Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

ealizată de o persoană îi afectează modul de organizare a acelor cunoştinţe şi deci capacitatea sa de a
relaţiona cu cealaltă persoană.
Capitolul a analizat efectele diferitelor contexte de comportament care ajută în comprehensiunea sistemelor
de semnificaţii ale altora de-a lungul timpului (şi, implicit, de-a lungul dezvoltării unei relaţii). Un lucru
important pentru primele întîlniri îl constituie descoperirea unor forme de similitudine între acţiunile sau
gîndurile celeilalte persoane şi cele ale altora. La fel de importantă este perceperea legăturii dintre acţiunile
unei persoane şi alte modele interpretabile, dat fiind faptul că acestea din urmă conţin o gamă mai largă de
implicaţii deja înţelese. Deşi este utilă în identificarea terenului de joc, numai percepţia similitudinii nu este
suficientă. Capacitatea de a identifica o astfel de similitudine între parteneri şi alte grupuri de persoane
oferă o bază pentru deducţii, asimilări şi pentru conturarea imediată a bazelor comportamentului celuilalt.
Aceste deducţii permit unui observator să genereze interpretări de ansamblu ale sistemului de semnificaţii
caracteristice celeilalte persoane, în cele din urmă, consecinţele sociale ale credinţei în similitudinea dintre
intelectul cuiva şi cel al unei alte persoane sînt, totuşi, mai puternice decît acest tip de presupuneri. Această
credinţă este importantă din acelaşi motiv - similitudinea psihologică dintre sine si celălalt permite
extinderea înţelegerii. Motivul este acela că similitudinea dintre sine şi celălalt implică
ÎNTÎLNIREA CU CELĂLALT
105
faptul că cealaltă persoană este interpretabilă în termenii pe care prima persoană îi înţelege deja : aceia ai
propriului sistem de semnificaţii.
O anexă de afirmaţii formale
Ca şi în capitolul anterior, raţionamentul de mai sus poate fi exprimat sub forma unor afirmaţii formale,
care au implicaţii în restul argumentaţiei.
Gamă: Semnificaţiile se formează în funcţie de o anumită gamă de experienţe, dar ele pot fi extinse asupra
altora ca rezultat al reflecţiei sau interacţiunii. O astfel de afirmaţie se bazează pe ideile dezvoltate în Capitolul l
în legătură cu metafora, dar acum se extinde, de asemenea, ca rezultat al discuţiilor despre rolul timpului.
Modificare personală: Semnificaţiile unei persoane cu privire la un fenomen pot fi modificate personal, ca rezultat al
unei noi interpretări, prin reflecţie profundă, precum şi ca rezultat al unei schimbări aparente în cadrul acelui
fenomen, de-a lungul timpului.
Modificare interpersonală: O persoană poate fi determinată să realizeze metainter-pretări, prin interpretarea
semnificaţiilor altor persoane şi a ramificaţiilor lor pentru propriul sistem. Acest lucru înseamnă că un individ
poate fi stimulat să reflecteze asupra semnificaţiilor personale date unui fenomen, prin discuţii cu alte persoane,
fiind, astfel, confruntat cu semnificaţii alternative pentru el.
Sociabilitate: Rolurile persoanelor în procesele sociale cu alţii sînt definite de măsura în care sînt capabile să-şi
înţeleagă reciproc semnificaţiile şi modul de organizare a acestora. După cum am arătat în acest capitol, forma
şi natura relaţiei sînt circumscrise de gradul acestor comprehensiuni. După cum am mai indicat, două persoane îşi
pot înţelege reciproc, în diferite grade, semnificaţiile şi, astfel, ele sînt, într-un sens important, în diferite relaţii
psihologice, chiar atunci cînd se află în aceeaşi întîlnire fizică. Pentru fiecare persoană, relaţia se bazează pe
comprehensiunea explicită sau implicită a interpretării „experienţei" de către celălalt.
Aceste ultime corolare se ocupă pe larg cu influenţele care transformă înţelegerea în relaţii, dar ele au
totodată implicaţii în înţelegerea similitudinii (sau a oricărei relaţii mentale) dintre oameni, iar noi ne vom
îndrepta acum spre o astfel de problemă.
Două intelecte în acelaşi context social Ghidul
semnificaţiei personale
Unu nu este jumătatea lui doi; doi sînt jumătatea unuia.
E.E. Cummings
Prietenia apare dintr-o simplă Camaraderie, cind doi sau mai mulfi camarazi descoperă că au în comun o intuiţie, un interes
sau chiar o preferinţă pe care alţii nu o împărtăşesc şi despre care, pînă în acel moment, fiecare credea că era comoara (sau
povara) sa unică. Expresia tipică care deschide o Prietenie ar fi ceva de genul „ Ce ? Şi tu ? Credeam că eu eram singurul".
C.S. Lewis (1960, p. 97)
SINOPSIS
Indivizii care se angajează într-o relaţie încearcă iniţial să se înţeleagă în modurile prezentate în Capitolul 3, dar şi să-şi
construiască o interpretare a sistemului de semnificaţii caracteristice celuilalt, într-un mod mai particularizat, utilizînd
propriii săi termeni. Pe măsură ce persoanele sînt prinse în „mrejele" relaţiei, explorarea mutuală începe să includă, în
relaţia lor, elemente din experienţa comună a partenerilor. Capitolul de faţă se referă la modurile în care partenerii unei
relaţii îşi interpretează reciproc sistemele de semnificaţie la diferite niveluri, cum acest proces de interpretare
influenţează capacitatea lor de a se înţelege unul pe celălalt, cum înţelegerea le afectează relaţia lor şi cum aceste
procese conjugate inaugurează crearea semnificaţiilor comune pentru relaţia lor; de exemplu, în spatele acordurilor