Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

sociale, cum ar fi rolurile, normele şi aşteptările care nu sînt aproape niciodată încorporate în explicaţiile
cognitive pur sociale ale celorlalte tipuri de relaţii (Allan, 1993). Totuşi, de ce nu analizează cercetătorii
relevanţa forţelor şi contextelor sociale pentru toate tipurile de relaţii ? Toate relaţiile sînt abordate pe
fundalul unor astfel de roluri, norme şi ghiduri sociale (Duck, 1993b). A concentra cercetarea numai asupra
proceselor cognitive înseamnă a rata ocazia de a conferi acestora ponderea necesară şi potrivită.
De asemenea, s-a acordat prea puţină atenţie abordării reale a relaţiilor în cazul grupurilor care se confruntă
cu constrîngeri de ordin fizic sau emoţional, 186 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A
INTERACŢIONA
deoarece teoreticienii presupun că astfel de impedimente concrete, cum ar fi handicapul fizic, tulburările
fiziologice sau chiar transformările sociale ale familiilor destrămate pot fi explicate prin aceleaşi calcule
cognitive ale schimbului şi raportului recompensă/cost (c/. Lyons, în presă). Se poate ca aceste dileme
comportamentale reale să fie explicate în aceiaşi termeni ca şi activităţile cognitive şi deseori imaginative
ale studenţilor ? Este în regulă să-i rogi pe studenţi să se gîndească la relaţii sau să-şi imagineze cum ar
reacţiona dacă s-ar preface că ar fi ei înşişi divorţaţi, minoritari sau handicapaţi avînd relaţii pe termen lung
la vîrsta de 50 de ani. Dacă oamenii de ştiinţă se bazează totuşi pe astfel de surse, atunci ei şi cititorii lor
trebuie să preceadă afirmaţiile despre rezultatele obţinute cu restricţii cu adevărat umile şi dificil de
realizat. O astfel de precizie ne va obliga să nu mai privim toate relaţiile ca fiind produse calculate ale
aritmeticii atitudinale şi cognitive şi să remarcăm că toate relaţiile sînt activităţi realizate în întregime în
cadrul vieţilor zilnice contextualizate, care, pentru unii oameni, au uşi adevărate, toalete reale, restrîngeri
substanţiale, greutăţi interpersonale, comportamente de răspuns stereotipice, reacţii comportamentale la
stigmate şi realităţi normate care pur şi simplu nu sînt reductibile la o aritmetică cognitivă obiectivă.
Constrîngerile relaţionale ale sărăciei nu sînt numai produse ale algoritmilor cognitivi: ele sînt vizibile şi
marchează persoanele afectate.
Un alt exemplu sugestiv este faptul că lucrările despre relaţiile în cadrul populaţiilor minoritare reprezintă
numai cîteva puncte de reper pe harta incompletă a cîmpului de cercetare. Totuşi, modelele obişnuite, care
reprezintă relaţiile ca fiind aproape în întregime rezultatul activităţilor psihice interne ale indivizilor,
trebuie să fie comparate cu cîteva fapte sociale. Relaţiile între membrii unor populaţii minoritare într-o
cultură majoritară trebuie să facă faţă mai multor restricţii sociale şi efecte sociale ale diferenţei care par să
distingă abordarea reală a acestor relaţii de cea a relaţiilor studiate îndeaproape şi să o facă mai incitantă
(Gaines, în presă). Puţinele lucrări de cercetare disponibile în privinţa acestor subiecte clarifică faptul că
există constrîngeri sociale asupra comportamentului în aceste relaţii şi atrag atenţia asupra faptului^ă rolul
forţelor sociale în abordarea intimităţii este prea des ignorat în modelele bazate exclusiv pe dinamica
psihică individuală, în plus, deoarece această dinamică psihică reflectă patternuri, stiluri familiale şi
procese de identitate derivate din cultura albă, heterosexuală, a clasei de mijloc (Wood şi Duck, în presă),
este posibil ca ea să nu poată justifica diadele din cadrul unei structuri familiale extinse organizate pe linii
matriarhale, aşa cum se întîmplă deseori în familiile afro-americane. Teoriile presupun deseori o structură
care nu este, de fapt,
SEMNIFICAŢIILE ŞI CERCETAREA
187
practicată aşa cum se presupune (de exemplu, teoriile referitoare la diferenţele de putere în cadrul
cuplurilor nu discută cazurile familiilor cu un singur părinte sau faptul că un copil ar fi putut avea o
experienţă diferită în privinţa structurii de putere în familie, înainte ca părinţii să divorţeze, iar familia să
devină una vitregă; Coleman şi Ganong, în presă). Cu toate acestea, astfel de probleme nu sînt singulare şi
nu se aplică numai la anumite tipuri de relaţii, deşi ar putea fi diferite în grad. Toate relaţiile au astfel de
contexte privind abordarea lor; o mai bună înţelegere a acestora reprezintă pur şi simplu un lucru care
trebuie atît să fie realizat, cît şi teoretizat (Duck, 1993a; Klein şi Milardo, 1993 ; Milardo şi Wellman,
1992).
O ultimă semnificaţie personală
Trebuie să recunosc că există un anumit caracter circular al logicii în această carte. Pe măsură ce fiecare
capitol s-a desfăşurat, a fost uneori necesar să revedem anumite concepte anterioare dintr-un unghi diferit,
să expunem şi să evaluăm alte faţete ale conceptului deja explorat, dar i-am avertizat pe cititori că va fi ca o
excursie cu maşina! într-o anumită măsură, acest caracter circular în sine demonstrează că relaţiile nu sînt
nişte dezvoltări liniare, după cum considerăm noi, şi că „secţionarea" fenomenelor în vederea unei explicaţii
presupune totdeauna secţionarea dintr-un anumit unghi, lăsînd alte abordări neexplorate, în privinţa
altor aspecte, caracterul circular subliniază din punct de vedere stilistic o observaţie pe care am dorit să o
transmit de-a lungul acestei cărţi: orice descriere, orice teorie şi orice metodă conţine o anumită