Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

afirmă că intimitatea termenilor ar fi aceeaşi pentru aproximativ toţi oamenii în aproximativ toate
cazurile şi circumstanţele, într-adevăr, lucrarea este deseori evocată de cercetătorii care utilizează
astfel de clasificări ca măsuri stabilite ale intimităţii afirmaţiilor în relaţii sau ca bază pentru tipologiile
comportamentului relaţional (de exemplu, Hewstone, 1992). Pornind de la această ipoteză, gradările
intimităţii subiectelor sau tipologiile comportamentului intim sînt folosite pentru a opera cu intimitatea
în studiile empirice asupra unor subiecţi diferiţi de cei iniţial chestionaţi. Putem, de asemenea, să ne
creăm o imagine asupra modurilor în care intimitatea subiectelor progresează pe măsură ce relaţiile în
sine progresează în intimitate (Davis, 1978).
n. Cu toate acestea, intimitatea (şi semnificaţia) afirmaţiilor depinde în mare măsură de
situaţia în care sînt enunţate şi de audienta căreia îi sînt adresate (Ginsburg, 1988 ;
Montgomery, 1984). De exemplu, afirmaţiile despre practicile sexuale nu sînt întotdeauna
intime din punct de vedere relaţional. Ele pot fi jenante sau incomode din punct de vedere
personal, dar atunci cînd sînt enunţate unui medic nu au nimic în comun cu intimitatea
relaţională în sens obişnuit. De asemenea, afirmaţiile despre vină sau ruşine nu sînt intime
din punct de vedere relaţional, deşi ele pot fi foarte dificile, sub aspect personal, atunci
cînd sînt enunţate unui avocat care se pregăteşte să apere persoana respectivă într-un
proces. Astfel, căutarea şi presupunerea unui nivel absolut de intimitate inerentă unor
afirmaţii date este numai parţial utilă (Duck, 1992a, pp. 79-80). Semnificaţia absolută,
compusă pe baze culturale, poate fi de cel mai mare ajutor atunci cînd este folosită exact în
acele situaţii limitate non-intime, în care oamenii se întîlnesc pentru prima dată şi au puţine
cunoştinţe personale despre celălalt, în astfel de circumstanţe, oamenii se bazează
f
144 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA
într-adevăr pe scenarii culturale, nu personale, astfel încît ei au o idee despre cea mai potrivită gamă de
subiecte de discuţie (Argyle şi Henderson, 1984) -gamă care poate varia de la o cultură la alta (Althen,
1993). într-adevăr, căutarea unei semnificaţii absolute a termenilor îşi dovedeşte din plin utilitatea în
diferite momente stereotipice, cum ar fi întîlnirile dintre doi străini, sau în anumite medii impersonale, care
exercită o influenţă directă nesemnificativă asupra proceselor de dezvoltare reală de mai tîrziu a relaţiilor
interpersonale. Probabil că semnificaţiile absolute nu au aproape nimic în comun cu practicile şi
comportamentele relaţionale construite individual şi care apar în relaţiile descrise uneori ca fiind
„apropiate".
Trebuie să fim precauţi atunci cînd acordăm întîietate mediilor culturale de semnificaţie în detrimentul
semnificaţiilor interpretate din punct de vedere diadic, în cadrul relaţiei, în anumite ocazii sau instanţe ale
experienţei. Ambele, şi nu separat, sînt relevante pentru înţelegerea activităţii relaţionale. Semnificaţiile de
esenţă, centrale din punct de vedere cultural, trebuie să fie, de asemenea, localizate în contextele particulare
diadic, personal şi cultural în care au fost adoptate. Căutînd numai acea esenţă a semnificaţiei care este
general aplicabilă, putem justifica în cel mai bun caz generalităţile, la fel cum un buletin meteorologic
poate face previziuni bune pentru mai multe regiuni, dar incorecte pentru un anumit oraş din acea arie.
Nereuşind să justificăm importanţa pe care un cuvînt, lucru, propoziţie, enunţ, act, eveniment sau persoană
o poate avea în cadrul sistemului de semnificaţii personale specifice unui individ într-un context temporal,
personal sau fizic particular, ignorăm forţa simbolică pe care aceste entităţi o au pentru unul sau pentru
ambii parteneri. De exemplu, de-a lungul timpului am adunat majoritatea albumelor înregistrate de
compozitorul englez Ralph Vaughan Williams. Fantezia pe o temă de Thomas Tallis a fost prima sa piesă
muzicală care mi-a plăcut peste măsură vreme de mai mulţi ani şi pe care am ascultat-o de multe ori în
fundal în timp ce scriam. Printr-o coincidenţă, aceeaşi melodie se difuza la radio atunci cînd mă îndreptam
cu maşina spre aeroport, imediat după ce aflasem de moartea tatălui meu. Acest lucru a conferit piesei un
plus de simbolism, iar acum, de cîte ori o ascult, mă gîndesc la tatăl meu. Sînt absolut sigur că fiecare
cititor poate să vină cu exemplele sale de mirosuri, locuri, sunete, lucruri, subiecte şi aşa mai departe care
degajă o forţă simbolică la fel de evocatoare şi care ar putea influenţa comportamentul, gîndurile şi
sentimentele faţă de persoane sau relaţii.