ZBOR ÎN BĂTAIA SĂGEŢII - O călătorie alături de ”celălalt”

prin India, pe de o parte, şi Japonia-Coreea, pe de altă parte, se închide şi Indo-China. Cît despre
expansiunea populaţiilor, există în estul Chinei un permanent izvor de neamuri care ţîşnesc neîntrerupt
spre vest, şi care nu mai creează etnii, aduc numai moartea. în vest, sensul culturii este spre vest.
Lucrul acesta l-am văzut cu toată strălucirea.
259. în termeni nevizuali, interpretarea a ceea ce am văzut este aceasta. Sumerul este preluat de
Babilon, care este preluat de Assur. Apoi mezii cuceresc Egiptul, care este marea sinteză a Semilunii
Roditoare. Egiptul îşi potenţează semnificaţia prin greci, care preiau civilizaţia egeeană, feniciană şi
hittită, aceasta din urmă primul semnal indo-european. Grecia reprezintă în spirit lichidarea marilor
teme propuse de civilizaţiile istorice ale Semilunii Roditoare, potenţînd Egiptul într-o sinteză a
surîsului, formei pline, şi a exuberanţei. Roma este lichidarea în formă expansiv civilizatorie a Greciei
care a devenit elenism, adică prima cultură universală a marii sinteze oriental-occidentale. Roma pune
întreaga lume cunoscută sub forma statului universal al lui Sargon I Akkadianul, din 2460 î.Cr.
Spiritul, cum se vede, se deplasează spre apus. în formele ei depline, civilizaţia este întotdeauna
occidentală. Apoi Roma devine, pe urmele lui Alexandru, receptacolul lumii creştine, care prin Ieronim
şi Venerabilul Beda anunţă fuziunea între creştinismul catolic (universal) şi Roma Aeterna. Lumea
devine creş-
265
tină mutîndu-se încă mai spre Apus, în zona Franţei şi a Germaniei, în care se constituie Sfîntul Imperiu Roman
de Naţiune Germană. Aici înfloreşte creştinismul latin, unicul cu adevărat universal. Să ne gîndim o clipă că
limba latină este singura care a servit, prin Roma, lichidării temelor religioase şi culturale ale trimileniului
Sumer-Grecia, iar prin Vatican instaurării noilor teme religioase, care au condus la magnifica cultură scolastică,
ce fundează epoca modernă. Prin Reformă şi Contrareformă, lumea activă iese din Mediterana şi expandează
spre Atlantic, împinsă de expansiunea turcă. Centrul de greutate este în Spania şi Ţările de Jos, care conduc în
cele din urmă la concentrarea noii puteri economice moderne în mîinile Angliei, de unde noul spirit iradiază
înapoi spre Europa. De aici, încă mai spre apus, după al doilea război mondial, sediul civilizaţiei occidentale se
mută în America de Nord, care este extremul occident al Europei şi extremul orient al Japoniei. Aici se întîlnesc
mileniile, şi aici se închide cercul lumii, sau de aici va continua. In mod constant, spiritul se naşte în Orient şi se
maturizează în Occident. Niciodată Occidentul „spiritual" nu a putut cuceri Orientul „barbar". Invaziile barbare
sunt univoc orientate de la est la vest. întotdeauna cîştigă barbaria, dar numai pentru a fi la rîndul ei subjugată de
ceea ce a cucerit. Căci barbarii cîştigă întotdeauna lucruri pe care nu le pot stăpîni, nici domina. Cine învinge
este învins. De cealaltă parte, Ha-rappa este distrusă de indo-europeni după ce mai înainte legase Orientul de
Occident prin intermediul Sumerului. Legătura nu va mai fi reluată decît după Alexandru şi apoi nu se va mai
întrerupe niciodată. Dravidienii sunt împinşi spre Ceylon, de unde expandează spre Indo-China. In China se
maturizează civilizaţia venită din extremul nord. în coastea ei estică fierb populaţii care vor alimenta mi-graţiile
şi distrugerea, în ambele direcţii, pentru mai bine de un mileniu. Din India budismul pleacă spre nord şi cucereşte,
după Tîbet, China. De aici pleacă spre Japonia. După război, acest budism japonez va cuceri America şi
va interoga Europa. Expansiunea culturală care începe cu Harappa se opreşte, în est, în Japonia. Expansiunea
culturală a Sumerului se opreşte, spre vest, în America.
266
Expansiunea modernă a Occidentului se exercită în două direcţii: trece prin Africa în India, şi de aici atinge
Japonia; în cealaltă direcţie, străbate Pacificul şi oferă Japoniei modelul civilizaţiei materiale a Occidentului.
Astfel, la intersecţia mileniilor, Japonia este un turnant semnificativ: Extremul Orient al Occidentului prin India,
ea este simultan şi Extremul Occident al Occidentului, prin America.
260. O mişcare a ţîşnit din Sumer şi Egipt, şi a cuprins Asia Mică. De aici s-a prelins de-a lungul litoralului
nordic al Africii, s-a unit cu mişcarea care creştea din ce în ce mai impetuos în Grecia şi Italia, înconjurînd toată
Mediterana. Valul care venise din nordul Mării Negre se oprise în Anatolia şi estul Mării Caspice, apoi a
dispărut. Cel care se prelungise de-a lungul Europei, scăldînd apoi cele două peninsule mediteraneene, s-a unit
cu valul care cuprinsese Asia Mică şi Egiptul. Un alt val creştea, simultan, în locurile de unde pornise scînteia
sumeriană. Apoi roirea mişcărilor se concentrează în Italia şi de aici se întoarce spre originea valului, după ce o
altă întoarcere măturase vechiul leagăn, şi ajunsese pentru prima oară de la ruperea legăturii cu Sumerul, pînă în
coroana Indiei. Apoi valuri nenumărate pornesc, nimicitoare, din punga Chinei şi din inima nord-estică a
Europei, ştergînd expansiunea care atinsese şi Britania. Apoi vestul Europei este călcat de popoare din nord, iar
din josul Sumerului pululează popoare care se întind ca un pojar în toată Asia Mică. Deodată mişcarea
aglomerărilor de pe hartă devine atît de rapidă încît abia o pot urmări. Şi înţeleg şi de ce: rapiditatea succesiunii
mişcărilor îmi face sensibilă stabilitatea care are drept centru Europa şi îmi arată expansiunea ei spre vest şi
întoarcerea ei spre est, simultană cu degradarea celor care ocupaseră vechea Semilună Roditoare; văd întinderea
Europei spre Africa şi spre America, şi spre Asia, unde nu mai există decît ei: oamenii albi care reunifică
mişcarea divergentă de după Su-mer/Harappa. Apoi văd din nou globul terestru, puţin mai depărtat: o săgeată
pleacă din Asia Mică, albastră şi roşie, şi se întinde în toată Europa, iar altă săgeată, neagră şi albă, pleacă din