Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

efăcând legătura cu tradiţiile deşertului, şi aşteptă ca temniţa să se închidă din nou pentru a-şi
începe discursul.
- Verdictul? îl ironiză tânăra, adoptând instinctiv aceeaşi poziţie. Bătrâna Lona e bună pentru
decerebrare? O spălătură mentală bună, şi-o luăm de la capăt! O ştersătură zdravănă a neuronilor,
şi va fi ca nouă? Asta s-a hotărât?
Nath făcu un gest nervos:
- Taci din gură, ai înnebunit. Nu s-a hotărât nimic. Am intervenit în favoarea ta şi într-a
pământeanului. Unii voiau să vă elimine pur şi simplu, sub pretextul că tu eşti prea îmbătrânită ca
să mai suporţi o nouă condiţionare, iar Lisiah rămâne un ucigaş, indiferent ce-o fi făcut ca să te
ajute... Vezi, situaţia nu e deloc strălucită. Dar Zâ e echitabil. Îmbătrâneşte, şi nu-i plac atitudinile
extremiste. Mă gândesc să ajung cu el la un compromis. În orice caz, nu mai putem sta mult timp pe
planeta asta, în cincisprezece zile - trei săptămâni cel mult - vom porni din nou pe calea stelelor, şi
nu veţi mai reprezenta un pericol pentru noi. Chiar dacă vă prinde poliţia şi vă torturează, n-o să ne
mai puteţi cauza nici un prejudiciu. Zâ e perfect conştient...
- Şi Lisiah?
- Nici o problemă. Va fi eliberat în acelaşi timp cu tine. Specialiştii noştri îi vor readuce piciorul la
proporţiile normale, comprimând spaţiile intra-atomice ale membrului. De altfel, i s-a scos unitatea
de regenerare...
- Ne veţi lăsa să plecăm?
- De ce nu? N-o să te luăm cu forţa, ştiind că n-ai întârzia să ne provoci dificultăţi insurmontabile.
Timpul va fi preţios, acolo sus, prea preţios ca să-l pierdem cu o isterică. Şi-apoi, ţi-am mai spus, nu
putem să te... „reprogramăm". După cum demonstrează analizele, condiţionarea ta nu mai e cea de
altă dată. Nu mai eşti destul de detaşată de lucruri şi de oameni, te temi de durere, de moarte. Nu
mai gândeşti în termenii comunităţii, ci într-ai individualităţii... Pe scurt, nu mai ai nici o calitate a
unul bun kamikaze. Fără a dori să te jignesc, n-ai mai fi o recrută de soi!
Lona îşi stăpâni tremurai ce-i cuprinsese mâinile.
- Spui adevărul?
- Dumnezeule, obositoare mai eşti! se strâmbă Nath, comic. Bineînţeles! Zâ o să vă dea personal
afară, cu şuturi în fund! Vă vom da bani, acte false... În continuare, nu vă rămâne decât să vă
descurcaţi singuri. Dacă aveţi atâta minte să vă ţineţi departe de oameni, mai sunt şanse să scăpaţi
cu bine. Cât despre tine, va trebui să te fereşti permanent de agresiunile fizice.
- Vrei să spui că „puterea" mea asupra nitrolynei va rămâne?
Tânărul schiţă un gest de scuză:
- Operaţia e ireversibilă. Îmi pare rău.
- Dar nava asta?! se miră Lona. Dacă, odată ajunsă în spaţiu, unul dintre voi se răneşte: o să se
facă praf şi pulbere!
- Ba nu! Nava a fost construită pe Ghan, cu metale ghaniene. Nu conţine în compoziţia ei
chimică nici un atom de nitrolynă. Nu vom sintetiza nitrolynă decât după ce vom fi descoperit noul...
paradis.
- Sunteţi nebuni.
- Fiecare cu nebunia lui, draga mea. În ce mă priveşte, eu pe tine te găsesc nebună, că vrei să
rămâi pe lumea asta putredă, fără scop, fără nici un ideal. Te vei bălăci în propria-ţi mediocritate...
În doi ani, o să te-apuce nostalgia mănăstirii, vei regreta că nu mai participi la luptă, la marea operă
a răzbunării, dar va fi prea târziu.
Se ridică.
- Voi vorbi pentru tine, încheie el, trecând pragul, şi să nu-mi mulţumeşti! Pentru nimic în lume
n-aş vrea să te am sub ordinele mele, mie însumi îmi fac un serviciu permiţându-ţi să pleci!
Dispăru. Lona îşi duse mâinile la umeri, înfrigurată. Aşadar, probabil că Zâ avea să-i elibereze! Să
le dea mijloacele pentru a începe o nouă viaţă! Nu lipsi mult să izbucnească în plâns de fericire.