Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

cunoştinţele asupra acestor contexte furnizează, de asemenea, un fundal pentru ca individul să poată
înţelege modul în care alţi oameni interpretează lumea, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce ajungem să
cunoaştem sistemul de semnificaţii personale al cuiva, luăm în considerare (poate în mod inconştient)
contextele prezentate în Capitolul 2. O astfel de extindere ne determină să ne referim pentru moment la
teoriile lui George Herbert Mead (1934/1967).
O doză de Mead l
Simpla menţionare a numelui lui G.H. Mead este suficientă pentru a da naştere unui sentiment de teroare
unor persoane altfel agere şi inteligente. Lucrările publicate ale lui Mead sînt lecturi dificile, mai ales din
cauză că moştenirea sa ştiinţifică a fost transmisă prin editări ale notiţelor luate de studenţi la cursurile lui.
După cum ştiu majoritatea profesorilor şi studenţilor, o astfel de „traducere" poate transforma gînduri dintre
cele mai valoroase în nonsens; şi totuşi, conceptele lui Mead au fost considerate profunde şi, în orice caz,
dificile. Soluţia este de a rezuma ideile lui Mead într-o formă care, deşi le eludează subtilitatea, clarifică
unele principii de bază şi le demonstrează relevanţa pentru argumentaţia mea cu privire la relaţii.
Mead s-a preocupat, în general, de relaţiile dintre societate, sine şi intelect, în particular de modurile în care
societatea „pătrunde în individ". Răspunsul său a fost că noi sîntem introduşi „prin discuţie în umanitate" şi
viceversa - o opinie foarte radicală la acea vreme. Astfel de bilete de intrare verbale sînt
l. Autorul foloseşte un joc de cuvinte intraductibil, bazat pe faptul că numele filosofului american. George Herbert
Mead (1863-1931) este identic cu numele unui tip de băutură alcoolică, obţinută prin fermentarea mierii în apă (n.tr.).
80
RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA
ÎNTÎLNIREA CU CELĂLALT
81
prezentate permanent în interacţiunea noastră cu şi prin simbolurile importante ale societăţii, culturii,
subculturilor, familiei şi culturilor relaţionale diadice de care aparţinem. Prin interacţiunea cu simbolurile
care au o semnificaţie pentru noi şi pentru alţii, primim accesul la codurile şi ideile culturii, putîndu-le
folosi pentru propriile noastre scopuri.
Ideea fundamentală a lui Mead a fost că, pentru a realiza oricare din aceste lucruri, trebuie să ştim că astfel
de simboluri sînt semnificative şi pentru alţii. Utilizarea de către noi a simbolurilor este permanent
recontextualizată de cunoaşterea acestui fapt şi de recunoaşterea de către noi a faptului că alţi oameni
folosesc semnificaţiile în moduri personale. Noi reuşim să înţelegem o astfel de multitudine de semnificaţii
prin (între altele) conversaţie, discuţii pe marginea experienţelor comune, precum şi prin comparaţii între
trecuturile noastre (Katovich şi Couch, 1992). Prin discuţie, noi comparăm şi împărtăşim experienţe şi
realizăm acest lucru prin simboluri comune, care au semnificaţii aparte pentru noi, dar care pot fi revelate şi
interpretate de către alţi oameni.
Mead a pus accentul pe o abordare pragmatică a comportamentului social: el a privit cunoaşterea ca fiind în
legătură cu acţiunea sau, după George Kelly, semnificaţiile ca fiind formate şi adoptate în comportament
(vezi Capitolul 2). Mead ar fi sprijinit, probabil, poziţia lui Kelly, conform căruia comportamentul este un
experiment care propune o viziune asupra lumii şi testează ipoteze semnificative din punct de vedere
personal asupra ei.
Mead a evidenţiat, de asemenea, procesul ca atare. Pentru el, lumea reală nu este atemporală, adică nu este
formată din evenimente ideale într-un sens abstract, în schimb, este compusă din lucruri care apar constant,
de-a lungul timpului. De asemenea, şinele uman este caracterizat parţial de capacitatea sa de a reflecta
asupra timpului, trecutului şi viitorului, în aceeaşi măsură ca şi asupra prezentului. Atunci cînd indivizii
suferă de amnezie, ei se schimbă, ca persoane, în moduri importante.
Persoanele nu stabilesc relaţii într-un sens abstract sau atemporal; ei au . interacţiuni reale cu alte fiinţe în
viaţă aici, acum, ieri şi mîine, în scaune, maşini şi cafenele adevărate. Lucrurile care îi deranjează sau îi
stimulează astăzi le vor afecta interacţiunile, deciziile asupra subiectelor de conversaţie, opiniile asupra
sinelui şi aprecierile cu privire la reacţiile partenerilor lor, dar în egală măsură pot deveni simple amintiri
sau chiar pot dispărea cu totul din memorie pînă a doua zi. Astfel, interacţiunile de azi vor fi modelate de
influenţe diferite de cele care le vor afecta mîine. Oricum, un trecut construit împreună este un moderator
important pentru acţiuni prezente în relaţii. Nici o lege generală a relaţiilor care nu se supune acestui fapt
nu poate explica
în mod satisfăcător ce fac, de fapt, oamenii reali. Contextul temporal al evenimentelor relaţionale le
afectează semnificaţiile.
Pentru Mead, trecerea constantă a timpului dă naştere unor evenimente pentru care o persoană are nevoie
de pregătiri în vederea adaptării. Dar, mai mult decît atît, relaţia dintre un individ şi societate în ansamblu
(sau dintre indivizi specifici) este un proces continuu de adaptare. Adaptarea implică interacţiunea dintre