Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

cercetătorilor, în primul rînd, indivizii se confruntă în viaţa zilnică cu dileme reale, practice - nu cu dileme
disparate, artificiale şi temporare, de care se pot desprinde la sfîrşitul studiului, ci cu probleme reale, pe
care trebuie să le rezolve realmente cu sacrificii, cu efort, cu lacrimi şi cu nopţi nedormite, în al doilea rînd,
orice abordare, explicită sau implicită, a înţelegerii relaţiilor interumane conţine o opinie preconcepută
asupra naturii şi influenţelor acestei experienţe umane, ale căror semnificaţii pentru partenerii într-o relaţie
şi pentru cercetători vor fi analizate pe mai multe pagini. Abordarea mea se fundamentează pe faptul că
viaţa omului este în continuă mişcare, fapt cert în practică, dar rareori teoretizat. Oamenii se schimbă
mereu, fie ca rezultat al îmbătrînirii, fie din cauza trecerii la noi proiecte, fie datorită adaptării comportamentului
în urma acumulării de experienţă.
Alte două scopuri ale acestei cărţi ar fi acelea de a elabora o critică a abordărilor anterioare şi, respectiv, o
pledoarie pentru cea de mai sus. în continuare, voi discuta toate problemele menţionate mai sus, inclusiv
ubicuitatea schimbării, pe două niveluri: (1) importanţa lor în viaţa relaţiilor reale dintre oameni reali,
adică urmărind implicaţiile lor în comportamentul real al oamenilor în cadrul relaţiilor zilnice; şi (2)
importanţa lor în procesul de cercetare pentru viitoarele lucrări academice şi clinice pe tema relaţiilor
interumane. Mai mult, cred că nu ar trebui să ne rezumăm la ideea că studiul relaţiilor interpersonale este
multidisciplinar, ci să încercăm o integrare serioasă a modurilor de gîndire din psihologie, teoria
comunicării, sociologie, studiu clinic, literatură şi din alte domenii.
Vă solicit permisiunea de a reformula punctele menţionate anterior într-o manieră distinctă.(Relaţiile
sînt formate din două persoane care au, fiecare, un anumit bagaj lingvistic, cultural şi uman individual,
dar care totuşi pot proceda, prin interacţiune, la crearea unei înţelegeri substanţial comune asupra lumii
înconjurătoare, pe care o formulează în discuţiile pe care le poartă şi pe care o aplică în
comportamentul lor relaţional zilnic^ Specialiştii în relaţii greşesc dacă ignoră acest bagaj lingvistic.
Ca şi celelalte elemente, nu constituie numai un obstacol (deoarece restrînge libertăţile pe care le au
partenerii de a discuta, de a construi şi de a transforma experienţele lor relaţionale), ci şi un bun
personal, în măsură să ofere noi oportunităţi. Am greşi în aceeaşi măsură dacă am ignora tipurile de
iniţiative, proiecte şi activităţi care caracterizează în general experienţa umană a individului. Este
împotriva naturii umane ca doi parteneri într-o relaţie să-şi asocieze cele două sfere separate de acţiune
şi gîndire într-o unitate coordonată şi interdependentă. Discuţiile zilnice şi rutina concretizează, susţin,
dezvoltă şi, în unele cazuri, diminuează interdependenţa coordonată care constituie relaţia.
16 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA
Astfel, acest prim capitol este dedicat modurilor în care preferinţele noastre lingvistice încadrează şi
organizează atît gîndirea, cît şi experienţa noastră, fie la nivelul comun al trăirii unor emoţii, fie la nivelul
academic al discursului despre cercetare. Capitolul 2 continuă prin analiza celui mai cuprinzător context
posibil: experienţa trăirii. Cum sînt influenţate relaţiile noastre, preocupările şi raporturile noastre
relaţionale de faptul că fiinţele umane trăiesc, inevitabil, într-o lume guvernată de neprevăzut, de surprize şi
de rutină totodată, cărora trebuie să le facă faţă? în Capitolul 3 voi introduce ideea că însăşi trecerea
timpului produce efecte importante asupra experienţei noastre în raport cu lumea înconjurătoare şi cu cei ce
o populează (de exemplu, demonstrînd ca pe o certitudine faptul că comportamentul celorlalţi evoluează, se
schimbă, este nestatornic sau variabil în aceeaşi măsură ca şi al nostru). Deci cum putem să înţelegem
variaţiile sau stabilitatea aparentă a comportamentului relaţional al celorlalţi? Capitolul 4 prezintă un
element esenţial al numeroaselor explicaţii date relaţiilor, şi anume forţa aproape irezistibilă a ipotezei
similitudinii (în special similitudinea psihologică) dintre indivizi. Capitolul 5 completează argumentaţia
prin urmărirea rolurilor discuţiei şi semnificaţiei în viaţa relaţională, în timp ce Capitolul 6 oferă noi
sugestii de cercetare.
Chiar şi stilul acestei cărţi sugerează faptul că între punctele menţionate anterior există diferite legături, în
mod inevitabil, le voi readuce în discuţie sub diferite aspecte, pe măsură ce înaintăm în subiect, îmi place să
asemăn această incursiune cu o călătorie cu maşina, în care vehiculul rulează mereu înainte : argumentaţia
se va deplasa pentru a atinge noi puncte, dar şoferul şi pasagerii vor privi şi lateral în timpul mişcării de
înaintare. De asemenea, ei pot privi şi în urmă, prin oglinda retrovizoare, pentru a revedea peisaje deja
parcurse, cu scopul de a avea o perspectivă completă asupra traseului în ansamblu. Destinaţia noastră este
descoperirea rolurilor pe care semnificaţiile personale şi discuţia zilnică le au în desfăşurarea relaţiilor
zilnice, pe fondul preocupării continue a oamenilor de a-şi continua viaţa plină de neprevăzut. Controversacheie
va fi aceea că înţelegerea (sensului) şi împărtăşirea semnificaţiei (proces social care implică
înţelegere plus evaluare similară) sînt elemente esenţiale ale relaţionării şi că discuţia zilnică reprezintă o
parte a sistemului de comunicare care le creează pe amîndouă.