ZBOR ÎN BĂTAIA SĂGEŢII - O călătorie alături de ”celălalt”

vedere particular asupra unor chestiuni generale. Spuneam în A iubi că originile sunt salvate în strălucirea consecinţelor,
în cazul meu e adevărat: cultural vorbind, originile mele au fost mai totdeauna minabile.
1«. De obicei obiectele de care legăm etapele unei vieţi nu sunt declanşatori, ci prilejuri. Lui yvcoGi OEODTOV
trebuie că îi opunem yiyvcooKe Kaipov: cunoaşterii substanţiale de sine îi prefer cunoaşterea circumstanţială a
momentului favorabil. Nu Gai-Luron a declanşat în mine vastul proces de valorizare a inteligenţei, deşi, judecind
după ce am fost capabil să reţin, aceasta a fost prima întrupare. Există însă în mine un arhetip al fericirii, legat de
facultatea de a fi inteligent, care precedă orice manifestare şi îi dă sens. Piaget vorbeşte de formarea structurilor
operatorii şi de inteligenţa de contact a copilului. Eu am avut dintotdea-una sentimentul că sunt destinat. Către ce
anume, ignor, dar sentimentul acesta elixirant nu m-a părăsit nici o clipă, chiar cînd eram năruit. Ceea ce
preexistă în noi se deşteap-
20
tă în contact cu prilejurile favorabile ale vieţii. Nu sunt multe nodurile unei personalităţi: ele se manifestă însă
întotdeauna, dacă nu complet, în orice caz împlinit, pînă în clipa în care viaţa ne este luată. Am fost obsedat, privind
lungul chin al agoniei tatei, de faptul că lupta pe care o vedeam era epuizarea forţată a potenţialităţilor de
viaţă pe care vitalitatea sa încă le poseda şi pe care moartea se grăbea să le irosească. Nu moare nimeni
neîmplinit, deşi realizarea completă, în expresia ei ultimă, a ceea ce suntem, este dată arar. Cu limitarea introdusă
de teoria cercurilor care se închid, aceste noduri pot fi numite. Este sensul pe care îl dau biografiei pe care o
scriu. în primul rînd o „filare" a temelor dominante, ca la jocul de cărţi, cînd evaluezi mîna servită. Şi în al doilea
rînd o reflecţie asemănătoare acţiunii parfumului, îndreptată spre orice ar putea fi atras şi sedus, capabilă să
precipite, prin graţia hazardului, realizarea structurii care părea a fi fost indicată în setul complet de salvare, pe
care l-am primit la plecare.
13. E greu de precizat cum anume şi cînd intrăm în posesia temelor personale. Antrenamentul pentru ce vom fi,
chiar repetiţia, începe cînd încă nu suntem. însărcinată, mama se temea că voi ieşi mut şi cretin; rezultatul a fost
obţinut în contrast: sunt inteligent şi ştiu să vorbesc. Mama scria poezii, tata sculpta. Cine din familie avea
oroarea de mediocritate pe care am moştenit-o eu? E interesant că, pînă să intru în posesia temei mele centrale,
am exersat toate înzestrările moştenite. Tema de care vorbesc nu a fost niciodată prezentă în cîmpul conştiinţei
mele pînă în ziua de 13 ianuarie 1984, cînd am avut revelaţia care mi-a dăruit-o. Sunt lucruri care nu pot fi
adevărate dacă vin prea devreme.
l4r. După ce revista Pifşi-a schimbat formatul şi a trecut la exemplarul însoţit de gadget, organizatorii au introdus,
la serialele de 12 pagini, o succesiune de povestiri stranii, datorate lui Hugo Pratt: eroul central era un marinar,
Corto Maltese. Ignor totul despre geneza acestui personaj. Singurele mele cunoştinţe despre el sunt
amintirile fără contur ferm ale acelor zile. Două sunt lumile către
21
care mi-a deschis percepţia. Aventurile lui Corto Maltese se leagă de zilele primului război mondial şi de primii
ani care au urmat conflagraţiei. Exista, pe de o parte, fascinaţia exotică a Americii de Sud: coasta braziliană,
numele portugheze cu pronunţia lor gutural-voalată, enigmaticele figuri feminine care păreau a conduce totul,
pentru că, prin bizarul lor calm, puteau explica întotdeauna orice. Mai era, de cealaltă parte, taina străvechiului
continent scufundat MU. Deşi uitat de aproape toţi, acesta supravieţuia nocturn şi, de fapt, împletea continuu
urzeala de vers, revers şi avers a istoriei contemporane. Multe din aventurile lui Corto Maltese erau legate de
primul război mondial. Dar aventura sa era diferită de a ofiţerilor care luptau. Politica putea explica cauzele
aparente. Dar politica, sugerează Hugo Pratt, este un ochean întors. Aproape de motivele noastre profunde se află
mai degrabă scufundatul continent MU decît „recenta" Europă. Este important faptul că Hugo Pratt a învăluit
această miste-riosofie în date care trimiteau la pierdutul tezaur de înţelepciuni ezoterice precolumbiene, date pe
care le-a legat, aluziv şi eluziv, de existenţa egiptenilor şi a kuşiţilor, după o informaţie pe care a aflat-o,
probabil, la James Church-ward, colonelul care, la 1880, a afirmat existenţa a 2 600 de tăbliţe provenind din
continentul scufundat MU, existenţă confirmată de atunci doar de un incontrolabil doctor Morlay, în 1924.
Desenul lui Pratt era simplu, sobru şi sugestiv. Enigma provenea atît din simplitatea neafectată a desenului, cît şi
din textele care trimiteau mereu la un fond nenumit de cunoştinţe, despre care eu nu aveam, în acea perioadă,
nici cea mai vagă idee. însăşi succesiunea mişcării, în desene, era foarte savant realizată. Cine a văzut aceste
benzi desenate ştie la ce mă refer. Rolul băiatului pe care îl are în grijă Maltese este, pînă la urmă, neclar. Mesaje
misterioase îl poartă pe acesta pînă la Veneţia, unde conflictul austriac este în desfăşurare. Rolul Venexianei
Stevenson nu mi-a rămas clar în memorie. Există însă aluzii privitoare la existenţa unei asociaţii secrete cu
rădăcini în Irlanda, probabil de tipul celei conduse de W. B. Yeats, ale cărei scopuri includ vestigiile precolum-
22
I
biene, cu sorgintea în vechiul continent MU, cu un cap de pod în ţara Kuş, cu un ochi iscoditor în lumea mediteraneană
şi cu un alt izvor, foarte viu, în Europa, în lumea celtică. Din acest motiv, probabil, Irlanda, care nu se