Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt” Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

alingavreliuc.files.wordpress.com
from alingavreliuc.files.wordpress.com More from this publisher
24.04.2013 Views

Stafford, Peter Stromberg şi Julia Wood. Tuturor le rămîn profund îndatorat şi recunoscător şi sper că am reuşit să acumulez ceea ce au încercat să mă înveţe. Autorul Importanţa discuţiei Semnificaţia împărtăşită şi discuţia ca fundament al relaţiilor interumane De ce oare oamenii de şliinfă ştiu atîi de multe despre ceea ce înseamnă un organism intr-un mediu, dar atit de pufine despre ce înseamnă o fiinfd care denumeşte lucrurile, care enunfă ţi înfelege propozifii despre lucruri ? W. Percy (1975, p. 8) Cînd fiul meu Ben avea un an şi 3 luni, am remarcat pentru prima oară ceva curios în privinţa raporturilor dintre noi, lucru care m-a făcut să-mi pun anumite întrebări în legătură cu natura relaţiilor interumane. Eu îi arătam, plin de speranţă, cu degetul spre luminile din bucătărie şi spuneam „lumină", cu gîndul de a-1 ajuta să facă asocierea dintre obiect şi cuvîntul lumină, pe care eu îl percep ca pe un simbol pentru obiect, în timp ce eu arătam cu degetul în sus, el se uita hotărît la vîrful degetului meu, zîmbind cu mîndrie pentru că, după părerea lui, înţelesese - însă din punctul meu de vedere, nu prinsese ideea. Lăsînd la o parte faptul că este singurul copil care creşte cu ideea că are două police şi opt lumini la mîini, el nu a perceput indicaţia mea ca pe un semn spumnd „Mergi dincolo de acest punct şi priveşte mai departe". Semnificaţia acţiunii mele, care ar fi fost luată ca atare de adulţii din cultura mea, nu a fost însuşită şi de către micuţul Ben. Scenariul de mai sus mi s-a părut cu atît mai atrăgător, cu cît 1-am desluşit din punctul de vedere al unui specialist, şi nu at unui părinte superoptimist. Eu foloseam limba pe care Ben nu o folosea (încă); încercam să-1 determin să stabilească anumite conexiuni şi el făcea cu totul altele decît mine ; am încercat să-i împărtăşesc semnificaţia şi el nu a înţeles (deşi şi-a construit o semnificaţie proprie). Aceste observaţii se fundamentează pe un număr foarte mare de 14 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI. A INTERACŢIONA presupuneri şi de circumstanţe. Eu deţin informaţii, mai mult, cunoştinţe (adică informaţii organizate întrun sistem) p£ care Ben încă nu le are: de exemplu, eu dispun de un sistem complex de simboluri culturale pentru a descrie lumea, sistem care lui îi este necunoscut, în plus, eu am un sistem organizat de semnificaţii personale care depăşeşte cu mult ceea ce a acumulat el pînă acum; eu am trăit multe experienţe pe care el nu le-a avut, m-am gîndit la lucruri pe care el nu le-a întîlnit, am fost copil, am crescut, am înaintat în vîrstă etc. Sistemul meu de semnificaţii este, în mod inevitabil, specific mie, fiind o parte a caracteristicilor mele de individ. Ben nu va deţine niciodată un sistem perfect identic, deşi sistemul meu este compus din simboluri culturale pe care le va fi dobîndit pînă într-o bună zi. De asemenea, aceste semnificaţii culturale vor fi organizate de el în moduri specifice lui - în contextul experienţelor sale de viaţă. Acest ultim punct are un corespondent şi în domeniul relaţiilor dintre adulţi: fiecare partener într-o relaţie are un sistem propriu de semnificaţii (o „personalitate", valori, opinii, atitudini) şi o cunoaştere organizată (despre trecut, întîmplări, scopuri) pe care celălalt nu le dobîndeşte niciodată pe deplin. Relaţiile interumane se bazează pe gradul în care cei doi parteneri reuşesc să facă faţă acestei realităţi. Pe scurt, această carte este dedicată explorării proceselor relaţionale care se bazează pe înţelegerea sistemelor de semnificaţii cu care operează ceilalţi şi implicaţiile proceselor de înţelegere. Intenţia mea de a scrie această carte s-a născut datorită problemelor pe care tocmai le-am enunţat şi dificultăţilor pe care le implică fiecare. Cunoştinţele mele cu privire la cercetarea interdisciplinară a relaţiilor interpersonale (deopotrivă cu experienţele mele personale în acest domeniu) m-au convins că unele păreri academice cu privire la relaţiile interumane sînt înşelătoare şi regretabil de subiective. Cred că, în prezent, ne confruntăm cu unele deficienţe neprevăzute în orientarea predominantă, care caută să explice relaţiile cu ajutorul forţelor generale de piaţă - cost, recompensă şi interdependenţă. Alternativa propusă de mine constă în a dezvălui modurile în care relaţiile interumane sînt create şi întreţinute constant - ca o piramidă formată din acrobaţi la circ - prin interacţiuni constructive între partenerii unei relaţii şi alţi indivizi aparţinînd unui anturaj sau unei culturi. Voi discuta şi voi critica aceste idei în capitolele următoare şi voi dezvolta ideea conform căreia crearea şi cultivarea unei relaţii constituie procese continue de comprehensiune şi transformare reciprocă prin intermediul semnificaţiilor şi discuţiei. De asemenea, m-am convins, păşind pe urma anumitor indicii, că unele probleme, foarte importante, nu sau bucurat de atenţia necesară din partea IMPORTANŢA DISCUŢIEI 15

