Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”
Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt” Andrei Plesu – Minima moralia - O călătorie alături de ”celălalt”
desăvîrşirea lumii. A trăi în raza eticului nu înseamnă a reflecta cum ai fost şi cum eşti judecat, ci cum vei fi judecat, dintro perspectivă care îţi lasă mereu deschisă evoluţia. Natura morală se defineşte prin dimensiunea încrederii în posibilitatea perfecţionării de sine. Pentru ea, totul e încă de făcut. Nu ireversibilul greşelii trecute sau prezente o preocupă, ci intervalul de autoreglare pe care îl are în faţă pînă la o judecată viitoare, suspendată încă. Elanul veşnicei reînceperi, al unei neîntrerupte înnoiri interioare, prin raportare nu la un cod moral pietrificat, ci la o finalitate morală vie — acestea sînt datele adevăratei dezbateri morale. Tema ei (inepuizabilă) se poate formula astfel: a ilustra liber ordinea legii, privind prezentul sinelui propriu din unghiul şansei lui viitoare, adică din unghiul cauzei lui finale.
Excurs FALSTAFF şI TIMPUL SUBLUNAR Lui FLORIN MIHĂESCU „Banish plump Jack and banish all the world.“* (Shakespeare, Henric al IVlea, partea I, act II, scena 4) Bine dispus pînă la nesimţire, fanfaron, pofticios, chefliu, iute de gură şi gata de şotii, greoi şi uşuratic, pe scurt gras, gras de rang cosmic, Falstaff pare, la o privire superficială, un personaj solar şi jupiterian, o natură diurnă prin excelenţă, fără complexităţi şi mistere. De la Maurice Morgann (Essay on the Dramatic Character of Falstaff, 1777) la Coleridge şi Hazlitt, veselul cavaler, bufonul zănatic manevrat de Shakespeare în Henric al IVlea şi în Nevestele vesele din Windsor, şia găsit nenumăraţi avocaţi, tocmai pe linia firii lui norocoase, plină de umor, de exuberanţa jocului, simpatică la superlativ, chiar dacă surprinsă, adesea, în cel mai flagrant defect moral. Dar cînd Falstaff însuşi vorbeşte despre sine, la prima lui apariţie în scenă, nu o analogie solară îi stă la îndemînă. Dimpotrivă: „Noi ăştia care avem mîna cam lungă ne călăuzim mai degrabă după lună [...] Sîntem cavalerii nopţii (squires of the night’s body). Hăitaşi deai Dianei, slujitori ai umbrei (gentlemen of the shade), răsfăţaţi ai lunii (minions of the moon)...; ca şi marea, sîntem stăpîniţi de neprihănita şi mîndra noastră domniţă luna...“ (trad. Dan Duţescu). „Grăişi cu tîlc — observă tînărul Henric, încă bun camarad al lui Falstaff — căci soarta noastră de oameni ai lunii (the fortune of us that are the moon’s men) are, ca şi marea, flux şi reflux...“ Falstaff nu e deci ce pare să fie. O spune, de altfel, apăsat, Hal însuşi, la sfîrşitul primei părţi din Henric al IVlea. „Om ciudat ca el nai mai văzut“ — adaugă prinţul, adresînduse fratelui său, John de Lancaster. Un Falstaff „ciudat“ (the strangest fellow) şi selenar iese, aşadar, la iveală, dincolo de spuma glumelor sale: un Falstaff ambiguu, asemenea mareelor, un „crai de CurteaVeche“: Paşadia, Pantazi şi Pirgu adunaţi laolaltă întro singură întruchipare; nobleţe degenerescentă şi dezmăţ plebeu. „O să strălucesc pe lîngă voi, aşa cum străluceşte luna plină în puzderia stelelor“ — declamă, gascon, bătrînul obez (Henric al
