Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

probleme similare. Astfel, dezvăluirea ambelor situaţii problematice şi a soluţiilor posibile a fost abordată
indirect, fără ca una dintre părţi să se facă de rîs printr-o solicitare directă a ajutorului sau printr-o
recunoaştere directă a poziţiei inferioare, aceea de sfătuit. Aceste exemple sugerează, din nou, faptul că
semnificaţia unei situaţii este un ghid pentru interpretarea şi înţelegerea lucrurilor pe care oamenii le fac în
acea situaţie, mai mult decît este valoarea absolută a comportamentului în sine. în discursurile zilnice,
revelarea sentimentelor unui vorbitor poate fi un fapt indirect pentru autodezvăluire în sensul tradiţional.
Natura dezvăluirii îşi ia semnificaţia din scopurile vorbitorului în acea întîlnire şi din răspunsurile
ascultătorului la acea semnificaţie.
în fine, în viaţa de zi cu zi, afirmaţiile care ar fi considerate dezvăluiri ar putea fi folosite, de fapt, pentru a
împărtăşi experienţe vaste mai curînd decît un conţinut literal şi specific. De exemplu, soţia mea Joanna mia
povestit recent despre un prieten pe care 1-a avut în adolescenţă şi despre unele lucruri neconvenţionale
pe care le făceau împreună, în cadrul conversaţiei, Joanna a dezvăluit mai multe amintiri şi sentimente cu
privire la acel prieten. Mi-era clar, cu toate acestea, că aceste detalii era esenţialmente irelevante pentru
scopurile ei. Scopul ei în descrierea lor era de a-mi prezenta importanţa acelui prieten în formarea opiniei ei
despre sine ca adolescentă şi asta era, de fapt, de dezvăluit. Experienţa completă - nu detaliile sau
sentimentele specifice -reprezenta esenţa actului de dezvăluire care avea semnificaţie pentru ea şi pentru
mine.
în toate exemplele de mai sus, unele luate din cercetare, altele din viaţă, există dovada că un enunţ poate fi
desemnat ca fiind o adevărată autodezvăluire
SEMNIFICAŢIILE ŞI CERCETAREA
177
în sensul presupus în cercetare numai după o examinare atentă a contextelor relaţionale şi de interacţiune în
care apare. Semnificaţia literală a unui enunţ în sine este deci mai puţin importantă pentru cercetarea asupra
relaţiilor decît semnificaţia şi importanţa socială a faptului enunţat. Acest lucru poate fi determinat numai
după o analiză atentă a semnificaţiei interpersonale pe care o are pentru relaţie, şi nu doar din importanţa
personală sau semnificaţia literală a afirmaţiei. Astfel de contexte sînt oferite de diferite tipuri de componente,
discutate în Capitolul 5.
Dragostea şi stilurile de ataşament
Multitudinea de lucrări despre atitudinile dragostei (de exemplu, Hendrick şi Hendrick, 1986) relevă acelaşi
proces general discutat mai sus. Preferind un stil de abordare a dragostei sau un anumit stil într-un anumit
moment, subiecţii atribuie esenţialmente semnificaţii în moduri sistematice ghidate de sistemul lor de
semnificaţii personale. De exemplu, dacă oamenii sînt îndrăgostiţi, au tendinţa de a vedea lucrurile în roz
(Hendrick şi Hendrick, 1988).
Cu toate acestea, atunci cînd subiecţilor li se cere să dea răspunsuri cu privire la dragoste în circumstanţele
structurate ale unui studiu, ei au tendinţa de a raporta experienţa sub o formă oarecum diferită de cea în
care fac relatări nestructurate. Hendrick şi Hendrick (1993) au propus faptul că structurile diferite
reprezintă parţial o funcţie a situaţiei retorice în care subiecţii se găsesc în cele două cazuri. Extinzînd
această observaţie, Duck (1991, 1992a) a precizat faptul că raporturile despre tipurile de dragoste simţite în
aceeaşi relaţie pot fi modificate de natura situaţiei retorice în care se află cel care face raportul. Cuplurile
aflate în vîltorile pasiunii vor raporta, probabil, atitudini de dragoste erotică oricărui investigator care are
curajul şi răutatea să îi întrerupă. Cuplurile care discută o cerere în căsătorie vor raporta, cel mai probabil,
sentimente pragmatice cu privire la dragostea lor. Cu alte cuvinte, situaţia retorică pentru evocarea
gîndurilor despre dragoste îi va ajuta pe cei chestionaţi să se concentreze asupra unor constituenţi ai întregii
experienţe complexe într-un set de circumstanţe, şi asupra altora, în alt set de circumstanţe. De asemenea,
Duck (1986, 1992a) a sugerat faptul că, aşa cum relaţiile amanţilor se dezvoltă de la un început impetuos şi
erotic spre un parteneriat organizat pe viaţă, tot astfel partenerii îşi vor schimba profilurile atitudinilor lor
despre dragoste într-un mod care reflectă schimbarea în semnificaţiile relaţiei ca întreg - şi, de aici, în
privinţa oportunităţii anumitor tipuri de afirmaţii despre ea.
l
178 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GINDI, A SIMŢI, A INTERACTIONA
O altă ipoteză este aceea că expresia atitudinilor unei persoane faţă de dragoste poate fi asemănată cu
decompoziţia ANOVA de semnificaţie din Capitolul 5: ea este compusă de un element referitor la sex (de