cercetătorilor, în primul rînd, indivizii se confruntă în viaţa zilnică cu dileme reale, practice - nu cu dileme disparate, artificiale şi temporare, de care se pot desprinde la sfîrşitul studiului, ci cu probleme reale, pe care trebuie să le rezolve realmente cu sacrificii, cu efort, cu lacrimi şi cu nopţi nedormite, în al doilea rînd, orice abordare, explicită sau implicită, a înţelegerii relaţiilor interumane conţine o opinie preconcepută asupra naturii şi influenţelor acestei experienţe umane, ale căror semnificaţii pentru partenerii într-o relaţie şi pentru cercetători vor fi analizate pe mai multe pagini. Abordarea mea se fundamentează pe faptul că viaţa omului este în continuă mişcare, fapt cert în practică, dar rareori teoretizat. Oamenii se schimbă mereu, fie ca rezultat al îmbătrînirii, fie din cauza trecerii la noi proiecte, fie datorită adaptării comportamentului în urma acumulării de experienţă. Alte două scopuri ale acestei cărţi ar fi acelea de a elabora o critică a abordărilor anterioare şi, respectiv, o pledoarie pentru cea de mai sus. în continuare, voi discuta toate problemele menţionate mai sus, inclusiv ubicuitatea schimbării, pe două niveluri: (1) importanţa lor în viaţa relaţiilor reale dintre oameni reali, adică urmărind implicaţiile lor în comportamentul real al oamenilor în cadrul relaţiilor zilnice; şi (2) importanţa lor în procesul de cercetare pentru viitoarele lucrări academice şi clinice pe tema relaţiilor interumane. Mai mult, cred că nu ar trebui să ne rezumăm la ideea că studiul relaţiilor interpersonale este multidisciplinar, ci să încercăm o integrare serioasă a modurilor de gîndire din psihologie, teoria comunicării, sociologie, studiu clinic, literatură şi din alte domenii. Vă solicit permisiunea de a reformula punctele menţionate anterior într-o manieră distinctă.(Relaţiile sînt formate din două persoane care au, fiecare, un anumit bagaj lingvistic, cultural şi uman individual, dar care totuşi pot proceda, prin interacţiune, la crearea unei înţelegeri substanţial comune asupra lumii înconjurătoare, pe care o formulează în discuţiile pe care le poartă şi pe care o aplică în comportamentul lor relaţional zilnic^ Specialiştii în relaţii greşesc dacă ignoră acest bagaj lingvistic. Ca şi celelalte elemente, nu constituie numai un obstacol (deoarece restrînge libertăţile pe care le au partenerii de a discuta, de a construi şi de a transforma experienţele lor relaţionale), ci şi un bun personal, în măsură să ofere noi oportunităţi. Am greşi în aceeaşi măsură dacă am ignora tipurile de iniţiative, proiecte şi activităţi care caracterizează în general experienţa umană a individului. Este împotriva naturii umane ca doi parteneri într-o relaţie să-şi asocieze cele două sfere separate de acţiune şi gîndire într-o unitate coordonată şi interdependentă. Discuţiile zilnice şi rutina concretizează, susţin, dezvoltă şi, în unele cazuri, diminuează interdependenţa coordonată care constituie relaţia. 16 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA Astfel, acest prim capitol este dedicat modurilor în care preferinţele noastre lingvistice încadrează şi organizează atît gîndirea, cît şi experienţa noastră, fie la nivelul comun al trăirii unor emoţii, fie la nivelul academic al discursului despre cercetare. Capitolul 2 continuă prin analiza celui mai cuprinzător context posibil: experienţa trăirii. Cum sînt influenţate relaţiile noastre, preocupările şi raporturile noastre relaţionale de faptul că fiinţele umane trăiesc, inevitabil, într-o lume guvernată de neprevăzut, de surprize şi de rutină totodată, cărora trebuie să le facă faţă? în Capitolul 3 voi introduce ideea că însăşi trecerea timpului produce efecte importante asupra experienţei noastre în raport cu lumea înconjurătoare şi cu cei ce o populează (de exemplu, demonstrînd ca pe o certitudine faptul că comportamentul celorlalţi evoluează, se schimbă, este nestatornic sau variabil în aceeaşi măsură ca şi al nostru). Deci cum putem să înţelegem variaţiile sau stabilitatea aparentă a comportamentului relaţional al celorlalţi? Capitolul 4 prezintă un element esenţial al numeroaselor explicaţii date relaţiilor, şi anume forţa aproape irezistibilă a ipotezei similitudinii (în special similitudinea psihologică) dintre indivizi. Capitolul 5 completează argumentaţia prin urmărirea rolurilor discuţiei şi semnificaţiei în viaţa relaţională, în timp ce Capitolul 6 oferă noi sugestii de cercetare. Chiar şi stilul acestei cărţi sugerează faptul că între punctele menţionate anterior există diferite legături, în mod inevitabil, le voi readuce în discuţie sub diferite aspecte, pe măsură ce înaintăm în subiect, îmi place să asemăn această incursiune cu o călătorie cu maşina, în care vehiculul rulează mereu înainte : argumentaţia se va deplasa pentru a atinge noi puncte, dar şoferul şi pasagerii vor privi şi lateral în timpul mişcării de înaintare. De asemenea, ei pot privi şi în urmă, prin oglinda retrovizoare, pentru a revedea peisaje deja parcurse, cu scopul de a avea o perspectivă completă asupra traseului în ansamblu. Destinaţia noastră este descoperirea rolurilor pe care semnificaţiile personale şi discuţia zilnică le au în desfăşurarea relaţiilor zilnice, pe fondul preocupării continue a oamenilor de a-şi continua viaţa plină de neprevăzut. Controversacheie va fi aceea că înţelegerea (sensului) şi împărtăşirea semnificaţiei (proces social care implică înţelegere plus evaluare similară) sînt elemente esenţiale ale relaţionării şi că discuţia zilnică reprezintă o parte a sistemului de comunicare care le creează pe amîndouă.

