Serge Brussolo - Kamikaze spaţiali Capitolul I ... - Churry-Burry

ales"! Pentru a le infiltra societatea, a le oferi, fără ştirea lor, formidabila posibilitate de a se distruge
ei înşişi. Nu s-ar fi ferit, suntem atât de asemănători cu ei...
- Dar pământenii ne-au luat-o înainte, observă Lona, şi tot planul vostru minunat s-a compromis.
Asta e? Majoritatea novicilor (din care făceam şi eu parte) nu avuseseră timp să fie iniţiaţi! Nu ştiau
nimic despre proiectele secrete ale lui Zâ. Au crezut în basmul cu îngerii, şi era deja prea târziu
pentru a le mai dezvălui adevărul. S-a produs schisma, şi mulţi s-au hotărât să pornească
copilăreşte în calea pământenilor, bulversând total maşinaţia iniţială. Din păcate, de data asta n-au
putut trece neobservaţi, limba poporului ales, obiceiurile poporului ales nu erau aceleaşi cu ale
coloniştilor de pe Pământ. N-am avut încredere în ei. Şi s-a ales praful de toate, Nath, aşa e?
Tânărul îşi crispă dureros chipul.
- Nu vorbi aşa, Lona! Dacă ai fi putut trece ultimul prag al iniţierii, astăzi mi-ai fi împărtăşit
convingerile. Dar ai dreptate, da, aşa este, pământenii au devansat cu un an sosirea flotei almohane.
Au colonizat paradisul, ne-au poluat opera într-un timp nemilos de scurt, au transformat peisajele
de vis în zone industriale. Când au trecut pe deasupra capetelor noastre, almohanii n-au mai
recunoscut grădina naturală descrisă de profeţi. Şi şi-au continuat drumul...
Lona fu zguduită de un râs nervos.
- Degeaba? Aţi făcut toate astea degeaba!!!
- Nu! Nu degeaba. Procedeul e bun, s-a dovedit. Îi vom ajunge din urmă ŞI O VOM LUA DE LA
ÎNCEPUT. În altă parte, undeva, vom construi o a treia Almoha!
Lona se ridică dintr-un salt, răsturnându-şi fotoliul.
- Sunteţi complet nebuni. Şi în scopul ăsta încercaţi să-i adunaţi pe supravieţuitorii vânătorii? Nu
veţi fi decât o mână de oameni...
Nath strânse din fălci, având, pentru prima oară de la începutul discuţiei, un aer ameninţător...
- Nu, te înşeli. Nu o mână. Mult mai mulţi. Zâ crede că poate produce mutaţii copiilor
pământeni. Am răpit deja aproape o sută şi le-am şters amintirile...
- E monstruos.
- Ba nu, va veni şi ziua lui Zâ, iar Ghan va fi răzbunată. Nu te poţi împotrivi, tu, o ghaniană!
Rămaseră o secundă faţă în faţă, sfidători, după care tensiunea se risipi.
În cameră se instală o linişte grea.
- Maestrul Zâ va decide, aruncă într-un târziu Nath, în orice caz, atâta vreme cât rămâi cu noi, vei
fi departe de pământeni.
Lona reveni în magazin. Prin vitrina murdară din faţă îl zări pe Lisiah, cu mâinile crispate pe
volanul break-ului.
- El m-a scos din labele hăituitorilor, murmură ea, dintr-o dată epuizată, trebuie să-l ascundem.
Îl caută poliţia, la fel ca pe mine. Va trebui ca şi maşina să dispară, e a unui om pe care a trebuit să-l
omorâm...
Mâna lui Nath i se lăsă pe umeri:
- N-ai nici o teamă, se vor ocupa ai noştri. Eşti răvăşită, odihneşte-te, mâine vei vedea mai
limpede...
Se îndepărtă de ea, apăsă butonul unui interfon pus pe birou şi transmise un ordin.
- Spune-i prietenului tău să vină, se întoarse el spre Lona, veţi înnopta aici, apoi vom abandona
agenţia pentru un alt punct de întâlnire.
Lona oftă. Cursa continua.