Steve Duck – Relatiile interpersonale - O călătorie alături de ”celălalt”

oamenilor despre ele se schimbă - dar oamenii înşişi se schimbă. Astfel, schimbările ce apar în cadrul
relaţiilor sînt legate indisolubil de schimbări în semnificaţia relaţiei, în parteneri (inclusiv în situaţiile lor)
sau în viitorul comun al celor doi parteneri, precum şi de evoluţia persoanelor înseşi. Altfel spus, astfel de
transformări reflectă o schimbare în viziunea pe care o analizăm, caracterizînd totodată acţiunea comună,
întreaga argumentaţie a lucrării se bazează pe tratarea cu seriozitate a acestui punct.
Semnificaţia în context relaţional
Reflecţia imediată şi relativ superficială la scena cu fiul meu, Ben, a revelat un număr de caracteristici
interesante ale comunicării şi relaţiilor, caracteristici legate de simboluri, înţelegere şi discuţie. Dar m-a
determinat să mă gîndesc şi la modul în care indivizii împărtăşesc semnificaţia. Pentru a cerceta problema
împărtăşirii sistemelor de semnificaţii trebuie să identificăm influenţa reciprocă a semnificaţiei personale,
pe de o parte (din ce surse şi componente este construită şi organizată de fiecare persoană), şi a negocierilor
de semnificaţie
care au loc între două persoane prin comunicare, de cealaltă parte. Deşi ne este uşor să ne închipuim
oamenii făcînd schimburi de semnificaţii construite pentru ei, procesul în sine nu este chiar atît de simplu;
el ne solicită, în primul rînd, să observăm modul în care indivizii reuşesc să înţeleagă şi să folosească
simboluri care sînt înţelese şi folosite de către ceilalţi.
Cred că devine clar faptul că eu nu mă refer la natura semnificaţiei, care este o problemă filosofică
referitoare la relaţia dintre sunete şi obiectele pe care le desemnează. Semnificaţia nu este urmărită în
această carte în sensul observării raporturilor dintre „semnificam" şi „semnificat". Pe mine mă preocupă
faptul că individul acţionează ca şi cum cuvintele ar însemna lucruri şi ceilalţi ar avea o logică internă care
ar putea fi înţeleasă pe baza semnificaţiilor pe care le exprimă. Astfel, interesul meu se referă la modul în
care se înţeleg două persoane, indiferent de baza filosofică a semnificaţiei.
împărtăşirea semnificaţiei
Cum este semnificaţia folosită şi împărtăşită de către partenerii unei relaţii ? Prin aceasta nu vreau să întreb:
„Cum se aseamănă oamenii ? " sau „Cum sau de ce asemănarea este baza unei relaţii ? ". Atenţia mea nu se
concentrează numai pe nevoia în sine de asemănare dintre două sisteme de semnificaţie, în schimb, pun
accentul pe procesul social de negociere, actul de comparare, de transfer, de extindere sau de legătură dintre
cele două sisteme de semnificaţie -actul de împărtăşire. Voi argumenta că tocmai această distincţie, dintre
relaţia dintre două lucruri (similitudine) şi consecinţele ei sociale de negociere (împărtăşire), este
importantă pentru a înţelege relaţiile sociale şi personale. Actul de împărtăşire depinde mai curînd de
utilizarea socială a similitudinii, de procesul interpersonal de asociere şi de realizarea deducţiei, decît de
similitudinea în sine, privită ca o relaţie logică abstractă. Exprimarea semnificaţiei poate fi un act
individual, dar procesul de citire reciprocă a gîndurilor este unul categoric social. Astfel, deşi două
persoane pot fi asemănătoare prin faptul că folosesc aceleaşi tipuri de cuvinte pentru a vorbi despre o
anumită temă, importanţa socială şi relaţională este dată de percepţia şi de acţiunile de recunoaştere
comună a acestei asemănări. Simpla existenţă a asemănării cognitive are consecinţe nesemnificative pînă în
momentul în care „trecem dincolo de ea".
Cititorii familiarizaţi cu cercetarea psihologică asupra importanţei similitudinii de atitudine şi personalitate
într-o relaţie (vezi Capitolul 4) îşi vor da seama că afirmaţia aparent simplă şi inofensivă de mai sus este
oarecum 28 RELAŢIILE INTERPERSONALE. A GÎNDI, A SIMŢI, A INTERACŢIONA
IMPORTANTA DISCUŢIEI
29
radicală. Pentru a o explica pe larg, vor fi necesare două capitole (Capitolele 4 şi 5), dar am menţionat-o
acum întrucît ea decurge în mod direct din punctele prezentate anterior. Am putea spune că existenţa
similitudinii este ca o masă întinsă în faţa unei persoane, dar că este nevoie de o recunoaştere a acestei
similitudini pentru a ajunge la partea într-adevăr plăcută şi utilă din punct de vedere social - şi anume a lua
masa împreună. Folosirea acestei similitudini este procesul care îi extinde semnificaţia şi o duce mai
departe, acolo unde îşi poate exercita influenţa relaţională în modul cel mai eficient pentru o relaţie reală.
Acest proces se bazează pe discuţie, care, prin faptul că foloseşte semnificaţiile şi perspectivele comune,
permite intersectarea sistemelor de semnificaţie incluse în gîndirea individualizată (Capitolul 5).
Semnificaţia ca „trecere dincolo de ceva dat"
Am menţionat deja faptul că viaţa, oamenii şi limba ne duc mereu spre altceva şi transcend realitatea
imediată. Chiar şi cuvintele în sine sînt întotdeauna contextualizate de acest impuls nestăpînit de a trece
dincolo de ceva dat. Orice semnificaţie a unui cuvînt sugerează inevitabil mai mult decît ceea ce spune
direct, iar acest lucru se întîmplă deoarece vorbitorul sau ascultătorul ştiu mai multe despre ceea ce se