sublimă, un delir
ascendent, simetric delirului descendent al viciului. Între păcatele coborîtoare (vicii) şi
păcatele urcătoare (virtuţi prost practicate), principiile neutre sînt singurul reper cert. Bine
prelucrate etic, ele devin armonie, prost prelucrate — devin dezacord. Viciile şi virtuţile
derivă din ele, în funcţie de „cheia“ în care sînt intonate. Principiile neutre scutesc virtuţile
de a se pierde în griul aristotelic, îngăduindu­le să devină fierbinţi, dacă au de compensat
vicii ale extremei răceli, şi glaciale, dacă au de compensat vicii ale extremei înfierbîntări. La
mijloc nu e decît materia primă şi instrumentarul. Desăvîrşirea e întotdeauna o extremă,
ultimul punct atins, piscul.