Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

măsură ce se dezvoltă relaţiile şi că ele au rolul de a crea şi de a exprima apropierea implicată de relaţia în
dezvoltare. Aceste expresii construiesc relaţiile prin dezvoltarea unui sistem de comunicare, împărtăşit
numai de cei doi parteneri, sistem care este, astfel, intim lor, excluzîndu-i pe ceilalţi. Limba creează astfel o
barieră care defineşte relaţia într-un anumit mod, cu importante consecinţe comportamentale şi psihologice.
40 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMTL A INTERACŢIONA
Alte cercetări în domeniu clasifică modurile în care persoanele simbolizează relaţiile lor şi în care folosesc
limba pentru a le construi. Baxter (1992b), de exemplu, a folosit metafora ca un instrument pentru
înţelegerea modurilor în care oamenii îşi percep relaţiile romantice pe parcursul evoluţiei lor. Autoarea a
urmărit metaforele care fundamentează descrierile progreselor romantice ale partenerilor relaţionali,
susţinînd că astfel de metafore fac parte din activitatea de percepere prin care oamenii îşi organizează
relaţiile. Baxter a căutat metaforele de bază, temele organizatoare fundamentale ale expresiilor metaforice,
care surprind şi redau experienţa persoanelor - fie structura globală a experienţei, fie modelele de percepţie.
Baxter argumentează faptul că metaforele îi ajută pe oameni să exprime ceva ce ar fi dificil de exprimat la
nivelul literal. Vivacitatea unei metafore îl ajută pe partener să „obţină" (şi, de asemenea, să împărtăşească)
semnificaţia pe care doreşte să o exprime. Ce a remarcat Baxter (1992b) ? Ea a descoperit că există trei
metafore de bază care domină vorbirea persoanelor care îşi descriu relaţiile romantice. Dezvoltarea relaţiei
ca muncă a fost reprezentată de expresii precum „ne-a fost destul de greu să ne intrăm în formă... am
muncit cu problemele noastre... nu am obţinut nimic fără muncă". Dezvoltarea relaţiei ca o călătorie de
explorare a ajutat la destăinuirea mai multor lucruri despre parteneri şi despre consecinţele negative ale
unor situaţii cum ar fi „comutarea pe pilot automat... lipsa elementelor captivante ale relaţiei... monotonia
permanentă", în schimb, lucrurile au mers bine pentru că oamenii au „găsit mereu lucruri noi... şi (au)
continuat să redescopere". Dezvoltarea relaţiei ca o forţă incontrolabilă a produs concepte precum „relaţia
ne-a acaparat cu totul azi... am renunţat la alte lucruri pentru că nu pot face nimic altceva... pentru că aşa a
fost să fie".
Baxter (1992b) a mai descoperit o serie de metafore de bază puternice, deşi mai puţin frecvente, cum ar fi
dezvoltarea relaţiei ca pericol (necesitatea de a fi atent la început... jocul cu focul... trebuie să ţin garda
sus), dezvoltarea relaţiei ca schimb economic (facem compromisuri... împărţim totul în mod egal... ne
tocmim şi negociem), dezvoltarea relaţiei ca un organism viu (naşterea relaţiei... maturizarea relaţiei...
supravieţuirea sentimentelor... e o relaţie care nu a murit niciodată), precum şi dezvoltarea relaţiei ca joc
(ne-am jucat de-a şoarecele şi pisica... a jucat, pe rînd, rolul de urmăritor şi urmărit... relaţia a devenit un
joc mental... 1-am cîştigat).
Studiul lui Baxter ilustrează astfel că metaforele influenţează puternic experienţa oamenilor cu privire la
relaţii. El subliniază, de asemenea, utilitatea şi funcţiile imaginilor metaforice în dezvoltarea propriu-zisă a
relaţiei şi a comportamentului relaţional. Baxter a avut totodată o contribuţie teoretică valoroasă
IMPORTANTA DISCUŢIEI
41
la demonstrarea ipotezei conform căreia în diferite stadii ale relaţiei predomină diferite imagini sau diferite
tipuri de relaţii implică anumite categorii de imagini, deosebite de altele. Baxter sugerează că, prin
înţelegerea diferitelor tipuri de logică populară, putem ajunge la o percepţie mai bună a forţelor logice şi
cognitive care însoţesc dezvoltarea comportamentală a relaţiilor.
Metaforele relaţiilor şi problemele relaţionale
McCall (1982) a remarcat că metaforele utilizate de persoanele care dau detalii cu privire la problemele
relaţiilor lor dezvăluie informaţii utile care indică modul în care cineva percepe o situaţie dificilă, în
viziunea sa, astfel de metafore sugerează o posibilă linie de tratament al persoanei sau de recuperare a
relaţiei. Astfel, cel care simte că relaţia „se destramă" va fi consiliat cu altfel de sfaturi decît cineva care
simte că relaţia „a devenit ca o cuşcă", într-adevăr, unii terapeuţi şi specialişti în consiliere (Mair, 1976) au
subliniat, de asemenea, importanţa metaforelor pentru modul în care oamenii îşi prezintă alte necazuri.
Argumentul acestor practicieni este că metafora prezintă şi modelează deopotrivă reacţiile pacientului la
respectivele probleme, acţionînd prin prezentarea unei versiuni într-un mod care creează cadrul pentru
anumite consecinţe şi conduce la ele.
Ca o continuare la lucrarea despre dezvoltarea relaţiilor, Harvey et al. (1990) au prezentat un studiu cu
privire la destrămarea relaţiilor, în special la modurile în care oamenii relatează acest lucru. S-a admis (de
exemplu, Owen, 1993) faptul că metaforele joacă un rol important în relatările cu privire la destrămarea
relaţiilor. A fost sugerat, de asemenea (Duck, 1982b), că astfel de discursuri metaforice ajută oamenii „să
se îmbrace în haine de doliu", adică să realizeze „înmormîntarea socială" a relaţiei, după ce aceasta moare,
şi astfel să se împace cu urmările şi să se pregătească pentru relaţii viitoare. Harvey et al. (1990) s-au