Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

participarea la doxa culturală sau opiniile primite şi interpretarea comună; (c) întîmplarea cauzală a
interpretărilor comune ale experienţei de către doi indivizi; (d) dezvoltarea activă comună a împărtăşirii de
către două persoane care îşi adaptează reciproc opiniile. Capitolele l şi 2 au dezvoltat primele trei puncte,
deci în următorul capitol energiile noastre vor fi dedicate acestui ultim proces.
O anexă de afirmaţii formale
Consideraţiile de mai sus pot fi sintetizate într-un număr de afirmaţii formale privind natura
fundamentală a interpretării de semnificaţie şi organizarea ei într-un sistem care influenţează abordarea
relaţiilor. Celor prezentate aici li se vor adăuga altele în Capitolele 3,4 şi 5, pe măsură ce se desfăşoară
argumentaţia.
74 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA
VIAŢA UMANĂ RELAŢIONALĂ ÎN CONTEXTUL EI
75
Presupuneri fundamentale
1. Experienţa poate fi segmentată sau interpretată în mai multe moduri de către diferiţi receptori sau de către
acelaşi receptor în momente diferite de timp. Această idee a stat la baza prezentării argumentaţiei în acest capitol.
2. Activitatea psihologică este modelată şi canalizată de modurile în care persoana segmentează sau
interpretează experienţa. După cum am arătat în prezentul capitol, semnificaţiile personale ale unui individ se
bazează pe modurile în care segmentează realitatea şi interpretează experienţa. Astfel, pentru a înţelege o
persoană, cineva din afară trebuie să-şi dezvolte o înţelegere a modurilor în care acea persoană realizează
segmentarea şi interpretarea experienţei.
Corolare
Interpretare: O persoană conferă o semnificaţie personală experienţei, prin identificarea simultană a modelelor
recurente şi a contrastelor din fluxul experienţei. După cum am arătat în acest capitol, importanţa contrastelor se
regăseşte în valoarea lor de a defini ceea ce se poate distinge de un model recurent.
Replică: Semnificaţia dată de o persoană unui fenomen se bazează pe interpretarea replicilor lui. Acest lucru
înseamnă că semnificaţia personală este esenţial-mente procesul de anticipare a modului în care lucrurile se vor
repeta.
Interpretare serială: Oamenii interpretează continuu semnificaţia în mod serial, pe măsură ce îşi revizuiesc
anticipările manierei în care vor apărea replicile fenomenului.
Aspiraţia către validitate : O persoană atribuie experienţei semnificaţii considerate valide în conformitate cu
propriile standarde de validitate ale acelei persoane, încercînd să interpreteze experienţa într-un mod folositor şi
valid, individul stabileşte totodată standardele pentru a decide cînd o anumită interpretare poate fi realizată, iar
aceste standarde sînt la fel de personale ca şi interpretările în sine. Astfel, o persoană poate decide singură că
interpretările nu mai sînt valide sau se poate împotrivi „demonstraţiilor" din exterior referitoare la faptul că
demonstraţiile sale „nu sînt valide".
Context: O persoană atribuie, în mod caracteristic, semnificaţie unui fenomen în contextul altor semnificaţii şi
decide asupra momentului în care disponibilitatea pentru construirea unei semnificaţii se poate extinde şi asupra
altor aspecte ale experienţei.
Metainterpretare reflexivă: O persoană poate reflecta asupra procesului de interpretare a semnificaţiei şi îi
poate conferi semnificaţie. Altfel spus, o persoană poate reflecta asupra procesului de interpretare (adică poate
crea o metainterpretare).
Organizare: în cazul fiecărei persoane, semnificaţiile sînt organizate într-un sistem de interrelaţii ierarhice şi
metainterpretări.
Responsabilitate: O anumită interpretare de semnificaţie poate fi organizată în sistem astfel încît individul se
simte direct responsabil faţă de ea, astfel încît infirmarea sau respingerea ei de către ceilalţi reprezintă un eşec
personal, iar confirmarea ei este văzută ca o satisfacţie majoră.
Formă aleatorie: Indivizii pot exprima semnificaţiile informe incomplete, multiple sau neclare şi nu prezintă
neapărat semnificaţia într-un mod exhaustiv sau în acelaşi mod fiecărei audientei, cu fiecare ocazie.
Consecventă: Un set de semnificaţii poate fi, în mod deductiv, inconsecvent cu un alt set de semnificaţii (ale
aceleiaşi persoane).
Majoritatea afirmaţiilor de mai sus sintetizează argumentele prezentate în acest capitol, dar cîteva
dintre ele conţin unele sugestii care ne duc mai departe în argumentaţia acestei cărţi. De exemplu, corolarul
consecvenţei scoate în evidenţă faptul că indivizii pot deveni conştienţi prin gîndire, comportament sau
conversaţie cu alţii, că sistemul lor conţine tensiuni dinamice şi inconsecvenţe care trebuie rezolvate.
Corolarul metainterpretării reflexive devine, de asemenea, important în contextul sociabilităţii, în care doi
oameni discută şi compară opiniile lor asupra experienţei. Capacitatea de a reflecta şi de a acţiona în urma
reflecţiilor stimulate de conversaţie ne oferă una dintre modalităţile prin care persoanele negociază şi ne
conving cu privire la relaţiile lor. Astfel de procese vor fi explorate în următoarele capitole.