24.04.2013 Views

Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”

Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”

Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

IV<br />

DINAMICA PRINCIPIILOR NEUTRE<br />

Utopia maniheistă a virtuţii şi viciului • Surpriza morală • Precaritatea virtuţii ca<br />

medie între excese • O teorie a principiilor neutre • Virtutea ca bună administrare a unui<br />

principiu neutru • Exemplul blîn<strong>de</strong>ţii şi al generozităţii • Codul etichetei şi codul moral •<br />

Patologia virtuţii<br />

Problema morală poate fi — şi este, a<strong>de</strong>seori — eludată printr­o diafană teorie a<br />

virtuţii. Tragicul opţiunii, efortul mo<strong>de</strong>lării <strong>de</strong> sine, alternanţa încre<strong>de</strong>rii cu <strong>de</strong>zabuzarea, a<br />

că<strong>de</strong>rii cu reabilitarea — toate par să pălească dinaintea unei procesiuni <strong>de</strong> valori inflexibile,<br />

care dansează exemplar în faţa conştiinţelor noastre umilite. O latentă erezie maniheistă<br />

comprimă neîncetat drama imediată a vieţii, sistematizînd­o după un binom didactic:<br />

absolutismul virtuţii pe <strong>de</strong> o parte, abisul viciului pe <strong>de</strong> alta. Totul <strong>de</strong>vine, astfel, nea<strong>de</strong>vărat<br />

<strong>de</strong> simplu: buna vieţuire constă — din unghi etic — în practicarea virtuţii şi în anihilarea<br />

viciilor. Realitatea este însă infinit mai confuză. Ne mişcăm permanent într­un plan în care<br />

nimic <strong>de</strong> ordinul absolutului nu subzistă fără un <strong>de</strong>ns halou <strong>de</strong> relativitate. Lumea e expresia<br />

aplicativă a absolutului, tentativa lui <strong>de</strong> a­şi confirma statica prin experienţa mobilităţii. Iar<br />

experienţa mobilităţii e materia tuturor relativismelor. Categorii ale practicii morale curente,<br />

virtuţile şi viciile trebuie să fie şi ele percepute în mişcarea lor vie, şi nu într­o sterilă,<br />

imuabilă abstracţiune. Virtuţile nu sînt binele însuşi, sînt manifestări ale lui, întruchipări ale<br />

binelui în teritoriul — impregnat <strong>de</strong> relativitate — al vieţii zilnice. Virtuţile şi viciile sînt<br />

fapte şi suferinţe ale binelui, la fel cum sînt culorile — după Goethe — „fapte şi suferinţe ale<br />

luminii“.<br />

Faţă cu bogăţia — plină <strong>de</strong> neprevăzut — a lumii, uniformitatea şcolară a categoriilor<br />

morale tradiţionale ne apare ca simplificatoare. Eticul este — prin <strong>de</strong>finiţie — un teritoriu al<br />

surprizei; el dove<strong>de</strong>şte că nu numai tîlharii se pot pier<strong>de</strong>, ci şi apostolii şi că nu numai

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!