Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

de astă dată), viaţa în cort, predicile despre paradis, îngerii... Nu! N-ar fi fost capabilă niciodată.
NICIODATĂ. N-avea să mai plece să însămânţeze planeta, cu trusa de demiurg sub braţ, împrăştiind
otrava cu mâna plină... Nu!
Îşi cucerise individualitatea, pe când ceilalţi nu erau decât nişte pioni. Refuza să o ia de la capăt,
să fie minţită, manipulată. Sacrificată. Şi nici o propovăduire de-a lui Nath sau Zâ nu putea schimba
lucrurile.
Brusc, îşi dădu seama că ghanienii nu erau cu nimic mai buni decât pământenii. Zâ nu făcuse
decât să inventeze un alt soi de hăituială; Zâ forma vânători, iar scopul lor era acelaşi: moartea. În
jurul ei nu se găseau victime, numai călăi, căutând să-şi asigure supremaţia asupra altor călăi. O
execuţie a executorilor! Pufni în râs, atrăgându-şi privirile dezaprobatoare ale tovarăşilor de
călătorie.
Spre seară, au ajuns pe podişurile Yonxului. Era o regiune pustie, o nicovală de piatră golaşă
unde nu creştea nimic. Un vânt îngheţat biciuia geamurile autobuzului, zgâlţâind caroseria ca
valurile mării furtunoase o lotcă de pescari.
Coborâră din vehicul, strângându-se unii în alţii pentru a scăpa de muşcătura frigului. Nath se
duse să-l elibereze pe Lisiah, pe care hurducăturile îl reduseseră la starea unei marionete stricate.
Lona alergă să-l ajute. Rămaseră nemişcaţi, unul lângă altul, în noaptea care cobora încet, înghiţind
marginile platoului.
- Presupun că e ultimul popas înainte de spaţiu? întrebă ironic fostul vânător.
Lona îi puse degetele pe gură, făcându-l să tacă. Sub conducerea lui Nath, grupul porni la drum,
adunându-se în direcţia unei falii ce părea naturală.
- Cred că nava lor e acolo, ascunsă sub un strat de grohotişuri artificiale, şopti tânăra la urechea
lui Lisiah. Tot timpul a rămas aici, de când au sosit pe planetă. Gata să plece din nou...
Ca pentru a-i da dreptate, Nath scoase din buzunar o cutie de comandă metalică, începând să
tasteze cifrul codului de deschidere. Aproape imediat, breşa se întredeschise duduind, spre a
dezvălui primele trepte ale unei pasarele de acces. Unul câte unul, fugarii porniră, dispărând în
măruntaiele pământului. Lisiah strânse din fălci. Zarurile erau aruncate! Rezemându-se stângaci în
cârja improvizată, coborî în gura lupului, cu Lona pe urme.
Nu văzură din astronava îngropată decât un culoar lung de oţel. Abia sosiseră la baza scării,
când fură dispersaţi în cabine individuale, fără violenţă, dar şi fără blândeţe. Lona înţelese că
reîncepea luarea sub control. Aveau să fie examinaţi, testaţi. Li se punea la încercare fidelitatea,
respectul faţă de dogmă. Erau depistaţi devianţii, erau fortificaţi cei a căror condiţionare se uza...
Oribilul manej avea să se pună în mişcare: capcane psihotehnice, imagini, asociaţii de idei... Iar
ordinatorul contabiliza loviturile: individualism hipertrofiat... De reeducat! Amintiri traumatizante,
frică fizică de moarte... De reeducat. Maestrul Zâ avea să conducă balul, dirijor invizibil comandând
o orchestră de microprocesoare. Fanfara programelor îşi începea defilarea, alergând de la o bobină
magnetică la alta, provocând ploi de cartele perforate ca nişte confetti, listinguri precum
serpentinele. Începea petrecerea!
Totuşi, în nici un moment, terminalul situat în cameră nu se aprindea. Îi fu adusă mâncarea pe o
tavă şi, când încercă zadarnic să deschidă uşa cabinei, o voce înregistrată o anunţă că „nici un
supravieţuitor nu trebuie să părăsească habitaclul înainte de sfârşitul examenelor medicale". Se lăsă
să cadă pe cuşetă, întrebându-se dacă n-avea să regrete curând cubul rulant!
Adormi pe neaşteptate, cu trupul umplut de o delicioasă oboseală. Înainte ca pleoapele să i se
închidă, mai avu timp să se gândească: „Aerul condiţionat, ticăloşii! Au drogat aerul."
Se trezi după un timp incalculabil. Era goală, cu braţele şi picioarele depărtate. Hainele îi stăteau
într-o grămăjoară pe pardoseala de cauciuc, iar celula era goală. De cum se mişcă, în burtă, între
coapse şi la ceafă îi izbucniră dureri difuze. Fusese sondată, nu încăpea nici o îndoială. Veniseră să-i
verifice starea de funcţionare. Înjură şi se îmbrăcă la loc. Cum suporta Lisiah proba? încercase oare
deja să sugrume doi, trei ghanieni?
În timp ce stătea ghemuită în mijlocul patului, panoul de acces glisă, făcându-i loc lui Nath. Era
gol, ca odinioară, şi-şi scosese peruca aceea cu şuviţe pieptănate îngrijit. Se aşeză turceşte pe podea,