Stafford, Peter Stromberg şi Julia Wood. Tuturor le rămîn profund îndatorat şi recunoscător şi sper că am reuşit<br />

să acumulez ceea ce au încercat să mă înveţe.<br />

Autorul<br />

Importanţa discuţiei<br />

Semnificaţia împărtăşită şi discuţia<br />

ca fundament al relaţiilor interumane<br />

De ce oare oamenii <strong>de</strong> şliinfă ştiu atîi <strong>de</strong> multe <strong>de</strong>spre ceea ce înseamnă un organism intr-un mediu, dar atit <strong>de</strong> pufine <strong>de</strong>spre<br />

ce înseamnă o fiinfd care <strong>de</strong>numeşte lucrurile, care enunfă ţi înfelege propozifii <strong>de</strong>spre lucruri ?<br />

W. Percy (1975, p. 8)<br />

Cînd fiul meu Ben avea un an şi 3 luni, am remarcat pentru prima oară ceva curios în privinţa raporturilor<br />

dintre noi, lucru care m-a făcut să-mi pun anumite întrebări în legătură cu natura relaţiilor interumane. Eu îi<br />

arătam, plin <strong>de</strong> speranţă, cu <strong>de</strong>getul spre luminile din bucătărie şi spuneam „lumină", cu gîndul <strong>de</strong> a-1 ajuta<br />

să facă asocierea dintre obiect şi cuvîntul lumină, pe care eu îl percep ca pe un simbol pentru obiect, în timp<br />

ce eu arătam cu <strong>de</strong>getul în sus, el se uita hotărît la vîrful <strong>de</strong>getului meu, zîmbind cu mîndrie pentru că, după<br />

părerea lui, înţelesese - însă din punctul meu <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, nu prinsese i<strong>de</strong>ea. Lăsînd la o parte faptul că este<br />

singurul copil care creşte cu i<strong>de</strong>ea că are două police şi opt lumini la mîini, el nu a perceput indicaţia mea<br />

ca pe un semn spumnd „Mergi dincolo <strong>de</strong> acest punct şi priveşte mai <strong>de</strong>parte". Semnificaţia acţiunii mele,<br />

care ar fi fost luată ca atare <strong>de</strong> adulţii din cultura mea, nu a fost însuşită şi <strong>de</strong> către micuţul Ben.<br />