- Page 1 and 2: ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA. ELEM
- Page 3 and 4: ANDREI PLEşU MINIMA MORALIA ELEMEN
- Page 5 and 6: Lui CONSTANTIN NOICA. Dacă nu la
- Page 7 and 8: interogativitate abstractă, consti
- Page 9 and 10: expediată în termenii unei tolera
- Page 11 and 12: perpetuă a improbabilului sînt fe
- Page 13 and 14: Adaos COMPETENºĂ MORALĂ, IERTARE
- Page 15 and 16: Odată aproximată, competenţa mor
- Page 17 and 18: Dacă însă locuirea e o lege a sp
- Page 19 and 20: Rezultatul e fatalmente compozit, f
- Page 21 and 22: Adaos LEGILE CA FĂPTURI „Prosopo
- Page 23 and 24: III ORDINE, LIBERTATE, TIMP „...u
- Page 25 and 26: cărui părţi sînt în afară de
- Page 27: jignitoare, drept o stare de deten
- Page 31 and 32: iniţiatică: moare şi reînvie. F
- Page 33 and 34: supraabundentă („am mai multă
- Page 35 and 36: Demonul nu va fi deci anatemizat su
- Page 37 and 38: scenariu iniţiatic, sînt greu de
- Page 39 and 40: apostolii se pot mîntui, ci şi t
- Page 41 and 42: poate fi practicat în mod adecvat
- Page 43 and 44: V INTELIGENºĂ şI TALENT MORAL Pe
- Page 45 and 46: exactitatea unei indicaţii de comp
- Page 47 and 48: îndată ce această simetrie se de
- Page 49 and 50: Excurs 1 TALENT şI ÎNºELEPCIUNE
- Page 51 and 52: eferitor la o pasivă predispozi
- Page 53 and 54: amplasament al talentului, al darur
- Page 55 and 56: Excurs 2 SENSUL CULTURII ÎN LUMEA
- Page 57 and 58: salvează totul prin comentariu. P
- Page 59 and 60: Surprinzător este însă al treile
- Page 61 and 62: suportarea ei. De la „vreau să
- Page 63 and 64: de acest ordin a simţit probabil M
- Page 65 and 66: vom vedea — ignorarea sensului re
- Page 67 and 68: judecat de alt om viu. Pe acest fun
- Page 69 and 70: pentru mine un rege: un om care nu
- Page 71 and 72: ia, pentru întîia oară, în seri
- Page 73 and 74: Robinson află, prin urmare, că et
- Page 75 and 76: în aceeaşi zi.“ Pe insulă, Rob
- Page 77 and 78: alrobûbîya), taina de a fi stă
<strong>de</strong>săvîrşirea lumii. A trăi în raza eticului nu înseamnă a reflecta cum ai fost şi cum eşti<br />
ju<strong>de</strong>cat, ci cum vei fi ju<strong>de</strong>cat, dintro perspectivă care îţi lasă mereu <strong>de</strong>schisă evoluţia.<br />
Natura morală se <strong>de</strong>fineşte prin dimensiunea încre<strong>de</strong>rii în posibilitatea perfecţionării <strong>de</strong> sine.<br />
Pentru ea, totul e încă <strong>de</strong> făcut. Nu ireversibilul greşelii trecute sau prezente o preocupă, ci<br />
intervalul <strong>de</strong> autoreglare pe care îl are în faţă pînă la o ju<strong>de</strong>cată viitoare, suspendată încă.<br />
Elanul veşnicei reînceperi, al unei neîntrerupte înnoiri interioare, prin raportare nu la un cod<br />
moral pietrificat, ci la o finalitate morală vie — acestea sînt datele a<strong>de</strong>văratei <strong>de</strong>zbateri<br />
morale. Tema ei (inepuizabilă) se poate formula astfel: a ilustra liber ordinea legii, privind<br />
prezentul sinelui propriu din unghiul şansei lui viitoare, adică din unghiul cauzei lui finale.
Change language