Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

162 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GINDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA
(Althusser, 1971). O extindere a unor astfel de idei ar permite cercetătorilor să descopere implicaţiile
funcţionale ale organizării sarcinilor memoriei pentru relaţii. Această organizare nu este chiar atît de neutră
pe cit se poate deduce din analiza lui Wegner. Aproape că am putea pune pariu că persoana care deţine
puterea va face în aşa fel încît să reţină lucrurile cele mai puternice. Astfel, memoria negociată are
implicaţii sociale reale şi neexplorate pînă acum pentru organizarea celorlalte comportamente ale
partenerilor relaţionali.
în toate cazurile de mai sus, memoria este negociată prin discuţie, deşi are implicaţii importante asupra
organizării relaţionale, în moduri dintre cele mai subtile, atunci cînd cei doi parteneri evocă sau îşi
construiesc amintiri comune, ei se angajează în persuasiunea descrisă de Burke cu privire la ei şi la alţii.
Viziunea lui Burke asupra persuasiunii este, astfel, consecventă liniei trasate mai sus şi are, de asemenea,
implicaţii suplimentare care descriu un rol al persuasiunii în relaţii prin intermediul discuţiei zilnice.
Studiul memoriei în relaţii este important deoarece reprezintă un loc unde şi un mijloc prin care partenerii
îşi construiesc istoria acceptată de comun acord a relaţiei din multitudinea de posibile opinii asupra
relaţiilor care se află la îndemîna celor doi parteneri (şi care, desigur, rămîn la îndemîna lor chiar şi după o
astfel de acţiune comună). Altfel spus, construirea socială a memoriei reprezintă o ocazie uimitoare în care
amintirile comune sînt realizate şi rafinate sau revizuite continuu, nu numai reascultate la un casetofon
diadic relaţional. Ea reprezintă un loc în care semnificaţiile evenimentelor şi comportamentelor (şi
oamenilor) sînt împărtăşite de doi indivizi prin mijloace retorice sau persuasive'care implică o prezentare a
unei viziuni recunoscute şi acceptate de cealaltă persoană.
Rezumat şi concluzii
Capitolul 5 a introdus ideea conform căreia, în cadrul întîlnirilor, diferite semnificaţii ne stau la dispoziţie
pentru a ne construi cu ajutorul lor o imagine asupra intelectului şi structurii celuilalt. Pentru finalul acestei
argumentaţii, ne-am concentrat asupra discuţiei ca mecanism pentru negocierea relaţională a
semnificaţiilor. Capitolul a continuat să dezvolte noţiunea de interpretare serială a semnificaţiei, conturată
în Capitolul 4, prin indicarea modului în care astfel de niveluri diferite de semnificaţie pot fi construite în
discuţie. Am oferit un model de descompunere a semnificaţiei, care încearcă să coreleze diferite surse de
semnificaţie prin plasarea lor în contextul proceselor sociale seriale şi
ACŢIUNEA SOCIALĂ DE RELAŢIONARE
163
prin indicarea modului în care discuţia joacă diferite roluri în fiecare dintre ele. Capitolul a explorat, de
asemenea, rolul discuţiei zilnice în descoperirea diferitelor aspecte ale semnificaţiei şi a propus unele
contribuţii ale discuţiei în cazul construirii relaţionale de informaţii şi interpretării relaţionale de semnificaţii.
Ne-am referit pe larg la faptul că discuţia, fiind un comportament diadic public, nu numai că scoate
în evidenţă semnificaţiile personale ataşate relaţiei (putînd astfel semnala unui partener sentimentele unei
persoane cu privire la relaţie), ci şi generează semnificaţii relaţionale construite în comun care indică şi
simbolizează relaţia. Am arătat, în fine, multiplele contribuţii active diferite ale discuţiei zilnice pentru
iniţiativa relaţiei, inclusiv rememorările despre relaţie şi povestirile despre originea şi istoria ei, prin
organizarea şi construirea simbolică a relaţiei. Argumentaţia se încheie cu precizarea că relaţiile sînt
constituite şi materializate în discuţie. Au fost prezentate multiplele roluri ale discuţiei în interpretarea
serială a semnificaţiilor şi în crearea modelelor sistemelor de semnificaţii specifice partenerilor. A fost, de
asemenea, arătat modul în care discuţia oferă unei persoane şansele de a-şi prezenta propriul sistem de
semnificaţii personale altor oameni.
O anexă de afirmaţii formale
Comunicare relaţională: Comunicarea relaţională este comunicarea bazată pe actul de interpretare a unor
domenii specifice sau arii generale ale semnificaţiei împărtăşite sau personale şi poate fi realizată verbal sau
non-verbal. Capitolul a argumentat faptul că reprezentarea unei relaţii apare în discuţia pe care o poartă
partenerii, iar comunicarea într-o relaţie se bazează pe actul de înţelegere sau interpretare, într-un mod general
sau particular, a sistemului de semnificaţii specifice partenerului.
Efecte relaţionale: Semnificaţiile persoanelor pentru actele relaţionale reprezintă catalizatori pentru schimbare
sau stabilitate şi pot fi, la rîndul lor, interpretate în cadrul relaţiei de către ambii parteneri. După cum am arătat
în repetate rînduri în acest capitol şi în cele anterioare, semnificaţia pe care o persoană o acordă unui lucru
acţionează ca un catalizator pentru schimbare sau reinterpretare a relaţiilor. După cum am indicat în corolarul de
meta-interpretare reflexivă (Capitolul 2), oamenii pot interpreta/reflecta/discuta/ reconsidera gîndurile cu privire
la o relaţie sau o persoană. Cu toate acestea, acest corolar merge mai departe şi indică faptul că partenerii pot
reflecta sau discuta împreună interpretările reciproce ale relaţiei sau ale celuilalt.
164 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA