Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

O astfel de discuţie deschisă despre interpretări este o activitate mai curînd relaţională decît personală şi are
efecte preponderent relaţionale, nu numai personale. Comunicarea relaţională poate deranja, modifica,
invalida, rafina, consolida sau susţine anumite moduri de interpretare a experienţei, fie personale, fie
relaţionale.
Valoare relaţională: Valoarea relaţională a semnificaţiei personale a unei persoane depinde de
capacitatea partenerului de a o interpreta. Un element al sistemului de semnificaţii specifice unei persoane
nu prezintă forţă relaţională decît dacă partenerul este capabil de a-1 interpreta şi a-1 înţelege într-un
anumit mod, de obicei, în moduri clarificate prin conversaţie. Cu toate acestea, acest lucru nu presupune
faptul că partenerul trebuie în mod necesar să interpreteze sistemul în acelaşi mod ca şi persoana respectivă.
Amintiţi-vă de noţiunea de asimetrie relaţională prezentată anterior în carte.
Semnificaţie relaţională : Negocierea semnificaţiilor diadice şi relaţionale are loc prin intermediul
efectelor relaţionale, valorii relaţionale şi comunicării relaţionale. Altfel spus, discutarea deschisă a
interpretării domeniilor de semnificaţie ale celor doi parteneri pune bazele pentru împărtăşirea semnificaţiilor
în cadrul relaţiei pentru ca să-şi poată asuma un rol atît în cadrul relaţiei, cît şi la nivel individual.
Semnificaţiile şi cercetarea
Sociologia cunoaşterii trebuie să se intereseze nu numai de marile universuri ale semnificaţiei pe care istoria ni le oferă spre
inspectare, ci şi de multitudinea de mici ateliere în care indivizii lucrează la construirea şi întreţinerea acestor universuri.
Berger şi Kellner (1964, p. 24)
O tradiţie vie nu dă naştere unei forme de viaţă complet determinate, ci unor dileme, unor posibilităţi diferite de viată, între
care noi trebuie să alegem.
Shotter (1992, p. 12)
SINOPSIS
Acest capitol aplică analiza anterioară unor domenii de subiecte în cercetarea relaţiilor şi arată cum pot fi
abordate în mod diferit utilizînd drept concept de bază interpretarea semnificaţiilor.
Din reformularea unora dintre întrebările şi concluziile cercetării asupra relaţiilor, reiese o provocare
majoră: Ce importanţă are dacă noi con-ceptualizăm sau nu relaţiile în modurile propuse aici? Menţionând
această provocare, voi indica modurile în care unele implicaţii în acest domeniu reprezintă probleme
generale de cadru, şi nu ipoteze specifice; astfel de ipoteze sînt tratate mai direct în afirmaţiile formale de la
sfîrşitul unora dintre capitolele anterioare. Aceste afirmaţii creează un sistem unitar, care reprezintă baza
reflecţiilor capitolului de faţă, iar aici mă voi ocupa de unele dintre implicaţiile mai largi ale ariilor
specifice acestui domeniu.
în prezent, teoriile noastre funcţionează, de fapt, într-un cadru foarte restrîns de contexte, respectiv acelea
care favorizează în mod explicit principiile teoretice testate aici prin decontextualizarea gîndurilor
subiecţilor din realităţile 166 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA
practice şi discuţia de zi cu zi. Cred că ne putem plasa căutarea teoretică într-o serie de coordonate
triunghiulare, iar sarcina, în cadrul acestora. Un grup de coordonate este, desigur, abordarea de rutină
zilnică a tuturor lucrurilor care compun experienţa cotidiană a realităţii relaţiilor. Un al doilea set de
coordonate este reprezentat de efortul general de a crea semnificaţii care caracterizează viaţa umană, aşa
cum este ea trăită, în mijlocul unei incertitudini cronice. Un al treilea set de coordonate îl constituie
clarificarea rolurilor discuţiei în realizarea primelor două.
Procese şi semnificaţii
Actualul stadiu al cercetării asupra relaţiilor sociale şi interpersonale este satisfăcător şi nesatisfăcător
deopotrivă (Duck, 1994b). Este interesant că ultimii 10-15 ani de investigaţii ne-au îndepărtat de acele
sugestii unidirecţionale cu privire la faptul că atracţia interpersonală ar fi tema predominantă, conducîndune,
în mod inexorabil, către plasarea întregului accent pe procesele relaţionării. De fapt, acest progres se
datorează mai puţin descoperirilor ştiinţifice spontane şi izolate de noi idei şi mai mult schimbărilor sociale
şi organizaţionale care au creat un nou domeniu, conferindu-i o coerenţă concretă, cum ar fi serii de
conferinţe, o publicaţie periodică de specialitate, Journal of Social and Personal Relationships, şi
organizaţiile sale, precum International Network on Personal Relationships. Aceste creaţii organizaţionale
au expus oamenilor de ştiinţă dintr-o anumită disciplină temele, presupunerile, poziţiile şi stilurile altor
discipline şi i-au condus spre moduri mai cuprinzătoare de gîndire despre relaţiile interpersonale. Acesta
este, în sine, o măsură bună a faptului că organizarea creează semnificaţii din mai multe interpretări
alternative: „extinderea" şi „împărtăşirea semnificaţiilor" sînt utile!
Cu toate acestea, este încă evident că cercetarea asupra relaţiilor se preocupă esenţialmente (şi deseori
implicit) de aceleaşi probleme ca şi lucrările de început, acum considerate desuete, asupra atracţiei
interpersonale: alegerea iniţială a partenerilor. Dacă ne concentrăm exclusiv asupra alegerii iniţiale,