Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

convinge pe celălalt să accepte o întîlnire. Modelul de mai sus, corelat cu abordarea lui Burke, arată că, o
dată creat acel sentiment de identificare, consubstanţialitate sau comunalitate, în ambii parteneri se produce
o metamorfoză prin transformarea naturii procesului social în care fiecare dintre ei joacă un rol. în modelul
de mai sus, actul de interpretare a unui anumit sentiment de comunalitate dintre cei doi parteneri este cel
care determină schimbarea relaţională, şi nu sentimentul în sine (vezi Capitolul 4). Efectul psihologic şi
social al interpretării constă în a modifica comprehensiunea partenerilor cu privire la relaţia dintre ei. într-o
astfel de modificare constă transformarea relaţională. Abordarea de mai sus ne oferă totodată o nouă
viziune asupra interdependenţei implicite în forţa relaţională: forţa relaţională rezidă în persoana care, la un
moment dat, o înţelege pe cealaltă „mai bine" sau într-o măsură mai mare. Unei asemenea persoane i se
deschide un număr de roluri în procesele sociale cu celălalt, pe care îl înţelege. Cu cît cineva înţelege mai
bine procesele de gîndire a partenerului, cu atît se dovedeşte mai capabil să-şi potrivească comportamentul
cu al celuilalt, să prevadă, să prevină, să anticipeze reacţiile celuilalt. O astfel de ipoteză poate fi foarte
simplu verificată prin intermediul gradului în care cei cu o personalitate puternică pot să-i „citească" pe alţii
în anumite circumstanţe.
ÎNTÎLNIREA CU CELĂLALT
103
Analiza de mai sus sugerează, în primul rînd, că interacţiunea zilnică şi conversaţiile în relaţii oferă nu
numai informaţii şi context, ci şi cunoştinţe organizaţionale cu privire la cadrele articulate de gîndire şi
dimensiunile de interpretare a altora. Mai mult, ea afirmă că, între două persoane, este posibilă simultan
existenţa de cadre şi organizări ale cunoştinţelor psihologice diferite din punct de vedere calitativ. Aceasta
implică faptul că doi indivizi nu numai că se pot interpreta reciproc asimetric sau, în general, la diferite
niveluri, dar chiar în cadrul aceleiaşi relaţii sau aceleiaşi interacţiuni, gradele de înţelegere reciprocă pot fi
diferite pentru cele două persoane implicate. Astfel de diferenţe pot exista, chiar dacă persoanele au moduri
similare de gîndire, deoarece similitudinea la nivel global nu presupune neapărat o activitate identică în
fiecare situaţie particulară, după cum nici nu înseamnă că „similitudinea" este o descriere singulară şi
atotcuprinzătoare sau o stare neapărat permanentă a relaţiei dintre două intelecte (Acitelli, Douvan şi
Veroff, 1993). încă o dată, timpul şi variabilitatea sînt probleme relevante pe care trebuie să le luăm în
considerare.
Interdependenţa a două persoane nu este, astfel, o realizare comportamentală în sensul că exercită un
anumit impact unul asupra celuilalt, şi nici măcar o interdependenţă cognitivă, în sensul că procesele de
gîndire ale unei persoane cauzează o schimbare în cealaltă şi viceversa (Berscheid şi Peplau, 1983, p. 12).
Interdependenţa este cu atît mai puţin un rezultat al unor schimburi negociate. Nu este suficient să-i dai
unei persoane ceva de care are nevoie şi să primeşti altceva în schimb; este mai important să înţelegi cadrul
pentru această necesitate şi astfel să înţelegi ce înseamnă să ai o astfel de necesitate (Kelly, 1969a). Aşadar,
interdependenţa este o realizare socială şi psihologică fundamentală bazată pe mai mult decît simpla
identificare a gîndurilor celuilalt sau a legăturii comportamentale cu sine. O astfel de interdependenţă nu
poate fi explicată cu ajutorul modelului simplificat al unei mingi de biliard, în care gîndurile unei persoane
le „lovesc" şi le „mişcă" pe ale alteia sau în care comportamentul uneia are ca rezultat ricoşarea celuilalt,
din punct de vedere comportamental, într-un buzunar lateral al mesei de biliard. Este vorba, mai mult, de
relaţia unui mecanic cu maşina sa. Un mecanic acţionează într-un anumit mod în relaţia cu o maşină,
deoarece cunoaşte conexiunile şi organizarea ei internă, şi este conştient de faptul că mişcarea unei părţi
afectează mişcarea celorlalte şi creează, astfel, o schimbare funcţională în întreaga maşină. La fel, eu nu îmi
conduc maşina numai prin apăsarea levierelor şi a butoanelor, ci şi prin cunoaşterea funcţiilor acestora.
104 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GINDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA
Rezumat şi concluzii
Acest capitol a argumentat faptul că una dintre problemele potenţialelor persoane care relaţionează este de
a înţelege, din interior, sistemul de semnificaţii specifice celeilalte persoane, şi nu de a atribui din exterior
cauze pentru un anumit comportament. Cu toate acestea, pentru a interpreta un sistem de semnificaţii în
mod pragmatic, o persoană trebuie, mai întîi, să localizeze trăsăturile sale generale din exterior, iar apoi să
înţeleagă modurile în care acestea sînt modificate de diferite contexte. Există multe contexte pentru
înţelegerea comportamentului şi gîndirii altor oameni: de exemplu, timpul, sistemul nostru lingvistic,
precum şi tendinţa de a găsi modele, puncte comune sau constante în evenimentele şi persoanele variabile.
Importanţa critică a acestor puncte rezidă în faptul că rolurile sociale asumate de partenerii unei relaţii sînt
afectate, în mod radical, de interpretarea reciprocă a sistemelor de semnificaţii personale. Interpretarea
sistemului de semnificaţii personale este astfel un factor important al relaţiilor, nu din cauză că gradul de
înţelegere afectează cantitatea de informaţie a cuiva despre cealaltă persoană, ci pentru că interpretarea