Scenariul <strong>de</strong> mai sus mi s-a părut cu atît mai atrăgător, cu cît 1-am <strong>de</strong>sluşit din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al unui<br />

specialist, şi nu at unui părinte superoptimist. Eu foloseam limba pe care Ben nu o folosea (încă); încercam<br />

să-1 <strong>de</strong>termin să stabilească anumite conexiuni şi el făcea cu totul altele <strong>de</strong>cît mine ; am încercat să-i<br />

împărtăşesc semnificaţia şi el nu a înţeles (<strong>de</strong>şi şi-a construit o semnificaţie proprie). Aceste observaţii se<br />

fundamentează pe un număr foarte mare <strong>de</strong> 14 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI. A<br />

INTERACŢIONA<br />

presupuneri şi <strong>de</strong> circumstanţe. Eu <strong>de</strong>ţin informaţii, mai mult, cunoştinţe (adică informaţii organizate întrun<br />

sistem) p£ care Ben încă nu le are: <strong>de</strong> exemplu, eu dispun <strong>de</strong> un sistem complex <strong>de</strong> simboluri culturale<br />

pentru a <strong>de</strong>scrie lumea, sistem care lui îi este necunoscut, în plus, eu am un sistem organizat <strong>de</strong> semnificaţii<br />

personale care <strong>de</strong>păşeşte cu mult ceea ce a acumulat el pînă acum; eu am trăit multe experienţe pe care el<br />

nu le-a avut, m-am gîndit la lucruri pe care el nu le-a întîlnit, am fost copil, am crescut, am înaintat în vîrstă<br />

etc. Sistemul meu <strong>de</strong> semnificaţii este, în mod inevitabil, specific mie, fiind o parte a caracteristicilor mele<br />

<strong>de</strong> individ. Ben nu va <strong>de</strong>ţine niciodată un sistem perfect i<strong>de</strong>ntic, <strong>de</strong>şi sistemul meu este compus din<br />

simboluri culturale pe care le va fi dobîndit pînă într-o bună zi. De asemenea, aceste semnificaţii culturale<br />

vor fi organizate <strong>de</strong> el în moduri specifice lui - în contextul experienţelor sale <strong>de</strong> viaţă.<br />

Acest ultim punct are un corespon<strong>de</strong>nt şi în domeniul relaţiilor dintre adulţi: fiecare partener într-o relaţie<br />

are un sistem propriu <strong>de</strong> semnificaţii (o „personalitate", valori, opinii, atitudini) şi o cunoaştere organizată<br />

(<strong>de</strong>spre trecut, întîmplări, scopuri) pe care celălalt nu le dobîn<strong>de</strong>şte niciodată pe <strong>de</strong>plin. Relaţiile<br />

interumane se bazează pe gradul în care cei doi parteneri reuşesc să facă faţă acestei realităţi. Pe scurt,<br />

această carte este <strong>de</strong>dicată explorării proceselor relaţionale care se bazează pe înţelegerea sistemelor <strong>de</strong><br />

semnificaţii cu care operează ceilalţi şi implicaţiile proceselor <strong>de</strong> înţelegere.<br />

Intenţia mea <strong>de</strong> a scrie această carte s-a născut datorită problemelor pe care tocmai le-am enunţat şi<br />

dificultăţilor pe care le implică fiecare. Cunoştinţele mele cu privire la cercetarea interdisciplinară a<br />

relaţiilor <strong>interpersonale</strong> (<strong>de</strong>opotrivă cu experienţele mele personale în acest domeniu) m-au convins că<br />

unele păreri aca<strong>de</strong>mice cu privire la relaţiile interumane sînt înşelătoare şi regretabil <strong>de</strong> subiective. Cred că,<br />

în prezent, ne confruntăm cu unele <strong>de</strong>ficienţe neprevăzute în orientarea predominantă, care caută să explice<br />

relaţiile cu ajutorul forţelor generale <strong>de</strong> piaţă - cost, recompensă şi inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă. Alternativa propusă <strong>de</strong><br />

mine constă în a <strong>de</strong>zvălui modurile în care relaţiile interumane sînt create şi întreţinute constant - ca o<br />

piramidă formată din acrobaţi la circ - prin interacţiuni constructive între partenerii unei relaţii şi alţi<br />

indivizi aparţinînd unui anturaj sau unei culturi. Voi discuta şi voi critica aceste i<strong>de</strong>i în capitolele următoare<br />

şi voi <strong>de</strong>zvolta i<strong>de</strong>ea conform căreia crearea şi cultivarea unei relaţii constituie procese continue <strong>de</strong><br />

comprehensiune şi transformare reciprocă prin intermediul semnificaţiilor şi discuţiei.<br />

De asemenea, m-am convins, păşind pe urma anumitor indicii, că unele probleme, foarte importante, nu sau<br />

bucurat <strong>de</strong> atenţia necesară din partea<br />

IMPORTANŢA DISCUŢIEI<br />

15

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!