Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

Stafford, Peter Stromberg şi Julia Wood. Tuturor le rămîn profund îndatorat şi recunoscător şi sper că am reuşit
să acumulez ceea ce au încercat să mă înveţe.
Autorul
Importanţa discuţiei
Semnificaţia împărtăşită şi discuţia
ca fundament al relaţiilor interumane
De ce oare oamenii de şliinfă ştiu atîi de multe despre ceea ce înseamnă un organism intr-un mediu, dar atit de pufine despre
ce înseamnă o fiinfd care denumeşte lucrurile, care enunfă ţi înfelege propozifii despre lucruri ?
W. Percy (1975, p. 8)
Cînd fiul meu Ben avea un an şi 3 luni, am remarcat pentru prima oară ceva curios în privinţa raporturilor
dintre noi, lucru care m-a făcut să-mi pun anumite întrebări în legătură cu natura relaţiilor interumane. Eu îi
arătam, plin de speranţă, cu degetul spre luminile din bucătărie şi spuneam „lumină", cu gîndul de a-1 ajuta
să facă asocierea dintre obiect şi cuvîntul lumină, pe care eu îl percep ca pe un simbol pentru obiect, în timp
ce eu arătam cu degetul în sus, el se uita hotărît la vîrful degetului meu, zîmbind cu mîndrie pentru că, după
părerea lui, înţelesese - însă din punctul meu de vedere, nu prinsese ideea. Lăsînd la o parte faptul că este
singurul copil care creşte cu ideea că are două police şi opt lumini la mîini, el nu a perceput indicaţia mea
ca pe un semn spumnd „Mergi dincolo de acest punct şi priveşte mai departe". Semnificaţia acţiunii mele,
care ar fi fost luată ca atare de adulţii din cultura mea, nu a fost însuşită şi de către micuţul Ben.
Scenariul de mai sus mi s-a părut cu atît mai atrăgător, cu cît 1-am desluşit din punctul de vedere al unui
specialist, şi nu at unui părinte superoptimist. Eu foloseam limba pe care Ben nu o folosea (încă); încercam
să-1 determin să stabilească anumite conexiuni şi el făcea cu totul altele decît mine ; am încercat să-i
împărtăşesc semnificaţia şi el nu a înţeles (deşi şi-a construit o semnificaţie proprie). Aceste observaţii se
fundamentează pe un număr foarte mare de 14 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI. A
INTERACŢIONA
presupuneri şi de circumstanţe. Eu deţin informaţii, mai mult, cunoştinţe (adică informaţii organizate întrun
sistem) p£ care Ben încă nu le are: de exemplu, eu dispun de un sistem complex de simboluri culturale
pentru a descrie lumea, sistem care lui îi este necunoscut, în plus, eu am un sistem organizat de semnificaţii
personale care depăşeşte cu mult ceea ce a acumulat el pînă acum; eu am trăit multe experienţe pe care el
nu le-a avut, m-am gîndit la lucruri pe care el nu le-a întîlnit, am fost copil, am crescut, am înaintat în vîrstă
etc. Sistemul meu de semnificaţii este, în mod inevitabil, specific mie, fiind o parte a caracteristicilor mele
de individ. Ben nu va deţine niciodată un sistem perfect identic, deşi sistemul meu este compus din
simboluri culturale pe care le va fi dobîndit pînă într-o bună zi. De asemenea, aceste semnificaţii culturale
vor fi organizate de el în moduri specifice lui - în contextul experienţelor sale de viaţă.
Acest ultim punct are un corespondent şi în domeniul relaţiilor dintre adulţi: fiecare partener într-o relaţie
are un sistem propriu de semnificaţii (o „personalitate", valori, opinii, atitudini) şi o cunoaştere organizată
(despre trecut, întîmplări, scopuri) pe care celălalt nu le dobîndeşte niciodată pe deplin. Relaţiile
interumane se bazează pe gradul în care cei doi parteneri reuşesc să facă faţă acestei realităţi. Pe scurt,
această carte este dedicată explorării proceselor relaţionale care se bazează pe înţelegerea sistemelor de
semnificaţii cu care operează ceilalţi şi implicaţiile proceselor de înţelegere.
Intenţia mea de a scrie această carte s-a născut datorită problemelor pe care tocmai le-am enunţat şi
dificultăţilor pe care le implică fiecare. Cunoştinţele mele cu privire la cercetarea interdisciplinară a
relaţiilor interpersonale (deopotrivă cu experienţele mele personale în acest domeniu) m-au convins că
unele păreri academice cu privire la relaţiile interumane sînt înşelătoare şi regretabil de subiective. Cred că,
în prezent, ne confruntăm cu unele deficienţe neprevăzute în orientarea predominantă, care caută să explice
relaţiile cu ajutorul forţelor generale de piaţă - cost, recompensă şi interdependenţă. Alternativa propusă de
mine constă în a dezvălui modurile în care relaţiile interumane sînt create şi întreţinute constant - ca o
piramidă formată din acrobaţi la circ - prin interacţiuni constructive între partenerii unei relaţii şi alţi
indivizi aparţinînd unui anturaj sau unei culturi. Voi discuta şi voi critica aceste idei în capitolele următoare
şi voi dezvolta ideea conform căreia crearea şi cultivarea unei relaţii constituie procese continue de
comprehensiune şi transformare reciprocă prin intermediul semnificaţiilor şi discuţiei.
De asemenea, m-am convins, păşind pe urma anumitor indicii, că unele probleme, foarte importante, nu sau
bucurat de atenţia necesară din partea
IMPORTANŢA DISCUŢIEI
15