Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

persoane sînt „similare din punct de vedere psihologic". Similitudinea psihologică este esenţialmente un
concept organizaţional, iar sarcina partenerilor relaţionali este de a înţelege reciproc organizarea
intelectelor lor, precum şi conţinuturile lor specifice în domenii punctuale particulare.
Oamenii prezintă tendinţa de a fi convinşi de similitudine. Ei realizează totodată extinderea de la un
exemplu la alte situaţii, astfel încît o problemă socială pentru actorii sociali este aceea de a stabili realitatea,
gradul şi semnificaţia diferitelor niveluri posibile ale similitudinii psihologice dintre ei. Acest capitol
argumentează faptul că similitudinea psihologică nu este atît o stare dintre două intelecte, cît un proces
continuu ajustat. Similitudinea variază inevitabil de-a lungul diferitelor subiecte exterioare relaţiei, al
experienţelor din cadrul fluxului continuu al interacţiunii şi al abordării sau evaluării relaţiei ca întreg.
Trebuie realizată distincţia dintre aceste niveluri de comparaţie a gîndirii şi evaluării dintre doi oameni.
Capitolul a prezentat un model de Interpretare Serială a Semnificaţiei, care a dus apoi la distincţia dintre
comunalitate, reciprocitate, echivalenţă şi împărtăşire. El a arătat totodată modul în care similitudinea
percepută diferă de cea presupusă, ambele fiind totuşi funcţionale pentru relaţii. Concluzia finală este că
discuţia oferă arena principală, în care nivelul individual de analiză a similitudinii psihologice devine o
problemă diadică, iar partenerii stabilesc, transformă şi construiesc relaţia psihologică dintre sistemele lor
de semnificaţii.
Temele stabilite în acest capitol ne conduc, acum, către o analiză mai amplă a discuţiei prin prisma
descoperirii semnificaţiilor.
O anexă de afirmaţii formale
Unele dintre argumentele capitolului de mai sus pot fi reprezentate în următoarele afirmaţii formale.
Similitudine: Două persoane sînt similare, una faţă de cealaltă, în măsura în care ele construiesc segmentări similare
ale „experienţelor" particulare şi le caracterizează prin semnificaţii similare. După cum am argumentat în capitolul de
faţă şi în cel anterior, similitudinea psihologică este fundamentată
DOUĂ INTELECTE ÎN ACELAŞI CONTEXT SOCIAL
135
pe interpretarea similară a experienţei (experienţă = interpretare subiectivă), şi nu pe similitudinea experienţei în
sine (experienţă = evenimente).
Forţă relaţională : Comunalităţile de experienţă presupun forţă relaţională atunci cînd aceasta este recunoscută
şi acceptată, de obicei, în discuţie. După cum a arătat acest capitol, simpla existenţă a comunalităţii nu are nici o
forţă relaţională, pînă în momentul în care ea este conştientizată sub forma reciprocităţii, echivalenţei sau
semnificaţiei împărtăşite.
Transformarea relaţională: Schimbările, în cadrul relaţiilor, se bazează direct sau indirect pe schimbările din
cadrul interpretării sistemului de semnificaţii al altei persoane. Acest corolar propune ideea că schimbările
relaţionale sînt legate de schimbări în înţelegerea unei alte persoane, indiferent dacă cineva reuşeşte să
interpreteze mai mult din sistemul de semnificaţii personale specifice celuilalt sau reuşeşte să înţeleagă, mai bine
şi în amănunţime, o anumită parte a acestuia.
Consubstanţialitate: Semnificaţiile împărtăşite/negociate pot fi adaptate sau asimilate de către indivizi,
diade sau grupuri, prin intermediul discuţiei. Prin conştientizarea discuţiei despre sistemele de semnificaţii ale
fiecăruia, partenerii facilitează dezvoltarea consubstanţialităţii (Capitolul 3) şi generează oportunităţi vizînd
transformarea relaţiei.
5
Acţiunea socială de relaţionare Discuţia şi semnificaţia
Ce se întîmplă atunci cînd oamenii discută, cînd o persoană numeşte un lucru sau spune o propoziţie despre ceva }i altă
persoană înţelege ?
W. Percy (1975, p. 14, sublinierea noastră)
SINOPSIS
Interpretarea sistemului de semnificaţii specifice unei alte persoane, mai ales în ceea ce priveşte problemele interioare
relaţiei, are implicaţii asupra acţiunii sociale, în particular, cei doi parteneri într-o relaţie încep să discute interpretările
lor asupra relaţiei şi comportamentelor din interiorul ei. Din acest motiv, precum şi din altele prezentate în capitolul de
faţă, informaţiile, credinţa în similitudine şi interpretarea sistemului de semnificaţii personale specifice celeilalte
persoane nu sînt nici absolute, nici pur şi simplu cumulative : acestea transformă şi modifică relaţiile noastre cu ceilalţi,
pe măsură ce indivizii se interpretează reciproc, în mod serial. Informaţiile, similitudinea şi cunoştinţele sînt, de
asemenea, actuale şi variabile, pe măsură ce evenimentele şi conversaţiile se dezvoltă şi se desfăşoară. Capitolul de faţă
explorează dilemele sociale şi relevanţa relaţională a acestor probleme ale variabilităţii, pe măsură ce persoanele
încearcă să-şi împărtăşească semnificaţiile în contextul interpretărilor alternative asupra lor şi a relaţiei stabilite între ei.
Acest capitol ilustrează rolul discuţiei zilnice în acceptarea interpretărilor alternative, în oferirea unei baze pentru