Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

cum presupun teoreticienii de obicei, atunci cum realizează, de fapt, acest lucru în discuţii ? Cum/cînd se
produce schimbul direct şi cum/cînd este el semnalizat ? Ce supoziţii culturale, relaţionale şi personale sînt
introduse în discuţia de negociere şi cum apare negocierea prin mijloace indirecte precum glumele şi
tachinarea? Alegerea cuvintelor are vreun impact asupra modului în care un schimb este tranzacţional sau
interpretat şi/sau modifică ea imaginile asupra celor ce se întîmplă în cadrul tranzacţiei ? Pe scurt, tipul de
discuţie afectează cumva modul în care tranzacţia este realizată, mai presus de alte comportamente de
schimb ? Generează discuţia noţiuni diferite cu privire la puterea de schimb prin stilul ei sau prin trăsăturile
dkecte care au fost studiate ? Dacă oamenii preţuiesc responsabilitatea în relaţie, după cum presupun
majoritatea teoreticienilor, atunci cum exprimă ei acest lucru în discuţii ? Nu mă refer numai la „Ce spun
oamenii că este responsabilitatea în relaţie?" şi nici la „Cum îi comunică cineva unui partener, în mod
direct, că îşi asumă responsabilitatea în relaţia respectivă?", în schimb, vreau să spun „Ce semnale conţine,
poate neintenţionat, discuţia zilnică, în măsură să confere mesaje simbolice cu privire la responsabilitatea în
relaţie ? ". De exemplu, orice referire la un viitor împreună - chiar şi unul mundan - sugerează, implicit, un
anumit nivel de asumare a responsabilităţii în relaţie (Spencer, 1994).
Lăsînd la o parte ceea ce spun oamenii cercetătorilor despre natura intimităţii în relaţii în abstract (Waring
et al., 1980), ce îşi spun unul altuia pentru a transmite acest mesaj, fie simbolic, fie direct în interacţiunile
sociale ale discuţiei zilnice? Ce se întîmplă atunci cu discuţia şi puterea, discuţia şi dragostea, discuţia şi
ataşamentul, discuţia şi detaşarea de relaţie? Cînd oamenii discută, deşi nu spun direct că sînt ataşaţi sau
îndrăgostiţi, sau că deţin puterea, există anumite faţete ale discuţiei lor care sugerează, în mod necesar,
aceste idei (Cody şi McLaughlin, 1985 ; Giles şi Coupland, 1991; McLaughlin, 1984). Cum funcţionează
aceste concepte în cadrul discuţiei, cum sînt ele aduse la viaţă prin intermediul ei ? Nu în mod întîmplător
abordez aici relatările despre putere (Holtzworth-Munroe, 1992), dragoste (Hendrick şi Hendrick, 1993),
detaşarea de relaţie (Cody, Kersten, Braaten şi Dickson, 1992) sau ataşament (Collins şi Read, 1990). De
asemenea, interesul meu se
îndreaptă spre mecanismele şi trăsăturile lingvistice şi discursive care caracterizează sau simbolizează
executarea reală a acestor activităţi sociale. Chiar dacă se spune că ele pot fi înfăptuite fără aportul
discuţiei, chiar se pot înfăptui, în mod normal, astfel? întotdeauna vom găsi raţiuni în măsură să susţină
atitudini de genul celor abordate în unele rapoarte de cercetare care se concentrează mai curînd asupra
selecţiei strategiei, decît asupra înfăptuirii strategiei sau nici măcar nu menţionează felul în care efectele
sociale aşteptate au fost obţinute în mod real sau mediate de conversaţie.
Alte aspecte ale discuţiei indică, de asemenea, interpretarea semnificaţiilor sau simbolurilor comune, de
vreme ce oamenii nu vorbesc numai prin conţinut, ci distribuie „cantităţile" de discuţie pe care le produc în
relaţii (Duck, 1987b). Acest lucru înseamnă că ei discută cu diferite persoane în „cantităţi" diferite, şi, de
asemenea, despre diferite conţinuturi de subiecte. Anumitor membri ai reţelei li se vorbeşte des, altora
rareori - iar această opţiune semnifică ceva în termeni relaţionali. Variabilitatea în discuţie defineşte
anumite caracteristici cu privire la natura relaţiei dintre membri. Cît se discută cu diferiţi membri ai reţelei
? ; este acest fapt acelaşi lucru cu cantitatea de interacţiune care este estimată, de obicei, în mod abstract în
rapoartele activităţii de reţea (Milardo, 1992)? „Cantitatea" de discuţie cu membrii reţelei este o măsură
bună a implicării reciproce (dacă se poate vorbi despre implicare ca fiind ceva diferit) sau nu ? Este vreo
diferenţă dacă discuţia se produce faţă în faţă, la telefon, prin poşta electronică şi ce modificări aduc aceste
variante experienţei unei relaţii ? întrebaţi pe oricine a fost implicat într-o relaţie la distanţă! Contează
momentul în care discut cu un anumit membru al reţelei (de exemplu, aflăm ceva important despre o relaţie
dacă ştim că discuţia în interiorul ei se produce, în mod tipic, numai la Crăciun [Werner et al., 1993])? Se
schimbă cumva distribuţia discuţiei atunci cînd se schimbă relaţiile? Adică discută oamenii mai mult cu
ceilalţi membri ai reţelei atunci cînd simt schimbarea în diada lor primară, aşa cum Milardo, Johnson şi
Huston (1983) au arătat că persoanele din relaţiile romantice în dezvoltare petrec mai puţin timp cu
membrii reţelei, pe măsură ce se implică mai mult în relaţia cu partenerul ? Baxter şi Widenmann (1993) au
indicat, ca exemplu, faptul că oamenii analizează foarte atent posibilitatea de a dezvălui reţelelor lor
implicarea într-o relaţie romantică cu un nou partener, înainte ca relaţia să se stabilizeze. Oare oamenii au
tendinţa de a discuta cu alţii, de a cere sfaturi, de exemplu, atunci cînd relaţia lor primară este în impas, şi
este posibil ca patternurile de distribuţie a discuţiei în cadrul reţelei să adauge ceva util la cunoştinţele cuiva
din exterior cu privire la statutul relaţiei primare (de exemplu, faptul că se cer sfaturi în 158 RELAŢIILE
INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACTIONA
ACŢIUNEA SOCIALĂ DE RELAŢIONARE
159
reţeaua mai largă ar putea însemna că acea persoană întîmpină dificultăţi în relaţia primară [Duck, 1985])?