Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

intelectele. Similitudinea ajută; dar ea trebuie totodată plasată în contextul altor procese sociale şi activităţi
relaţionale, cum ar fi, mai ales, discuţia.
Discuţia şi detectarea similitudinii
Deoarece descoperirea şi înţelegerea sistemelor de semnificaţii specifice celuilalt constituie un proces în
continuă desfăşurare, el încurajează, în mod necesar, discuţia şi interacţiunea. Deşi similitudinea
psihologică, în sine şi prin natura ei, stimulează probabil discuţia, importanţa relaţională a similitudinii
psihologice devine clar vizibilă numai atunci cînd este privită în contextul altor procese sociale pe care leam
subliniat: „extinderea", deducţia, variabi-litatea experienţei de viaţă, discuţia şi semnificaţia. Atunci
cînd oamenii discută unul cu altul, ei vorbesc despre game mai largi de valori şi elaborează gradul în care ei
împărtăşesc arii mai largi de semnificaţii personale (Monsour, 1994). Conversaţia are capacitatea de a
conferi un context informaţiei, de a clarifica ambiguitatea, de a rezolva dileme şi de a plasa subiectele întrun
cadru de management şi negociere relaţionale. Din nefericire, discuţia este rareori lipsită de ambiguitate.
De exemplu, „ironia" presupune faptul că un mesaj este ascultat de două audienţe diferite sau în două
moduri diferite, unul dintre moduri semnificînd ceva relativ direct, iar celălalt ceva mai subtil decît primul
(Booth, 1974). „Metafora" presupune faptul că semnificaţia literală a cuvîntului sau a propoziţiei este
aplicată şi altui caz, în afara celui literal. „Sarcasmul" presupune că ascultătorul deduce, de obicei din
comportamentul non-verbal însoţitor, că valorile de suprafaţă ale cuvintelor vorbitorului sînt, de fapt,
negate (Zaidel şi Mehrabian, 1969). Există o listă cuprinzătoare de astfel de procedee artistice, cunoscute
retorilor sub denumirea generală de tropi. Fiecare dintre aceştia ilustrează faptul că semnificaţia socială nu
poate fi dedusă din simpla analizare inteligentă a cuvintelor în sine, ci numai prin considerarea modului lui
social de utilizare în contexte conversaţionale şi relaţionale şi dintr-o anumită capacitate de înţelegere a
intenţiei sau stilului probabil al unui vorbitor. Deoarece tropii aduc cu sine două posibilităţi de interpretare,
fiecare dintre ei depinde, pentru o înţelegere completă, de capacitatea ascultătorului de a înţelege ceea ce nu
este exprimat în acele circumstanţe şi, astfel, de a pricepe semnificaţia vorbitorului în acel context. De
exemplu, ironia are efect numai dacă audienţa apreciază că prin aceleaşi cuvinte se pot transmite două
semnificaţii diferite, în funcţie de poziţia adoptată.
Variabilitatea şi semnificaţiile multiple în comportament şi discuţie nu reprezintă probleme teoretice,
abstracte, ci dileme sociale reale pentru partenerii 124 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A
INTERACTIONA
implicaţi într-o relaţie, în abordarea reală a vieţii, ele oferă partenerilor o sarcină de monitorizare mai mult
sau mai puţin continuă şi, de obicei, de nivel redus, înainte ca fiecare persoană să poată, de fiecare dată, să
reacţioneze în mod potrivit la cealaltă, în măsura în care o persoană este similară celeilalte, în anumite
aspecte, prima persoană îşi măreşte propria înţelegere a celeilalte persoane în acel domeniu, iar nivelurile
crescute de similitudine duc la mărirea sferei relaţiei. Cu cît există mai multe niveluri de similitudine între
două persoane, cu atît sînt mai mari probabilitatea înţelegerii reciproce în diferite domenii de experienţă şi
capacitatea ascultătorului de a umple golurile în cunoştinţă de cauză, cu scopul de a „juca un rol social"
eficient. Cu cît modul în care cineva interpretează diferitele niveluri ale intelectului celeilalte persoane este
mai adecvat, cu atît este relaţia mai diferenţiată, iar comunicarea devine mai uşoară (Capitolul 3).
Deşi similitudinea se bazează pe un set comun de semnificaţii fundamentale pentru jucărea rolurilor'sociale
de bază cu alţi oameni, ea nu se limitează la atît. înţelegerile mai complexe, rolurile şi relaţiile sociale mai
bine diferenţiate sînt create prin intermediul proceselor seriale de extindere şi testare şi al progresiilor prin
interpretările diferitelor aspecte ale intelectului celeilalte persoane.
De ce contează: similitudinea dintre intelecte ca exemplu al procesului social de
interpretare a semnificaţiei
Secţiunea de faţă începe prin reordonarea subiectelor de mai sus pentru a descrie parcurgerea diferitelor
niveluri de similitudine ca fiind un proces social funcţional, care ne dezvăluie cîte ceva despre dezvoltarea
relaţiei ca interpretare serială a sistemului de semnificaţii specifice celuilalt.
Similitudinea în context social
Berger (1993) susţinea faptul că întrepătrunderea semnificaţiilor - sau similitudinea comprehensiunii - se
produce de cele mai multe ori accidental, nefiind neapărat înfăptuită prin interacţiune reciprocă. Are
perfectă dreptate, în primul rînd, indivizii pot fi „similari" din motive cît se poate de numeroase, între ele
numărîndu-se şi efectele apartenenţei la o anumită cultură şi la
DOUĂ INTELECTE ÎN ACELAŞI CONTEXT SOCIAL
125
sistemul său lingvistic, care cresc probabilitatea ca oamenii să interpreteze multe lucruri în moduri similare.
De exemplu, doi vorbitori nativi ai aceleiaşi limbi vor desemna prin termenul „scaune" unul şi acelaşi lucru